Mai departe, situația a escaladat exact cum nu mă așteptam. Într-una din zile, întorcându-ne de la serviciu, a venit foarte excitat și cu gîndul să facem sex. Nu eram de aceeași părere, dar a reușit să mă convingă cumva. Numai că mi s-a rupt filmul în momentul în care a vrut sex oral, iar eu am simțit mirosul ăla inconfundabul de urină pe picioarele lui. Evident că mi-a pierit tot cheful să pun gura pe el, și nu m-am putut abține să nu spun asta. S-a simțit foarte prost, am văzut asta, și mi-a părut rău, dar efectiv n-am putut să merg mai departe.
Evident că nu am vrut să ajungem la așa ceva, dar uite că s-a întâmplat. Înainte de a ne căsători aveam o relație foarte mișto, relaxată, iar sexul era excelent. Nu mi-am pus niciodată problema, înainte de a ști cum face el pipi... , că igiena lui intimă ar fi deficitară. Și acum stau și mă gândesc dacă nu cumva sunt influențată de chestia asta cu maniera de a urina, și-mi imaginez numai că miroase, adică să fie oare o autosugestie în capul meu sau poate abia acum am conștientizat ceva ce era acolo de multă vreme?
Eu sunt momentan într-un blocaj, nu știu cum vom ieși din asta, de aceea că întreb: voi cum ați depășit primele sincope apărute în conviețuirea împreună cu bărbații voștri?
Posteaza comentariu