Mă uitam zilele trecute pe nişte poze vechi de familie, împreună cu mama. Şi mi-am dat seama că trăiesc în epoca greşită. Îmi doresc o viaţă stabilă şi împlinită lângă un om care să mă iubească până la moarte, să îmbătrânim împreună şi să ne legănăm nepoţii pe genunchi. În loc de asta trăiesc în epoca vitezei, a Internetului, a informaţiei, a fast food-ului şi a fast-love-ului. Nu mai suntem altceva decât nişte piese de schimb într-un uriaş mecanism de consum. Ne schimbăm partenerii precum garderoba, iar cine nu se adaptează nu are decât să sufere.
Relaţia mea a început frumos, promiţător, şi nu aveam niciun motiv să mă îndoiesc că ea va dura o veşnicie. Eram împreună de trei ani când mă aşteptam ca relaţia noastră să se oficializeze, nu să se destrame. În loc de asta am asistat neputincioasă la înlocuirea mea pe "peretele" de Facebook al iubitului meu cu o alta, mai tânără, mai interesată de "activităţile" lui online, dar aflată la mii de kilometri distanţă. Aparent imposibil de crezut că aşa ceva îţi poate distruge o căsnicie, nu?
La început am luat această activitate frenetică a lui ca pe ceva de amuzament, ca o noutate, aşa cum a luat-o toată lumea. Amândoi aveam activitate de birou la serviciu, dar pe mine niciodată nu m-a prins această socializare online ca pe el. Citesc ştiri pe Internet, mă informez, am email, nu sunt o înapoiată din punctul ăsta de vedere, dar mai mult decât atât prefer relaţiile umane vii şi neintermediate de un ecran şi o tastatură.
Cu timpul însă, relaţia noastră s-a schimbat de am ajuns să aflu de preocupările lui sau de stările lui, dispoziţiile lui de pe Facebook, în loc să mi le spună prin viu grai, acasă. Chiar şi când venea de la serviciu tot pe computer îşi încheia seara. Nu mai stăteam la masă împreună, nu mi ieşeam aproape deloc împreună, pentru că el era mai pasionat de ce se întâmpla pe acel "perete" virtual decât de viaţa noastră.
Mi-am făcut şi eu un cont acolo ca să văd ce e aşa special. Nu m-a prins "microbul", dar am început să folosesc acea unealtă ca să fiu mai aproape de el. Măcar virtual. Am fost astfel martoră la apropierea lui treptată de o domnişoară care trăieşte în altă ţară, a fost iniţial la studii apoi a rămas acolo, şi cu care ajunsese că împărtăşească în fiecare zi impresii despre lucruri aflate pe Internet, muzică, filme, reportaje orice.
Practic relaţia asta a lui cu ea s-a legat virtual şi a ajuns, în cele din urmă, astă vară, când s-au întâlnit pentru prima dată, să fie o relaţie reală. Să se îndrăgostească şi să renunţe la viaţa noastră. Am fost schimbată cu un nume şi o mică poză. Toate amintirile noastre reale, sentimentele noastre, dragostea, promisiunile, visele, toate s-au diluat în faţa unei realităţi virtuale. Chiar când scriu aceste rânduri îmi dau seama cât de artificial sună. Şi totuşi asta e ceea ce mi s-a întâmplat. Eu, o femeie încă tânără – am 28 de ani – frumoasă, gospodină, iubitoare, am fost schimbată cu o idee, nişte scurte conversaţii virtuale, like-uri, share-uri, impresii pe marginea unor evenimente la care niciunul dintre ei nu fusese, doar le citiseră.
Sunt singură de mai bine de jumătate de an, de când el a preferat să aibă o viaţă pe jumătate online în locul vieţii noastre reale, şi mă tot gândesc la ce mă aşteaptă. Ăsta e viitorul? Asta e viaţa la care trebuie să ne adaptăm? Ăsta e progresul? Avalanşa asta de informaţie şi îmbunătăţirea comunicaţiilor, softul ne dăunează la partea hard a vieţii. Înşelatul şi posibilitatea de a schimba partenerul au devenit atât de facile cum, încât e probabil foarte greu să rezişti tentaţiei. Ce şanse mai sunt să ai acum o relaţie normală umană, să-ţi întemeiezi o familie, să faci planuri de viitor, când totul se poate schimba într-o clipă, cu doar un clik pe Internet?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Internetul mi-a distrus relaţia şi viaţa!". Află de ce!
Mă uitam zilele trecute pe nişte poze vechi de familie, împreună cu mama. Şi mi-am dat seama că trăiesc în epoca greşită. Îmi doresc o viaţă stabilă şi împlinită lângă un om care să mă iubească până la moarte, să îmbătrânim împreună şi să ne legănăm nepoţii pe genunchi. În loc de asta trăiesc în epoca vitezei, a Internetului, a informaţiei, a fast food-ului şi a fast-love-ului.
Comentarii (9)
Daca doresti sa cunosti baiat care a trecut prin greutati iti dau id sa vb mai multe !cristi_2302@yahoo.com. multa bafta si norok in viata
Am patit si eu cam la fel.Fosta mea sotie si-a pierdut mintile si capul pe un site de socializare dupa 11 ani de casnicie.Dusa este,ne-am divortat de comun acord la oficiul stari civile.Eu sincer, nu mai am cuvinte.Sper ca intrr-o buna zi sa imi refac viata alaturi de cineva
Nu e vina taa din cauza celor intamplate, practic din spusele tale am inteles, caa ai fost o femeie gospodină, iubitoare, vezi tu scumpa meaa..astaa se intamplaa de fiecare data , ii pregatesti de mancare, ii calci hainele, te ocupi numai de el sa aiba hainele curate, majoritatea femeilor cea ce au ,,prietenii,, sa spunem asaa, unele traiesc cu sperantaa ca vor fii vesnic cu persoana iubita, si vor fii inpreuna pana ce moarteaa ii va despartii. Altelee nu sunt complet convinse ca vaa sfarsi viataa langaa persoana respectiva. Ideea este accea caa dupa un anumit timp el se schimba fataa de tinee.. treptat...treptat,poate nu ii mai place cum aratii, cum te inbraci, poate nu mai se mai simntea atras de tine, sau ma rog nuu se mai simntea bine cu tine-n pat, cum se simntea la inceput, relatia clar atunci cand e pe punctul de a-se destrama, se vede accea racire dintre voi, spusele lui nu mai sunt cum erau la inceput! Banuiesc ca ai stat si ai discutat cu el, dar degeaba odata ce relatia nu mai functionaa! Eu zic ca viata merge inainte si merita traita din plin AZI ESTI MAINE NU MAI ESTI, nu e singurul baiat dupa planetaa;) nu sa oprit lumea laa el;) viata merge inainte..iti doresc toate cele bunee!:-*
Retelele de socializare reprezinta un fenomen extrem de periculos. Aceasta lume virtuala in care ne complacem pentru ca este mai comd, mai ieftin, mai interesant.Sunt convinsa ca totul a inceput ca un joc care apoi a devenit o dependenta.Imaginea de care s-a indragostit partenerul tau este falsa.El si-a imaginat cam ce ar vrea si astfel i-a dat valoare.Barbatii si lumea lor erotico fantezista,acest mic secret ce face ca femeile modeste, iubitoare si sensibile sa fie inlocuite foarte usor doar cu o poza.Cam de atat au nevoie ,draga mea pentru a trai pasional.Si totusi eu cred ca acesti barbati fac parte doar dintr-o anumita categorie. Partenerul tau nu vrea sa renunte la acest "nou gen"de viata.El este constient ca aceste aventuri nu sunt de durata.Eu cred ca ti-a facut un mare bine.Nu incerca sa vezi ce e dincolo de aceste povesti ce par asa de interesante.E o mizerie!Si nu extrapola!Nu toti barbatii sunt interesati de lumea virtuala.Esti foarte bine asa cum esti.Nu iti dori sa fii altfel!Esti tu cu tine si asta e important.Celalalt fel de a fi al unei femei sa nu-l doresti vreodata.
Poate era satul omul de tine, de aia prefera sa piarda vremea pe net, a gasit ceva mai interesant si a plecat... si eu as face la fel...pe bune ;) il inteleg perfect...poti cunoaste f multi oameni interesanti pe net
Stii ce,cred ca te inteleg perfect,dar ori asa a fost sa fie de la cel de sus,ori nu a vazut ce pierde->pe tine... Viata merge mai departe,asa ca nu dispera! O sa vina si Fat-Frumos al tau cat de curand si poate ca o sa fie de 1000 ori mai bun ca fostul ;)
am patit si eu asta....fostul prieten m-a parasit pentru o tipa cu care socializeaza pe net,pentru o pustoiaca de doar 17 ani:|....trist,dar adevarat
...Da ..probabil ca majoritatea femeilor la ziua de astazi trec prin asa ceva....mai rau ...cind sintem casatoriti de 17 ani.....se perde fiinta umana si devenim si noi virtuale...ca ci nu mai stii cum sa-ti salvez casatoria....Fetelor...nu mai eczista casatorii pe veata....nu mai vor sa ajunga ca sa-si creasca nepotii...mai degraba sint ei tatici...care nici nu stiu citi copii au....vai si amar de cele ce ramin insarcinate...ca-ci "tatici" sint toti...dar responsabilitatile sint ale noastre....Traiti si voi momentul...caci aceasta este viata in sec..21.
O nebunie...si in acelasi timp o orbire.
Posteaza comentariu