Tu ce rol joci in familia ta?

In viata ta exista multe roluri pe care le joci. Daca ne-am limita insa la rolul pe care il ai cand esti in familie, poti sa ai doua mari roluri - rolul de sotie si rolul de mama. In ciuda oarecarei asteptari clare vizate de aceste roluri si care functioneaza ca un stereotip de cele mai multe ori, in conditii normale de viata, fiecare dintre aceste ipostaze este foarte diversa.

Esti mama care isi iubeste fiica, esti sotia care isi iubeste sotul. Daca te intreaba cineva ce simti, poti sa raspunzi: e copilul meu, il iubesc, sau "Este sotul meu, simt ceea ce simte orice femeie pentru cel cu care a ales sa fie". Sunt raspunsuri destul de cunoscute, asumarea unui sentiment definit, a unei trairi prin care o persoana defineste o anumita traire, ca si cum respectiva traire este redata de intrarea in rol.

Altfel spus, pentru ca joci rolul de sotie, este necesar sa-ti iubesti sotul. Aceasta asumare implicita a trairii ca fiind implicita este o forma superficiala de analiza a oricarui rol. In practica, situatia este mult mai diversa.

Rolul de sotie nu presupune un singur sentiment, o unica traire pe care o persoana o are intr-un context definit, ci presupune o mare varietate de emotii prin care tu te relationezi cu partenerul tau.

Problemele autentice in cadrul unei familii apar atunci cand una dintre persoane ajunge sa joace un rol etern, pe care nu si-l modifica mai niciodata. Acesta este un autentic moment de criza, care necesita o rezolvare clara. Acesta este principalul simptom al unei familii aflate in criza si a unei persoane aflate in criza.

Aceasta stereotipie a trairii poate sa existe la oricare dintre persoanele ce compun familia:
• sot
• sotie
• copil

Indiferent de forma pe care o capata aceasta fixare a rolului intr-o traire, ea devine un simptom, indiferent daca este vorba despre:

  - nevoia sotului de a fi in permanenta agresiv, de a spune "Nu", de a se manifesta impulsiv, de a considera mereu ca ea are chef de cearta (se adreseaza psihoterapeutului cand ea descopera relatia lui extraconjugala).

  - sotia devine apatica, neinteresata de ceea ce se petrece in familie, mai curand interesata de serviciu, de colegii de serviciu, de reusita sa profesionala decat de el, de familie. Interesul pentru copil creste, lucrurile se diversifica in viata sa, dar fata de sot ramane in acelasi rol de sotie apatica. In acest cuplu, problemele incep sa fie percepute in momentul in care se naste un copil.

  - fata de parinti, copilul este in permanenta plin de teama, dezvolta o timiditate crescuta, se retrage din viata sociala, se orienteaza spre o lume imaginara. Adolescent in momentul in care se adreseaza psihoterapeutului, copilul joaca in permanenta fata de tata un rol agresiv, bazat pe negarea autoritatii.

In toate aceste cazuri desprinse din realitatea celor care constata ca au probleme, fiecare situatie din viata in care se intalnesc nu este decat un motiv pentru a afisa un anumit rol, un rol exact, un rol stereotip. Acest rol are multiple avantaje - protejeaza, permite exprimarea unui mecanism de aparare nefunctional, elibereaza de angoasa si de agresivitate, ceilalti ajung sa se raporteze si sa-l integreze cumva, iar acest mod de integrare si de raportare la el devine in timp un simptom pe care multe familii il denumesc un stil de viata, de a fi in cuplu.

Daca ar fi sa fac o paralela medicala, as spune ca aduce cu situatiile in care ai o durere de stomac - la inceput te necajeste, daca nu intervii atunci simptomul ajunge sa fie o permanenta stare, iar tu ajungi sa traiesti cumva cu aceasta situatie, astfel incat sa nu te incurce foarte tare in munca ta, in activitatile pe care le desfasori.

In acelasi timp, nici nu te lasa sa te bucuri, sa te relaxezi, sa traiesti viata pe care ti-ai dori-o. Daca durerea nu se mai termina, atunci vei ajunge sa consideri ca asa este viata si asta presupune a fi om - sa suferi de durere de stomac.

Numai ca in acest caz nu mai vorbim despre un om, ci despre o matrice pe care o numim cuplu sau familie. In cadrul ei, daca exista acest tip de simptom, aceasta presupune ca toti sufera. Daca problemele sunt numai intre ei sau sunt ale unuia dintre parteneri, ele vor avea impact si asupra copilului.

Din punctul de vedere al continutului emotional al rolului, putem spune ca starea de bine in familie este data de modul in care reusesti sa traiesti si sa manifesti trairi emotionale diverse fata de aceeasi persoana.