Sunt divorțată, nu am copii, am avut diverși iubiți de la divorț încoace, dar cu niciunul nu am stat mai mult de un an-doi. Relațiile mele sunt viciate de ceva ce nu înțeleg, deci nu pot să schimb. Ce este cert e că bărbații cu care vin în contact mă vor, dar numai pentru corpul meu frumos, nu și pentru o relație de lungă durată. Asta în ciuda faptului că fiecare este atras, totuși, și de inteligența mea. Dar se pare că nu suficient.
În ultimul an m-am perpelit la foc mic într-un soi de relație „elastic” în care tipul ba m-a vrut, ba nu m-a vrut. Mi-a spus de la început că îi place să fie cu mine, din toate punctele de vedere, dar că nu sunt ceea ce-și dorește ca iubită pe termen lung. Termenul folosit de el a fost că nu mă iubește, ci doar mă dorește. Trebuie să admit că din dorința asta s-au născut cele mai mișto nopți de amor din viața mea de până acum.
Recunosc că m-am și cam îndrăgostit de el, însă mă străduiesc să-i urmez sfatul și să nu mă las dusă de val, încercând să iau din această „prietenie cu beneficii” strict ceea ce mi se oferă. Așa că am continuat să caut mai departe ceea ce vreau: un bărbat care să mă iubească. De curând mi s-a părut că l-am găsit.