A fi furioasa cand el intarzie, iar tu ai nevoie de el, a fi bucuroasa cand se intampla ceva bun, a fi trista cand pleaca, a fi bucuroasa cand pleaca. Toate acestea sunt trairi pe care ai voie sa le ai. Sa simti bucurie, tristete, emotie, tandrete, excitatie, dorinta, repulsie, atractie, respingere, agresivitate, chef de cearta, implinire, orgasm, plictiseala, gelozie, durere, doliu.
Toate sunt trairi umane, pe care un om, indiferent de rasa, religie, sex, apartenenta sociala, le simte. Trairile sunt universale, iar ele se manifesta in orice relatie, in orice punct. Cat timp nu apare o limitare a lor la o sfera clar definita, vorbim de un mediu spontan, vorbim de un mediu care favorizeaza cresterea ta. Atunci cand simti ca in rolul tau nu poate sa fie bucurie sau nu ai voie sa simti tristete, vorbim despre o problema psihologica.
Faptul ca iti iubesti copilul sau sotul nu presupune ca ai obligatia sa nu fii niciodata suparata pe ei, ci ca trairile pe care le ai sunt mai intense, iar ceea ce se intampla cu acestia nu te lasa indiferenta. Pe de alta parte, faptul ca nimic din ce se intampla copilului nu te lasa indiferenta nu este un indice de sanatate psihologica, deoarece presupune temerea si incapacitatea ta de a lasa libertatea celuilalt sau dorinta de a controla totul.
A lasa sa actioneze ceea ce simti in tine in mod autonom, spontan, liber presupune a fi in relatie cu ceva autentic si, prin urmare, vorbim de sanatatea rolului tau.
Ceea ce vreau sa subliniez este legat de rol. Daca il defineam in articolul trecut intr-un sens larg, acum, daca ne apropiem de rol in sens larg, vedem ca fiecare situatie presupune un rol in sine.
El intra pe usa. Tu?
• Joci rolul sotiei suparate ("Vine beat de la carciuma");
• Joci rolul celei care ii lipseste;
• Joci rolul sotiei apatice;
• Joci rolul femeii excitate;
• Joci rolul de mama si nu ai timp de el;
• Joci rolul femeii plictisite.
Etc., etc. Toate aceste ipostaze sunt valabile in fiecare zi. Problemele vor incepe si merita atentia ta atunci cand el intra pe usa, iar tu nu simti decat acelasi lucru, oricare ar fi el.
Rolurile pe care le joci fata de o persoana, in acest sens restrans, sunt practic nelimitate. Cat timp vei reusi sa fii in acord cu ceea ce esti de fapt, vei constata ca o familie este un mediu care te creste si nu o piedica sau un rol necesar.
Nevoia de diversitate a modului in care se acopera rolul este una existenta in orice situatie a unui cuplu - viata sexuala, relatiile cu prietenii, vizitele la socrii, cumparaturile, vacantele, surprizele etc., toate aceste situatii pentru a fi cu adevarat satisfacatoare atunci cand vorbim de o diversitate a rolului, atunci cand rolul este dezvoltat in mod spontan si nu este ceva care se bazeaza pe schema.
Iti propun sa te centrezi pe ceea ce am numit in articolul precedent rol si sa incerci sa iti formezi o situatie despre modul in care acesta se dezvolta in tine, la partenerul tau sau in cuplul tau. Din analiza lor vei intelege ce iti ofera si ce iti lipseste, vei intelege ca ceea ce simti nu este intamplator.
Atentie - a-ti propune sa fii astfel, divers, este o incercare supusa din start esecului. Aceste roluri sunt naturale, ele sunt constructii ale inconstientului si ale afectivitatii tale. Daca simti nevoia sa fii astfel, atunci vorbim despre un pseudorol.
Pseudorolul este un rol impus de vointa ta si de ratiunea ta, dar pe care nu vei reusi sa il joci un interval de timp satisfacator. Pseudorolul este un ideal al unei societati rationaliste pe care il vom analiza in articolul de saptamana viitoare.
Comentarii (1)
Eu asi spune despre titlul asta cu rolul in familie caci vorbele spuse n prea au inteles cu titlul . Deci mie imi trebuie mult si cu alt ceva am nevoie de niste vorbe corect spuse pentru acest rol in familie
Posteaza comentariu