Poveste adevărată: "Internetul mi-a distrus relaţia şi viaţa!". Află de ce!

Mă uitam zilele trecute pe nişte poze vechi de familie, împreună cu mama. Şi mi-am dat seama că trăiesc în epoca greşită. Îmi doresc o viaţă stabilă şi împlinită lângă un om care să mă iubească până la moarte, să îmbătrânim împreună şi să ne legănăm nepoţii pe genunchi. În loc de asta trăiesc în epoca vitezei, a Internetului, a informaţiei, a fast food-ului şi a fast-love-ului. Nu mai suntem altceva decât nişte piese de schimb într-un uriaş mecanism de consum. Ne schimbăm partenerii precum garderoba, iar cine nu se adaptează nu are decât să sufere.

Relaţia mea a început frumos, promiţător, şi nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc că ea va dura o veşnicie. Eram împreună de trei ani când mă aşteptam ca relaţia noastră să se oficializeze, nu să se destrame. În loc de asta am asistat neputincioasă la înlocuirea mea pe "peretele" de Facebook al iubitului meu cu o alta, mai tânără, mai interesată de "activităţile" lui online, dar aflată la mii de kilometri distanţă. Aparent imposibil de crezut că aşa ceva îţi poate distruge o căsnicie, nu?

La început am luat această activitate frenetică a lui ca pe ceva de amuzament, ca o noutate, aşa cum a luat-o toată lumea. Amândoi aveam activitate de birou la serviciu, dar pe mine niciodată nu m-a prins această socializare online ca pe el. Citesc ştiri pe Internet, mă informez, am email, nu sunt o înapoiată din punctul ăsta de vedere, dar mai mult decât atât prefer relaţiile umane vii şi neintermediate de un ecran şi o tastatură.

Cu timpul însă, relaţia noastră s-a schimbat de am ajuns să aflu de preocupările lui sau de stările lui, dispoziţiile lui de pe Facebook, în loc să mi le spună prin viu grai, acasă. Chiar şi când venea de la serviciu tot pe computer îşi încheia seara. Nu mai stăteam la masă împreună, nu mi ieşeam aproape deloc împreună, pentru că el era mai pasionat de ce se întâmpla pe acel "perete" virtual decât de viaţa noastră.

Mi-am făcut şi eu un cont acolo ca să văd ce e aşa special. Nu m-a prins "microbul", dar am început să folosesc acea unealtă ca să fiu mai aproape de el. Măcar virtual. Am fost astfel martoră la apropierea lui treptată de o domnişoară care trăieşte în altă ţară, a fost iniţial la studii apoi a rămas acolo, şi cu care ajunsese că împărtăşească în fiecare zi impresii despre lucruri aflate pe Internet, muzică, filme, reportaje orice.
Practic relaţia asta a lui cu ea s-a legat virtual şi a ajuns, în cele din urmă, astă vară, când s-au întâlnit pentru prima dată, să fie o relaţie reală. Să se îndrăgostească şi să renunţe la viaţa noastră. Am fost schimbată cu un nume şi o mică poză. Toate amintirile noastre reale, sentimentele noastre, dragostea, promisiunile, visele, toate s-au diluat în faţa unei realităţi virtuale. Chiar când scriu aceste rânduri îmi dau seama cât de artificial sună.

Şi totuşi asta e ceea ce mi s-a întâmplat. Eu, o femeie încă tânără – am 28 de ani – frumoasă, gospodină, iubitoare, am fost schimbată cu o idee, nişte scurte conversaţii virtuale, like-uri, share-uri, impresii pe marginea unor evenimente la care niciunul dintre ei nu fusese, doar le citiseră.

Sunt singură de mai bine de jumătate de an, de când el a preferat să aibă o viaţă pe jumătate online în locul vieţii noastre reale, şi mă tot gândesc la ce mă aşteaptă. Ăsta e viitorul? Asta e viaţa la care trebuie să ne adaptăm? Ăsta e progresul? Avalanşa asta de informaţie şi îmbunătăţirea comunicaţiilor, softul ne dăunează la partea hard a vieţii. Înşelatul şi posibilitatea de a schimba partenerul au devenit atât de facile cum, încât e probabil foarte greu să rezişti tentaţiei. Ce şanse mai sunt să ai acum o relaţie normală umană, să-ţi întemeiezi o familie, să faci planuri de viitor, când totul se poate schimba într-o clipă, cu doar un clik pe Internet?

Nota redacţiei.

Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.