Cand intimitatea invadeaza spatiul public

O cititoare mi-a scris pentru a ma intreba in ce masura proliferarea cartilor din diferite domenii are efect asupra Mea, aceasta noua cultura a ego-ului, in care se investesc mijloace de expresie, cercetari si studii de specialitate. "In toate librariile in care intru observ o varietate din ce in ce mai bogata de carti. Domeniile abordate sunt dintre cele mai diverse: psihologie, aspecte practice ale vietii, dezbateri asupra dezvoltarii individuale, schimbarii, provocarilor cotidiene, marturii despre copii traumatizati..."

Este adevarat ca in zilele noastre intimitatea si-a creat o piata proprie, cu atat mai profitabila cu cat este imbogatita cu marturii preluate din viata reala (a caror veridicitate si seriozitate sunt verificate).

Exista diverse modalitati de imbunatatire a stilului de viata si a cresterii respectului de sine, stagii de pregatire profesionala si constientizare a propriei valori, metode de psihoterapie promovate in diferite reviste si medii de specialitate.

Concomitent, canalele de televiziune promoveaza emisiuni in care sunt expuse, analizate si dezbatute probleme de natura intima: comunicare in cuplu, relatia dintre parinti si copii si situatii dramatice: persoane care au depasit stari grave de depresie sau chiar unele boli considerate incurabile. In fata a milioane de spectatori sunt exprimate in mod liber si deschis suferinta, conflictele, situatii atipice - pe scurt, esenta a ceea ce inseamna disperarea umana cu care se confrunta uneori fiecare dintre noi, dar pe care foarte putini o fac auzita!

S-ar putea spune ca in fiecare individ, altminteri unic, exista un element de universalitate. Sa ne reamintim ca din momentul in care ne nastem suntem intr-o permanenta evolutie, fiind arhitectii propriei personalitati, iar cei din jur percep etapele esentiale ale dezvoltarii noastre.

Sa nu uitam ca in copilarie suntem extrem de vulnerabili si adesea nu ne putem apara de agresiuni, de violente, suferinta de a nu intelege, dar astfel devenim adulti, tot mai dornici si pregatiti de a ne asuma responsabilitatea propriului destin. Acesta este rezultatul unui efort constient si sustinut al fiecaruia, de a ne explora propriul trecut, istoricul familial, de a ne imbogati propriile resurse. Astfel, fiecare individ incearca in permanenta sa gaseasca in sine entuziasmul de a trai si de a descoperi viata.

Aceasta nu inseamna ca spatiul intim (tot ceea ce se gaseste in "gradina noastra secreta", acea portiune care ne apartine doar noua, chiar daca mai impartasim din aspectele ei cu cei apropiati) trebuie confundat cu spatiul privat al vietii noastre.

Bunica mea spunea: "de fiecare data cand aud 'viata privata', ma intreb - privata de ce?".

Este vorba de alt aspect, acel compartiment propriu al nostru pe care nu-l impartim nici macar cu persoanele apropiate, familie sau prieteni. Acest loc despre care nu vorbim niciodata, pe care-l vom iubi intotdeauna si-l vom percepe ca pe ceva drag si apropiat, in ciuda intrebarilor, conflictelor, tensiunilor si a suferintei ce ar putea apara. Eliberarea acestui spatiu depinde de fiecare dintre noi, este un proces de durata, complex si dificil de realizat, care solicita la maximum atat individul cat si anturajul sau.

Cand intimitatea invadeaza spatiul public, individul trebuie sa fie pregatit pentru acest pas, prin care va fi confruntat cu propriile sale actiuni, ale caror consecinte le va suporta in mod direct si care va avea efect atat asupra sa, cat si asupra apropiatilor sai. Efortul constient si sustinut este modalitatea optima pentru a nu fi singuri in ceea ce va urma si pentru a identifica mijloacele de a depasi evenimentele traumatizante din viata noastra.