De cele mai multe ori, femeile dovedesc un comportament de tip ancora; in principiu, acesta este aproape exclusiv feminin. Apropierea, intimitatea determina fuziunea, dependenta, iar riscul acestei fuziunii este acela al pierderii propriului Eu. Barbatul simte clar acest lucru mai devreme sau mai tarziu, supraevaluand libertatea si independenta celor doua intreguri, care la inceputul relatiei formau un cuplu. Iata dar, ca pe acest fond si prin aceste mecanisme, cuplul format din doua intreguri, acum este format din doua entitati aproape identice, printr-o fuziune aproape perfecta. Acesta poate fi "momentul psihologic" in care barbatul ar putea deveni infidel. Bineinteles ca femeia simte acest lucru din prisma acelei fuziuni si cauta confirmari sau, altfel spus, "dovezi". De ce? In niciun caz pentru a pune capat relatiei, ci pentru ca: nu poate accepta propriile presupuneri, chiar le refuza si spera sa-l recastige printr-o gresita atitudine moralista, in acest caz.
Morala este: "Preveniti, nu vindecati!".
In acest sens, ar fi bine ca doamnele sa se gandeasca la cel putin trei lucruri:
"Intimitatea ta cu tine este limitata, fapt care te poate insela, deoarece esti prea sensibila si/sau faci 'tetracapilaroscopie' (despici prea mult firul in patru), lucru care te poate face sa te simti respinsa, fara a fi respinsa, de fapt." "Noi doi suntem fiinte distincte si ne diferentiem, suntem persoane autonome, fiecare cu spatiul sau personal." "Doresc sa comunicam despre anumite dorinte pe care le ai, dar pe care nu mi le impartasesti, le pastrezi pentru tine sau le impartasesti altei persoane."Nu uita! Este important sa ii ramai fidela partenerului, dar ce faci cu fidelitatea fata de tine?
Comentarii (5)
"de la adam si eva" ,barbatii considera casnicia ca fiind ceva sfant. Insa o relatie extraconjugala merge in paralel cu... sfintenia. Cat despre inselatul din razbunare... e ca si cum la o boala ai contracara efectele si nu cauza.
sint de moda veche,dar cred ca in viata trebuie sa ai anumite principii morale.Inselatul din razbunare nu rezolva nimic.Casnicia ar trebui sa fie ceva sfint,sa nu lasam nimic sa o intineze.Toate bune!
suspiciunea e cea care te determina,ca femeie, sa acuzi. Cu suspiciunea e cam asa:nu iese niciodata fum fara foc.Se spune ca celui care acuza ii este teama ca partenerul ar face acelasi lucru anume, sa insele. am caz in familie caruia i se potriveste situatia asta de minune(barbat). Femeile se afla in general in prima situatie.Dar fireste e bine sa verifici mai intai,sa ai date si apoi sa acuzi: pot spune fara sa acuzi ce ai observat schimbat sau ciudat in comportamentul sau,FARA sa dai impresia ca te deranjeaza. (poti?) Indiferenta ta il doare.Nervii si durerea ta ii dau satisfactie deplina.imi imaginez satisfactia elenei in momentul in care "Nu-i adevarat! "s-a transformat pe loc in stupoare apoi reactie nervoasa si poate dar nu neaparat mai tarziu in .."Imi pare rau"
Asa se apara ei (barbatii) atunci cand sunt vinovati si nu vor sa recunoasca. Si eu am avut aceeasi problema, dar ghinionul lui, ca l-am prins si atunci nu a mai avut ce face si a recunoscut. Bineinteles, tot el cu gura mare, vina o purtam (in mare) eu. Astia sunt barbatii, niste LASI. Dar tu ca femeie trebuie sa fii tare si sa nu te lasi doborata de el (barbatul ).
E adevarat ca se poate spune ca atunci cand il acuzi pe celalalt de infidelitate si el raspunde ca nu ai dreptate,se poate interpreta de cel acuzat ca de fapt tu esti cel care ai tendinta de a insela?Eu sunt cea care acuza(din motive ca el nu e prea comunicativ si spune ca atunci cand spune ce are de spus,spune doar adevarul),iar el cel acuzat.El ca scut de aparare spune ca eu care spun si fac acuze,insel.Cum puteti interpreta?Astept raspuns
Posteaza comentariu