Liviu este încă un tip foarte atrăgător, la cei 35 de ani pe care i-a împlinit. Înalt, slab, brunet cu ochi verzi, întotdeauna a avut ca principală armă de seducţie cuvintele, dar mai ales stilul de a iubi, de a atinge o femeie şi de a şi-o face sclavă. Când l-am cunoscut eu aveam 6 ani, iar el 8. Ai mei erau prieteni cu ai lui şi de multe ori ne-am făcut concediile împreună. Liviu e fiul unor oameni importanţi, tatăl lui a fost judecător, iar mama procuror.
Nu şi-a bătut capul niciodată cu cartea şi nici mai târziu cu munca. De fapt nu numai că nu a muncit niciodată, dar a făcut şi diverse matrapazlâcuri din care a trebuit să-l scoată părinţii, ca să nu facă puşcărie, Nu vorbim de infracţiuni grave, ci de găinării, prin care sunt sigură că el mai degrabă a vrut să-şi provoace părinţii, decât să câştige bani. Bani a avut întotdeauna.
Când am crescut, ambele familii au început să gândească că o soluţie ideală de a-l cuminţi pe Liviu, ar fi dacă s-ar însura cu mine. Eu alesesem calea cuminte pe care ei şi-ar fi dorit s-o urmeze şi fiul lor. Am făcut Facultatea de Drept, am intrat în Barou şi nu mi-am dezamăgit niciodată părinţii. Dar, m-am îndrăgostit de Liviu.
Relaţia noastră a fost furtunoasă la început. Ba eram, ba nu eram împreună. Trebuie să recunosc că eu am vrut mai mult decât el să fim împreună, întotdeauna. El a fost sincer cu mine de la început, spunându-mi că niciodată nu va fi bărbatul unei singure femei. Eu, tânără, ambiţioasă, dar naivă, am crezut multă vreme că îl voi convinge să se schimbe, că îl voi câştiga doar pentru mine. Nu am reuşit niciodată.
Asta nu ne-a împiedicat, însă, să fim totuşi împreună, să facem un copil şi să formăm, şi azi, după zece ani, o familie. Mi-a luat ceva timp dar am acceptat, în final, să mă mulţumesc cu atât cât poate el să ofere.
Ne-am "cuplat" oficial când eu am împlinit 25 de ani. Ne-am mutat împreună şi toată lumea credea că asta va rezolva toate problemele. Ştiam că şi până atunci Liviu a mai avut alte femei pe lângă mine, dar cu niciuna nu petrecea mai mult de câteva întâlniri. Le agăţa pe Internet.
Mutatul împreună nu ne-a schimbat, însă, cu nimic relaţia. El a continuat să-şi vadă de aventurile lui, de activităţile lui, eu să sper că vom fi o familie. Liviu a avut vreo două încercări de afaceri, dar stilul lui de viaţă – niciodată nu se trezeşte mai devreme de 11, are foarte multe tabieturi – l-a împiedicat să le concretizeze. Trăiam din banii mei, dar întotadeauna soacra mea avea grijă să ne pună în cont diverse sume. Toate încercările lor de a-l schimba pe Liviu au fost zadarnice, aşa că cred că soacra mea se simţea cumva datoare şi vinovată faţă de mine, că le preluasem povara.
După trei ani de relaţie Liviu a ajuns la performanţa de a-mi povesti despre aventurile lui. De fapt cred că termenul e greşit, nu avea aventuri, propriu-zis, ci se vedea cu alte femei, ori de câte ori era atras de ele. El nu făcea nimic toată ziua, decât să stea acasă, pe Internet, să asculte muzică, să fumeze, şi să agaţe femei pe net. E pretenţios, nu se întâlneşte decât cu acelea care-i par deştepte şi care-l stimulează prin conversaţii intelectuale. De altfel trebuie să recunosc că toate femeile despre care mi-a povestit sunt inteligente, de carieră, iar faptul că ele îl folosesc strict pentru sex şi nu sunt interesate de mai mult m-a făcut întotdeauna să fiu liniştită în privinţa eventualităţii că îl voi pierde.
Îmi povestea de el, de lucrurile pe care le făcea cu ele, şi simţeam în asta un amestec de durere, dar şi o curioasă plăcere că totuşi el este bărbatul meu. Ştiu, sună aiurea, dar asta simt.
Trebuie să admit, oricât de greu mi-ar fi, că deşi sunt conştientă de situaţia în care sunt pusă, nu pot renunţa la el. Îl iubesc, este omul cu care mi-am dorit întotdeauna să mă mărit, şi să am copii.
Fetiţa noastră are acum cinci ani şi este cel mai reuşit copil din lume. Am făcut-o pentru că am vrut eu. Să mă simt împlinită măcar pe planul ăsta, dacă în rest nu am o familie tradiţională în sensul bun al cuvântului. Ne-am căsătorit acum cinci ani şi nici acest act nu a schimbat cu ceva viaţa noastră împreună.
Liviu este un tată amuzant câteodată, când încearcă să facă diverse lucruri pe care i le cere fiica noastră, dar eşuează lamentabil de fiecare dată. Iar ea îl admonestează copilăreşte. Avem uneori discuţii despre cum îşi imaginează el că va fi ea ca femeie. Dacă i-ar conveni să ştie că se va cupla cu un tip aşa cum e tatăl ei. Şi îmi spune, de fiecare dată, că fiica noastră va trebui să înveţe, aşa cum a făcut mama ei, că e mai important să ai lângă tine un om sincer, pe care să te bizui, decât unul care te minte frumos şi te abandonează la primul colţ.
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Soţul meu, amantele lui şi familia noastră"
Liviu este încă un tip foarte atrăgător, la cei 35 de ani pe care i-a împlinit. Înalt, slab, brunet cu ochi verzi, întotdeauna a avut ca principală armă de seducţie cuvintele, dar mai ales stilul de a iubi, de a atinge o femeie şi de a şi-o face sclavă. Când l-am cunoscut eu aveam 6 ani, iar el 8.
Comentarii (10)
cum se face ca toate povestile sunt la fel? adik oameni care aparent au reusit in cariera dar se lasa calcati in picioare in viata amoroasa? sincer nu cred povestea asta si asta ptr ca o femeie desteapta de cariera nu va accepta un barbat parazit cu care nu are nici un viitor,,,stiu din experienta ca femeile se feresc de paraziti ca vb aia barbatu e barbat tre sa invete sa si susytina familia financiar... si dk ae asa at e chiar porasta sa suporte asa ceva mai ales ca vb aia...merita ceva mai bun decat atata!!!
Barbatii tind mereu spre ceea ce pare sus, spre ceea ce nu pot avea, iar dupa ce obtin nimic nu li se mai pare interesant. Incearca sa fi mereu acel ceva pe care el nu il poate avea decat cu mari eforturi,dai ocazia sa te recucereasca in fiecare zi dupa care comportate de parca nu te-ar fi cucerit niciodata. Nu te oferii pe tava, nimeni nu isi doreste ceva ce poate avea oricand. Fi acel ceva greu de atins, dar nu imposibil!
Am facut aceeasi greseala ca si tine: am iubit fara ratiune un om care nu m-a iubit ci doar s-a folosit de dragostea mea pentru el. Acum 4 ani s-a indragostit si el (la aproape 50 de ani) si dus a fost. A revenit in familia noastra dar copiii au suferit enorm, pana la imbolnavire grava (baiatul tocmai luase bacalaureatul, iar fata era studenta la medicina). S-au simtit abandonati, nu material cat mai ales aveau nevoie de sprijin in formarea lor in profesie si in viata sentimentala. Eu, am fost internata la psihiatrie; dupa ani mi-a trecut supararea dar am ramas o femeie fara speranta. Sunt prea in varsta ca sa ma refac din punct de vedere sentimental, iar viata in Romania nu te ajuta deloc in acest sens. Il iubesc si acum, iar aceasta iubire ma face un om frumos fiindca o am in mine. Trebuia sa ma desprind de el cu ani in urma cand mai aveam o sansa. Sansa sa cunosc dragostea reala, cu dus-intors, sa fiu implinita si sufleteste si fizic. Cariera nu mi-a adus fericire ci doar implinire profesionala, iar dragostea copiilor nu poate inlocui dragostea celui langa care traiesti. La 50 de ani imi dau seama ca-l voi ingriji si iubi, dar in el nu am incredere ca ma va ingriji la nevoie. Iubirea mea ma doare.
imi pare rau ptr tine..stiu ce simti si eu sunt tot cam in aceeasi situtie.....nu stiu de ce accept, nu stiu de ce il cred dar nu pot renuntza
Cea mai mare porcarie. Asta nu te face pe tine decat batuta in cap si in limba dupa el. Puteai sa gasesti cu siguranta un barbat care sa te merite si sa te respecte, singura care a pierdut aici esti tu.
Ai scris: " Îmi povestea de el, de lucrurile pe care le făcea cu ele, şi simţeam în asta un amestec de durere, dar şi o curioasă plăcere că totuşi el este bărbatul meu" Cum poti fii mandra de asa ceva ? Ma mir ca mai stai cu el, dar probabil ca, cine se aseamana se aduna sau altfel spus-chiar iti meriti soarta. Imi pare rau ca sunt asa cruda
Nu pot sa-i inteleg pe barbatii de genul asta, mereu ma gandesc ca fiecare are nevoie de cineva, de cineva pe care sa se sprijine pana la adanci batraneti.Si iubitul meu era genul asta dar s-a schimbat cand s-a indragostit :)
Esti proasta de dai in gropi si o spalata pe creier...
ceva nu se leaga cu datele temporale furnizate aici..da',ma rog...:-j
sa te agate vreodata propriul sot pe internet, avand in vedere standardele lui. O exprimare banala, acelasi ton plat al neinteleselor care se refuleaza lamentandu-se sub pseudonim pe internet, aceeasi mentalitate de victima ale acestor femei terne care in loc sa-si recreeze viata, vocatia, profesia, activitatile, dedicarea etc se agata tot de ratatul primordial. Nici nu fu, nici nu se duse....important e sa ai langa tine un om care sa te respecte, sa te incite intelectual, sa te provoace si sa te sustina ca sa evoluezi permanent. Precis asta va oferiti voi unul altuia.
Posteaza comentariu