Încet, încet au început să mă deranjeze lucruri care în perioada logodnei nu le luam în seamă
I-am spus de câteva ori că nu e plăcut pentru mine să vin la baie după el și să calc în urina lui pe podea.
Când eram doar logodnici, și nu locuiam împreună, nu știam de obiceiurile astea ale lui. Sau oricum nici prin cap nu-mi trecea că o să mă deranjeze aparent o chestie atât de minoră. Toată lumea merge la baie, dar asta nu le afectează coabitarea cu ceilalți. I-am spus de câteva ori că nu e plăcut pentru mine să vin la baie după el și să calc în urina lui pe podea. Au fost discuții pe diverse tonuri, de la amuzat, minimizat, iritat, indignat și ceartă de-a binelea. Mi-a reproșat că nu are cum să facă pipi și că nu e el de vină că e înalt, iar vasul e pus prea jos. I-am sugerat să facă și el din poziția șezând, ca toată lumea. S-a ofuscat, că așa fac fetele, și că de aia suntem diferiți.
În fine, apoi am constatat că vine de la baie și cu stropi pe blugi. Sau noaptea, pe pantalonii de pijama. Am crezut inițial că e vorba de accidente, mici neglijențe, dar de fapt e o practică cu care el s-a obișnuit. Nu pricepe că stropii ăia înseamnă că porți haine cu urină pe tine timp de cel puțin câteva zile, că nu spălăm pantalonii zilnic.
Posteaza comentariu