Pana in prezent am preferat sa va povestesc momente mai de suprafata din punct de vedere psihologic, care tin mai mult de fapte. Dar "psihologia de actiune" presupune mai mult de atat. Am resimtit in ultima perioada o presiune si exprimata verbal, dar si in mesaje, de a aborda problemele afective din punctul de vedere al "temeiurilor" profunde, a ceea ce se intampla inconstient sau la nivelurile la care putem ajunge mai greu.
Tema mai des exprimata a fost aceea a rolului jucat de tatal fetei in alegerea partenerului. Tendinta mea a fost sa nu abordez acest subiect dar la cererea voastra sunt determinat sa imi revizuiesc atitudinea. Nutresc speranta ca imi veti accepta o anumita abordare gradata care nu este specifica internetului. De fapt, voi pleca de la punctul zero - de ce nu as aborda acest subiect. As spune ca imi este teama.
Prima temere este cea legata de abordarea oricarui subiect delicat - este persoana din fata mea pregatita pentru un subiect delicat? Moarte, sex - sunt subiecte extrem de delicate. Un alt subiect delicat il poate constitui locul ocupat de tata (sau de mama) in alegerea partenerului de cuplu. Copilaria este prima perioada din viata noastra, este perioada in care ne constituim ca entitate de sine statatoare. Este o sarcina dificila sa redam locul ocupat de copilarie, de parinti in viata noastra actuala. Nu este insa dificil daca ne putem ajuta de impresiile pe care le avem deja, de faptul ca oamenii resimt starile ca fiind speciale, ca fiind generate de impactul actual.
Exista cateva persoane care au remarcat oarece asemanari in relatia dintre ele si sotul lor, respectiv tatal, si mi-au sugerat ca ar vrea sa cunoasca mai multe despre acest lucru. De ce imi este teama? Ca vei intelege altceva decat ceea ce ar fi de inteles. Daca eu as afirma ca alegerea partenerului tau se datoreaza modului in care exista tatal tau atunci (in copilarie), tu ai intelege ca sotul tau este asemanator tatalui tau si, ca urmare, ai gandi ca ar fi necesar ca tatal tau si partenerul sa fie identici.
Nu ai ce face - nu este deloc asa. In primul rand, doi oameni nu pot fi identici. In al doilea rand, nu este obligatoriu ca asemanarile sa fie vizibile si evidente. Spre exemplu, daca tatal tau este o persoana autoritara, iar aceasta caracteristica se regaseste la partenerul tau, atunci este o baza posibila care poate conduce la ideea unui criteriu de selectie a partenerului respectiv. De fapt, este ca si cum ai transfera o caracteristica a tatalui unei alte persoane ceea ce ar conduce la un "temei" in baza caruia ai putea stabili o caracteristica comuna. Temeiul prin care iti percepi partenerul este tatal si ca urmare ai putea stabili mai usor o relatie cu o asemenea persoana decat cu una ce are un alt stil.
De ce imi este teama? Ca vei avea tendinta de a considera aceste propozitii ca avand o valoare de adevar. Ca eu voi sugera ca asa este bine si asa este rau. De fapt, lucrurile sunt mult mai amestecate - eu nu vorbesc despre bine si rau, ci despre simple procese care nu au valori in sine. Tendinta de a transforma un proces intr-un "bine" si un "rau" este cumva naturala.
Cele mai cautate lucruri sunt cele care sunt clare din punctul de vedere al lucrurilor - o actiune este buna sau rea, un om este bun sau rau. Daca ne uitam la filmele cu audienta vedem ca in ele exista personaje bune sau rele, niciodata nuantate. Daca suntem suparati pe vecinul Costache, el este rau pentru ca uda gradina cand maine urmeaza sa ploua. Iar daca nu isi uda gradina, desi ploua afara, suntem suparati ca nu are grija de spatiul verde. Partenerul este rau cand suntem suparati pe el si este bun cand totul merge perfect.
Dar cum sa fac cand ma vei intreba - uite ce zic psihologii, ca alegerea partenerului este dependenta de modul in care iti resimti tatal. Este bine, este rau? Grea intrebare deoarece daca ar exista un raspuns ferm, ar trebui sa existe o valoare suprema. As raspunde cam asa - este bine daca tu le simti ca este bine si este rau de tot daca tu le simti "rau de tot". Sa spunem ca tatal unei oarecare persoane de sex feminin este alcoolic si cam agresiv cu cei din jur. Intamplator si sotul ei este tot un adept al paharului mereu golit. Alcoolismul partenerului este un fapt care probabil are o legatura cu tatal si pe care il resimte ca fiind negativ deoarece ii produce suferinta si cateva contuzii. Ar vrea sa divorteze si nu poate pentru ca exista un copil si este cam dependenta de el. Pare un lucru negativ, nu?
Sa presupunem si un alt caz - tatal o persoana violenta si agresiva. Sotul la fel. Probabil ca exista o legatura intre ele. Ea se simte protejata, in siguranta. In timpul actului sexual resimte placere (mai ales) cand primeste cate o palma. Este o persoana fericita, care resimte o stare de bine in casa, nu simte nevoia sa iasa. Ii place sa gateasca. Pare o persoana OK? Pare un lucru bun pentru persoana in cauza. Cum oare sa gasesc un raspuns la eventuala ta intrebare? As putea sa te invit sa incercam impreuna sa gasim raspunsul, dar te simti pregatita?
Un al treilea motiv pentru care nu as scrie acest articol este legat de nevoia ta de a primi repere. Poate ca poti sa spui asa: "Eu resimt ca tatal meu este la fel ca si sotul, asta ma face sa ma simt rau". Ce pot sa fac? Dati-mi si mie un sfat! Sau poate doua?! Stimata eventuala intrebatoare eu pot sa spun urmatorul lucru - un sfat este un lucru special - pentru sfaturi apelezi la prieteni. Eu nu pot sa-ti dau sfaturi la propriu deoarece nu pot lua decizii in locul tau.
Sa vedem ce se intampla cu sfatul! Esti intr-o situatie dificila. Suferi. Ai vrea sa schimbi ceva. Nu stii ce, nu stii cum. Cand te uiti la ceea ce simti ai senzatia ca doua parti contrare se confrunta in tine. Parca ceea ce simti ar fi confuzie. In tine se declanseaza un proces de cautare.
Daca ar fi sa descriu acest proces de cautare ar fi sa spun ca un ceva se individueaza in tine ca si cum ar fi o entitate aparte. Este un Eu autentic - UN EU AUTOREFLEXIV. Acest Eu este incurajat sa existe pentru ca fiinta ta nu are repere pentru a functiona. (Daca ar avea probabil ca nu ai simti suferinta si indecizie). Daca as spune in locul tau - iata un reper - Eul acesta si-ar inceta existenta. "Aha! Iata un om care poate lua decizii in locul meu, este specialist si priceput. Imi vorbeste din intelepciunea lumilor si cartilor", ai gandi tu.
Un alt motiv pentru care nu as scrie acest articol este cumva mai abstract - Eu ma adresez ochilor tai care citesc. Implicit pot sa ma adresez gandirii tale. Cum sa fac sa reusesc sa te fac sa simti ceea ce as transmite si nu sa citesti cu un ochi atent la tine. Cum pot oare sa vorbesc cu afectivul tau scriind "aici si acum" in fata tastaturii?
Poate ca mai este si un alt motiv - la ce ar folosi! Sa spunem ca as scrie acest articol - cu ce te-ar ajuta? Sa spunem ca tu suferi - nu acest articol te ajuta ci sa folosesti informatia intr-un context psihoterapeutic cand va veni vremea sa simti. Sa spunem ca esti fericita - poti sa fii fericita si fara sa simti legatura dintre partenerul tau si tata. Pe de alta parte sa aderi la aceasta idee fara a o accepta afectiv ti-ar ingreuna foarte mult procesul de crestere personala, iar ceea ce s-ar intampla ar fi o rationalizare.
Imi amintesc de un caz in care o idee nascuta de un client de psihoterapie: "Eu nu stiu sa exprim sentimente pentru ca in copilarie nu am primit asa ceva" - a devenit ca mesaj pentru partenerul de cuplu: "Este normal sa nu accepti de la mine afectiune pentru ca eu nu am fost invatata sa o ofer". Rationalizarile sunt periculoase, iar in Franta de exemplu, moda psihanalizei a dus la o crestere a rationalizarilor efemere si fara rezultate autentice. Consecinta? Simptoamele au luat forme complexe si mai dificil de abordat. Dar despre acest lucru poate altadata.
Pe de alta parte m-as intreba - ce motiv as avea sa scriu acest articol propus in mai multe instante? As putea eu oare sa fac ca tu sa ai intrebari noi? Sa descoperi "teritorii albe" in tine? As putea sa te fac sa reevaluezi anumite lucruri? Daca as sti ca acest articol te-ar ajuta sa faci asa ceva, l-as scrie. Oare tu simti ca ar folosi? Ai putea tu sa iti raspunzi - oare de ce citesti aceste articole de psihologie? Te-ar interesa sa afli despre legatura dintre tatal tau si partenerul tau? Sau mai exact despre importanta pe care o au parintii tai in viata ta actuala?