Si nu o experienta care confera placere. Fiecare isi construieste o lume a fanteziei personale, o lume importanta, cautand refugiul in tot felul de supape. Iesitul cu prietenii la bere, mersul pe stadion - obiceiuri frecvente la ei, respectiv statul la cafea cu prietenele, petrecerea unui timp indelungat in bucatarie, obiceiuri frecvente la ea.
Numai unul dintre parteneri decide
O alta caracteristica a acestui cuplu o constituie interzicerea manifestarii de catre partener. Unul din cei doi se impune in luarea deciziilor, in activitatile date, este mereu activ, dinamic, mereu pus in situatia de a face ceva. Nimic din ce face partenerul nu este bine, el nu are niciodata dreptate, el nu conteaza. Partenerul functioneaza ca o forta castratoare care anuleaza nevoile celuilalt.
Celalalt devine pasiv, indiferent fata de ceea ce se intampla in interiorul cuplului, timid in exprimarea subiectivitatii. Accepta ceea ce i se cere iar atunci cand are de luat o decizie simte nevoia de a cere partenerului sa se exprime in locul sau. De obicei pe o structura depresiva, se identifica cu celalalt si devine o forma a sa de a se manifesta. Practic, renunta la individualitatea sa pentru a se darui masochist unui partener. In fond starea de interzicere a propriei subiectivitati este generata tot de aceasta atitudine de blazare si de acceptare a unei situatii care nu poate sa fie schimbata pentru ca lipseste forta vitala - spontaneitatea in exprimarea energiei proprii.
Daca am cauta sa privim lumea ca un participant la acest gen de experienta am putea afirma ca el resimte nevoia de a se manifesta afectiv, de a se exprima si de a cauta sa realizeze ceea ce simte. Deseori aud de la clientii mei care strabat asemenea experiente de cupluri blazate, cuvintele - "imi doresc sa se intample si in viata mea ceva". Iar acest ceva ia mai intotdeauna forma - vreau sa ofer iubirea, vreau sa ma daruiesc, vreau sa simt. Mereu exista o temere importanta pentru care acest lucru nu se intampla.
Desi aparent acest tip de cuplu pare foarte solid, daca viata conduce pe unul dintre ei la intalnirea cu un partener care reuseste sa descopere forta spontaneitatii celuilalt, sa creeze capacitatea de a simti fara a reprima ceea ce este in sufletul sau, atunci aceasta persoana va putea efectua foarte repede separarea.
A simti este o stare naturala a fiintei umane. Intr-un cuplu manifestarea afectivitatii este importanta deoarece este spatiul in care trairea devine o functie principala. Starea de "iubire" existenta in decursul copilariei, venita din partea mamei si a tatalui este o trasatura care ne marcheaza capacitatea de a iubi si de a avea o relatie de cuplu. Interzicerea manifestarii afective este periculoasa deoarece indeparteaza partenerii. Iar a simti inseamna a avea in tine si sentimente negative si pozitive. Important nu este sa simtim numai "bine" ci ceea ce facem cu sentimentele noastre indiferent daca sunt "bune" ori "rele".
De un anumit grad de blazare nu putem scapa intr-o relatie de cuplu de lunga durata. Este economic sa existe si blazare dar problema autentica apare atunci cand cuplul isi refuza experientele noi.
Blazarea nu poate fi identificata ca simptom (intelegand prin simptom este gradul de nerealizare pe care o persoana o simte). Aceasta presupune ca, la un moment dat, sa constate ca isi doreste si altceva decat ceea ce simte. Nevoia de schimbare apare atunci ca un simptom manifest. Daca o persoana are capacitatea de a identifica in sine propria nevoie de schimbare atunci acesta este primul pas pentru ruperea schemelor deja existente.
A da forma acestei nevoi presupune ca o persoana sa fie pregatita din punct de vedere emotional pentru aceasta. Din experienta mea profesionala constat ca acest lucru se intampla in decursul timpului, pe masura ce o persoana, prin terapie, se intelege pe sine, intelege ceea ce se petrece in viata sa si este dispusa sa actioneze.
Posteaza comentariu