O stare pusa in cuvinte devine o stare care exista, deoarece numai ceea ce este exprimat poate exista cu adevarat. O stare pusa in actiune devine autonoma si capata forma de rol. De exemplu, S. poate juca rolul celei care isi simte iubire pentru prieten. Este un rol inexistent in viata sa, dar un rol pe care mintea si sufletul ei il concep. S. adopta o atitudine fata de acest rol - atitudinea sa este de reprimare a sa, de incercare de fuga, dar si de atractie. Rezulta o stare contradictorie sau ambivalenta, care genereaza multa tensiune interioara, multe ganduri si multe trairi. Implicit si vinovatie.
Vinovatia nu poate exista daca nu exista un anumit criteriu care sa considere ca ceea ce face este "rau". Aici ghilimele sunt foarte neecesare, deoarece ele impun nu un rau obiectiv, universal, ci un "rau" personal, ceva care este considerat rau pentru ca subiectivitatea sa il face asa. Ramane sa curgem pe firul acestui "rau" si logica, realitatea, precum si bunul simt ne intorc in trecutul sau.
Un trecut in care acest sentiment de vinovatie este foarte frecvent, cu origini foarte clare in relatia cu parintii, in ceea ce a simtit in copilarie, in modul in care functioneaza si in care s-a format ea, ca persoana, cu un mod de gandire personal. Vinovatia are nevoie de o baza, de un trecut, pentru a insoti aceasta ambivalenta. Poti simti confuzie si fara sa simti vinovatie, insa este o situatie aparte si atunci ne situam mai mult la baza unei gandiri, la o problema de decizie.
Nu stiu unde sa petrec concediul in acest an. Dar aceasta dilema nu-mi determina o stare de vinovatie, pentru ca, orice as alege, nu incalc nimic. Dar daca intentionez sa-mi petrec concediul spargand o banca, este posibil ca sentimentul de vinovatie sa se produca, deoarece simt ca actionez impotriva unor valori formate in decursul timpului. Ramane sa vad cum am ajuns sa fiu astfel si apoi voi reusi sa integrez ceea ce simt acum.
In fond, a simti vinovatie nu este o tragedie. Vinovatia este un sentiment important, deoarece ea este social acceptabila si permite functionarea societatii. Insa exista o logica implacabila a vinovatiei, care face ca ea sa devina de multe ori o problema.
Oamenii simt vinovatie si se asteapta ca ceea ce li se intampla sa fie in concordanta cu propriile sentimente. Astfel, se asteapta sa fie pedepsiti pentru ceea ce simt. O pedeapsa posibila pentru S. ar putea sa fie renuntarea la ceea ce simte si actionarea impotriva propriilor afecte. Daca oamenii nu resimt o stare de pedeapsa pentru "vina" lor, o vor cauta ei insisi, in mod inconstient. Iar imaginatia irationalului este infinita. Dezvoltarea a tot felul de simptome, dezvoltarea a tot felul de esecuri, producerea de accidente, renuntari la lucruri importante, pot fi astfel de modalitati de "autopedepsire".
Despre "vinovatie" se poate scrie foarte mult. Masochismul ca forma de vinovatie, ratarea ca forma de vinovatie, vina copilului pentru ceea ce se intampla cu parintii, vinovatia "produsa" de masturbare pot fi teme care sa merite atentia noastra.
Ce se poate face?
"Vinovatii fara vina cer sa se faca lumina" este un fragment care desemneaza foarte clar modul de abordare a acestei stari. Dar ce inseamna "sa se faca lumina"? In primul rand, a aduce la lumina ceea ce exista deja. In al doilea rand, accentul cade pe "vinovatii fara vina", pentru ca, de cele mai multe ori, vina este nevinovata.
Toate acestea presupun sinceritatea cu propria persoana, capacitatea de a avea un mediu in care sa exprimi si sa dai viata la ceea ce te necajeste. Unde este acest mediu? Cum poate el exista? Intrebari la care fiecare isi poate da propriile raspunsuri.
Tu cum te intelegi cu "vinovatia" ta? O accepti? O respingi? Te preocupa? In fond, scopul oricarui articol de pe eva.ro este sa te faca sa te gandesti la tine si sa evoluezi intr-un fel sau altul.
Posteaza comentariu