Aceste asteptari si sperante se activeaza pe parcurs; practic, cei doi devenind constienti de ele in timp (ce anume doreste de la tine celalalt si ce tip de intalnire doresti). Armonia unui intreg presupune armonia polaritatilor. Femeia (un tot) intalneste un barbat (alt tot), formand in felul acesta un intreg - cuplul. Evolutia presupune accesul nestingherit la ambele polaritati.
In relatia de cuplu se formeaza ancore sau legaturi. Iata cateva exemple care te vor face sa observi mai usor diferenta dintre aceste doua tipuri de conexiuni:
legatura: "Sunt in legatura cu tine atat cat te percep ca pe unul dintre raspunsurile posibile la nevoile mele. Raman astfel intr-o pozitie de adult, nepierzandu-mi autonomia." ancora: "Tu esti singurul raspuns la nevoile mele, tu esti esential, de neinlocuit, am mare nevoie de tine, nu mai exista un altul."In acest caz, nu poti creste din punct de vedere psihologic. Aici apare eroarea, deoarece presupui, apriori, ca nimic nu se va schimba. Gresit! Realitatea este dinamica, ea se schimba. In fapt, este nerealist sa functionezi printr-o ancora, este realist sa functionezi printr-o legatura.
Viata ne demonstreaza ca, daca cele doua fiinte - femeia si barbatul - manifesta intr-o relatie tipuri diferite de asteptari materializate in comportament (legatura sau ancora), cuplul este supus unor mari si numeroase incercari, devenind vulnerabil.
Comentarii (5)
"de la adam si eva" ,barbatii considera casnicia ca fiind ceva sfant. Insa o relatie extraconjugala merge in paralel cu... sfintenia. Cat despre inselatul din razbunare... e ca si cum la o boala ai contracara efectele si nu cauza.
sint de moda veche,dar cred ca in viata trebuie sa ai anumite principii morale.Inselatul din razbunare nu rezolva nimic.Casnicia ar trebui sa fie ceva sfint,sa nu lasam nimic sa o intineze.Toate bune!
suspiciunea e cea care te determina,ca femeie, sa acuzi. Cu suspiciunea e cam asa:nu iese niciodata fum fara foc.Se spune ca celui care acuza ii este teama ca partenerul ar face acelasi lucru anume, sa insele. am caz in familie caruia i se potriveste situatia asta de minune(barbat). Femeile se afla in general in prima situatie.Dar fireste e bine sa verifici mai intai,sa ai date si apoi sa acuzi: pot spune fara sa acuzi ce ai observat schimbat sau ciudat in comportamentul sau,FARA sa dai impresia ca te deranjeaza. (poti?) Indiferenta ta il doare.Nervii si durerea ta ii dau satisfactie deplina.imi imaginez satisfactia elenei in momentul in care "Nu-i adevarat! "s-a transformat pe loc in stupoare apoi reactie nervoasa si poate dar nu neaparat mai tarziu in .."Imi pare rau"
Asa se apara ei (barbatii) atunci cand sunt vinovati si nu vor sa recunoasca. Si eu am avut aceeasi problema, dar ghinionul lui, ca l-am prins si atunci nu a mai avut ce face si a recunoscut. Bineinteles, tot el cu gura mare, vina o purtam (in mare) eu. Astia sunt barbatii, niste LASI. Dar tu ca femeie trebuie sa fii tare si sa nu te lasi doborata de el (barbatul ).
E adevarat ca se poate spune ca atunci cand il acuzi pe celalalt de infidelitate si el raspunde ca nu ai dreptate,se poate interpreta de cel acuzat ca de fapt tu esti cel care ai tendinta de a insela?Eu sunt cea care acuza(din motive ca el nu e prea comunicativ si spune ca atunci cand spune ce are de spus,spune doar adevarul),iar el cel acuzat.El ca scut de aparare spune ca eu care spun si fac acuze,insel.Cum puteti interpreta?Astept raspuns
Posteaza comentariu