Totuși cu timpul a început să mă enerveze tot mai mult și mi se pare incredibil că am ajuns să aștept să moară maică-sa ca să nu mai am această obsesie.
Soțul meu îi cumpără cu fiecare ocazie cadouri scumpe mamei lui, chiar și surorii lui, în timp ce toate chestiile pe care mi le face mie cadou sunt de proastă calitate și ieftine, de parcă s-ar achita de o datorie fără plăcere.
Nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit, nu țin neapărat la cadouri scumpe, din contră, mi se pare că societatea asta consumeristă a scos ce e mai rău în noi și ne înscrie fără să vrem într-o cursă a cheltuieilor fără rost. Cele mai mult cadouri sunt inutile, lucruri pe care nu le folosesc sau pe care, chiar dacă le folosesc câteodată, zac în niște dulapuri, ani de zile.
În locul unui cadou de genul ăsta aș prefera întotdeauna o cină romantică, un gest plăcut, o întâlnire cu prietenii sau chiar o vacanță. Deci nu sunt adepta acumulării cu orice preț, însă mi se pare cumva un semn al prețuirii pe care soțul meu o are față de mine, când văd că mie îmi cumpără ceva „ca să fie” iar pentru mama lui se agită zile în șir înainte și se întreabă dacă e suficient de bun și îi va plăcea.
De cele mai multe ori și eu particip la alegerea cadoului pentru mama lui, care este, se pare, cea mai importantă persoană din viața lui. Da, chiar și după ce ne-am căsătorit el tot așa consideră. Eu vin a doua la rând, probabil. La început am acordat o atenție sporită și eu acestor căutări de cadou, văzând cât e de important pentru el. Mi-am luat rolul în serios și, de ce să nu recunosc, am găsit chiar o plăcere în a fi consiliera lui la alegerea cadoului.
Dar cu timpul, constatând că ceea ce regăsesc eu „sub brad” este ceva mai jos ca preț și calitate am început să mă retrag din procedura de alegere a cadoului pentru soacră. Mai rău mă enervam. Într-un an i-am sugerat să luăm ceva „ca să fie”, încercând în felul ăsta să-i subliniez, într-un mod subtil, cum face el cu mine. Dar s-a urzicat tot, spunându-mi că nu poate să trateze acest aspect așa de superficial, pentru că mama lui are pretenții mari și că nu vrea s-o dezamăgească.
Până și la mărțișoare este foarte pretențioasă mama lui...
Nu știu efectiv cum ar trebui să iau această chestiune, pentru că pe de-o parte mi se pare că aș fi o țață dacă i-aș reproșa faptul că-mi aduce flori gata veștede sau îmi cumpără cadouri gata făcute de alții de la supermarket, găsite la reduceri, în timp ce pentru mama lui se agită chiar să comande pe site-uri străine diverse chestii pentru care împovărează bugetul familiei. Deci mi se pare sub demnitatea mea să am această discuție cu el, să-i reproșez asta, dar, pe de altă parte, asta îmi sâcâie buna dispoziție și îmi zdruncină credința că mariajul nostru este solid și că el mă iubește.
Oare iubirea se măsoară în valoarea cadourilor pe care le primim sau nu? Pentru că în rest nu am a mă plânge de căsnicia noastră. El este un om bun și un bărbat foarte drăgăstos. Cu această excepție. Voi ce părere aveți?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright: depositphotos
Poveste adevărată: "Soțul meu se zgârcește la cadourile mele, dar nu și la ale mamei lui"
Am această problemă de când îl cunosc pe soțul meu și niciodată nu am îndrăznit să-i spun că mă deranjează, pentru că mi-a fost jenă.
Comentarii (7)
inteleg perfect situatia care poate parea un nimic fata de problemele reale ale altor cupluri (santate, lipsuri materiale vitale, imposibilitatea de a avea un copil etc), dar si "nimicurile" astea macina si te trezesti intr-o zi cu depresia cat china si ca vrei sa urmezi o dieta cu furadan sau sa usuci rufele ca ian curtis. pe mine m-a ajutat un pic sa vad cum ar fi fost daca as fi petrecut viata cu idealul meu de acum 20 de ani & mi-am dat seama ca e greu s-ajungi cu-adevarat multumit. adica tot mai bine mi-e acum. nu divorta, dar detaseaza-te. ce, tu muncesti pe nasturi? nu mai da un leu in casa si fa-ti o bucurie (nu stiu comanda un parfum extrem de scump, dar pe care ti-l doresti). si, pana la urma, da! decat s-ajungi sa iti doresti sa dispara soacra din peisaj ca sa poti avea un trai normal, mai bine, uita-te spre un alt "peisaj". e mai rau daca respectivul peisaj, e "static", dar tu esti casatorita, ai un statut, n-are sens sa suferi & nu divorta decat daca esti mie-in-mie sigura ca ti-ar fi mai bine singura. barbati perfecti nu exista decat in proiectiile femeilor -si toate- frustrate, numai ca unele nu recunosc.
Sunt de acord cu..Alina! Nu,draga mea,nu te iubeste,nu te mai iubeste.
poti sa spui ce doresti s dk e de imbracat sa te duci cu el sa iti cumpere. nu o sa zica nu daca te vede incantata de vreun cadou.
Daca ai sa te iei dupa toate frustratele fara minte dar cu "roti de rezerva" nu-i greu sa ajungi la divort,e la moda.Greu este sa tii casnicia,sa nu te inflamezi pt fleacuri,ca sigur vor veni in timp si adevarate probleme,si atunci e bine sa fiti doi...Spui ca sotul e bun si dragastos ...Pai sunt rari, si femeile iubitoare si gospodine si "de casa" sunt rare...Te sfatuiesc sa ii spui cam ce cadou iti doresti,ca sa-l scutesti de o alegere grea....si vei fi si tu multumita (eventual,ii scrii "Mosului",mai in gluma,mai in serios...
Pentru multi sora si mama sunt mai importante decat sotia . S-a casatorit cu tine ca e ilegal sa se casatoreasca cu ele, minunatele inteligente. Cand vei avea copii o sa-i cresti cum te vor sfatui cele doua destepte prin telefon , nu se vor deranja desteptele sa stea vreun minut cu copiii, vor da doar sfaturi ! Sfaturi peste sfaturi ! Mai bine cauta un orfan fara sora !
E aberant ce-ti scrie Alina ! Problema este a ta,intr-adevar... Mama ESTE cea mai importanta fiinta pt noi,pana inchide ochii...Sotul-sotia nu sunt acelasi sange,nu a ingrijit si si-a sacrificat multe in viata pt copil... Probabil nu aveti copii,pt ca ai gandi altfel si ai avea alte preocupari,decat sa contorizezi cadouri.Sa nu crezi ca nu inteleg prin ce treci,mi s-a intamplat si mie,dar acum am o varsta cand inteleg... Ce poti face? sa arati acelasi respect si atentie mamei tale,si sa ai rabdare,sa te bucuri de lumina din ochii lui cand iti daruieste ceva,si,-dece nu/-sa discutati despre asta.Succes!
Inca te mai intrebi? Raspunsul e in tine si e atat de evident. E dur si dureros. Dar este adevarul. Sotul tau, din puctul meu de vedere deci, unul subiectiv, este genul care inconstient asteapta inca ca, dupa primul colt sa-i apara femeia mult visata. Un barbat care iubeste cu adevarat o femeie nu ar pune-o pe al 2-lea loc decat daca ar avea cred, anumite obligatii finaciare fata de mama sa. ATat. Si poate nici atat. Un divort pare putin patetic in situatia asta. Si sunt convinsa ca nu vei divorta. Dar candva, din pacate viata si faptele sotului te vor aduce in fata acestui adevar. Pana atunci inca 10 ani de aceiasi situatie... In locul tau, nu stiu ce as face. As fi la fel de lasa cu siguranta.Dar as lasa usa deschisa eventualilor pretendenti. Macar cand futuna loveste sa am o roata de rezeva caci e adevarat ca, cuiul pe cui se scoate! Good Luck!
Posteaza comentariu