Noi suntem împreună de aproape un an și ne-am cunoscut la câteva luni după ce el s-a despărțit de ea în termenii cei mai buni cu putință. Au stabilit că rămân prieteni, dar că nu se mai iubesc... bla, bla. Din ce spune el și ea a fost de acord. După o relație de mai bine de trei ani părea că totul e încheiat între ei și că niciunul nu voia să meargă mai departe.
Dar atunci când ea a aflat că el are pe altcineva parcă a luat-o razna. O prietenă comună susține că ea de fapt nu ar fi fost de acord cu despărțirea, dar că nu a vrut să se cramponeze de el, ci să-l lase să constate că de fapt tot pe ea o vrea, după ce se despărțeau o vreme. Numai că nu a fost așa, el m-a găsit pe mine și suntem ... bine mersi.
Problemele s-au declanșat într-o seară, acum câteva luni, când ne-am întâlnit întâmplător în oraș cu ea.
Prima dată el s-a dus la ea, pentru că a crezut-o că e ceva grav și are nevoie de ajutor. Însă după aceea a constatat că erau tertipuri ca să mă facă pe mine geloasă. Să văd eu că de fapt legătura dintre ei este încă destul de puternică și că el încă ține la ea. OK, am fost un pic geloasă, recunosc, însă al a știut să mă facă să înțeleg că nu se ducea la ea din dragoste, ci mai degrabă dintr-o grijă prietenească. Era firesc, după atâția ani de relație.
Dacă nu a reușit așa, a început să sune și să închidă, să trimită sms-uri, email-uri, scrisori anonime, ba chiar și-a făcut un cont fals pe Facebook de pe care comentează absolut orice postăm, eu sau el, într-o manieră care deja e evidentă că e răuvoitoare.