Casatoria nu mai este asa la moda, cu exceptia cazului in care vrem copii. Celibatul? Da, dar provizoriu sau ca refugiu... asteptand sau cautand. Da, e deja mai bine, caci singuratatea apasatoare ii sperie pe unii barbati si, chiar mai mult, pe unele femei.
Obstacole exterioare
Femeia mai pasiva si receptoare, triunghiul inversat al varstelor si longevitatea (femeile traiesc mai mult decat barbatii), fac din singuratate o problema cu care se confrunta mai mult femeile. Ultimul factor este de neschimbat. Al doilea, putin, si primul intr-o masura mai mare sunt accesibili schimbarii... doar pentru femeia care decide acest lucru.
Cum? In tot ceea ce precede, nimic nu o impiedica pe femeie sa fie egala barbatului: dragostea de sine, intalnirea cu celalalt, a da si a primi tandrete, responsabilitate, libertate, gelozie. Daca femeia vrea egalitate, atunci trebuie sa o castige, caci este nevoia sa. Nu barbatul trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ea. Doar in masura in care femeia va sti sa se afirme si sa fie autonoma, va intalni barbati care cauta aceste calitati.(...) Daca va imaginati ca barbatii isi doresc doar femei pasive si supuse, si astfel de situatii chiar exista, veti da cu siguranta peste un macho.
La extrema cealalta, "aceste femei care iubesc prea mult" (titlul cartii "Femei care iubesc prea mult" de Robin Norwood) sunt femeile care au "nevoie sa fie recunoscute in nevoia lor de a ajuta". Jucand rolul "salvatorului", ele dau peste barbati "victime", dependenti, adesea alcoolici. "A iubi prea mult" nu este termenul potrivit. Sunt mai degraba femei care nu stiu sa iubeasca. In acelasi timp, ele sunt adesea deceptionate de barbati autonomi de care nu se simt recunoscute in "nevoia lor (nevrotica) de a ajuta".
Femeia supusa trebuie sa iasa din dependenta sa. Femeia "salvator" trebuie sa renunte a mai domina. Supunere si dominare au un punct comun: dependenta. Libertatea si puterea interioara precum si puterea de afirmare sunt stalpii autonomiei si fac supunerea si revolta inutile. Dar este rezultatul unei revolutii interioare pe care terapia o poate in mare facilita.
Obstacole interioare
Am nevoie de un barbat (sau de o femeie), de tandrete, de dragoste sau sexualitate si...
astept:
(...) Cand asteptam cream dependenta fata de celalalt: suntem obiectul dorintei celuilalt, reducand-o pe a noastra. Speram ca celalalt va raspunde nevoilor noastre. Cum aceasta nu se intampla adesea, continuam sa speram pana in momentul in care ne dam seama ca este o iluzie care precede deziluzia si apoi depresia. Astept este pozitia depresiva. Multe femei singure trec prin asta.
am fost deceptionata, nimeni nu ma va mai insela:
Este pozitia care poate rezulta dintr-o asteptare idealizata a dragostei cand, dupa ce s-a indragostit de mai multe ori la prima vedere, femeia n-a mai putut abandona masca barbatului ideal pe care a crezut ca l-a gasit in profitul intalnirii reale. Dupa mai multe tentative nereusite si pline de dezamagire, aceste femei isi fac o convingere foarte rezonabila din punct de vedre moral, inaccesibila ratiunii.
Preluare din cartea "Dragoste si sexualitate" Vol.1 de Dr. Andre Moreau, aparuta la Editura Trei.