Eu n-am fost niciodată prea bisericoasă. În familia mea nu s-a vorbit despre religie, credinţă, Dumnezeu şi alte chestiuni colaterale. Primele mele legături cu religia au apărut la şcoală, la orele de religie, dar nici asta nu mi-a sporit în vreun fel credinţa. Până în clasa a X-a când l-am cunoscut pe EL. El fiind proful de religie, nu Dumnezeu.
Dan a ajuns la noi în liceu suplinind-o iniţial pe profa care rămăsese gravidă şi stătea acasă cu copilul. De cum a intrat în clasă mi s-a părut că ne cunoaştem de undeva. Tocmai terminase Teologia şi neavând bani pentru o parohie a zis că l-a apucat pe Dumnezeu de un picior când a găsit postul de suplinitor. Era grav, serios şi un pic timorat la primele ore, în faţa unei clase cu tineri cam zurbagii. Dar imediat s-a dat pe brazdă. În fond nu terminase nici el demult seminarul, doar că acolo nu avusese colege femei.
Încă de la început am avut de luptat cu Florina pentru privirile lui. Ea stătea în prima bancă şi îi capta atenţia ridicând mâna din te miri ce. Eu care n-aveam nici înclinaţii spre religie, nici nu ocupam un loc avantajos în clasă, i-am atras atenţia abia în trimestrul doi, când i-am predat o lucrare pe care scria la final că-mi place de el şi-i dădeam numărul meu de mobil.
Evident că nu m-a sunat, dar asta nu m-a descurajat. Într-una din pauze m-am ţinut după el şi l-am întrebat dacă a văzut mesajul meu. A zis că da şi atât. Brusc m-a cotropit o senzaţie de fierbinte în obraji şi i-am întors spatele. Mă gândeam că a văzut dar nu mă place, şi de-aia nu m-a sunat.
L-am întrebat într-o oră dacă în ochii lui Dumnezeu toţi suntem frumoşi. A zis că da. Atunci l-am întrebat de ce în ochii altor oameni nu suntem la fel? M-a aburit că Dumnezeu e unic, ne iubeşte pe toţi şi are grijă de noi, bla, bla. La final m-am ţinut după el şi l-am întrebat de ce nu mă place. Mi-a zis că mă place, dar că e profesorul meu şi nu are voie să "fraternizeze” cu elevii. Ce e aia să fraternizezi? L-am întrebat pentru că mi se părea aiurea, eu nu-i ceream să fim fraţi, ci să fim iubiţi.
Într-o zi am dat de el din întâmplare la o terasă în oraş. Nu avea cum să mă refuze, aşa că am băut câte o Cola. Nu mai eram elevă şi profesor, ci doi tineri care se plăceau. Mi-am dat seama că şi el mă place pentru că se uita la mine într-un fel anume. Mi-a povestit de ce a vrut să se facă preot, despre credinţa că încă va mai ajunge totuși să slujească într-o biserică. Eu i-am spus că nu ştiu dacă cred în Dumnezeu sau nu, pentru că acasă nu am nicio legătură cu religia, şi că mi se pare că asta e singura chestie care ar putea să stea între noi.
El mi-a zâmbit şi mi-a spus că dacă am inima suficient de deschisă el mă va ajuta să cred, dar că nu Dumnezeu e acela care ar putea să stea între doi oameni, dimpotrivă. N-am prea ştiut cum să interpretez ce mi-a zis dar n-am vrut să par proastă şi să-l întreb la fiecare propoziţie ce a vrut să zică. Adevărul e că jumătate din lucrurile pe care mi se spunea nu prea le înțelegeam. Vorbea mult de filosofie, ori mie nici asta nu mi-a plăcut vreodată. Eu sunt o fiinţă pragmatică, îmi plac lucrurile clare şi precise. De asta am fost întotdeauna bună la ştiinţele exacte.
După acea întâlnire, el s-a tot eschivat de câte ori îi băteam apropos-uri să ne vedem şi în afara şcolii, iar asta pentru mine era şi mai aţâţător. Mă îndrăgostisem bine de el şi el părea că nu vrea deloc să se lase cucerit. Clasa a–X-a s-a încheiat şi în vacanţă a trebuit să plec din oraş la bunici. I-am scris emailuri romantice pe care n-am avut cum să i le trimit pentru că nu ştiam ce adresă are. Când a început şcoala am crezut că văd negru în faţa ochilor când profa de religie a intrat la ore. Revenise din concediul maternal. Când mi-am dat seama că n-o să-l mai văd probabil niciodată am simţit că mor. Tânjeam după el ca şi când am fi fost iubiţi şi m-ar fi părăsit. Am devenit apatică şi numai la învăţat nu-mi stătea capul, deşi bătea BAC-ul la uşă.
Soarele a răsărit când l-am văzut pe holul liceului, îndreptându-se spre mine cu un zâmbet larg de parcă se bucura că mă vede. I-am sărit în braţe fără să mă gândesc la cine ne vede şi ce ar putea gândi. M-a îndepărat uşor, cu tact, şi ne-a vorbit apoi la plural, pentru că în spatele meu erau şi alţi colegi din clasă. Ne-a spus că s-a gândit la noi în vacanţă. Că venise ca suplinitor la o altă clasă, aşa că aveam să ne vedem mai des în şcoală. După ore am ieşit cu mai mulţi colegi şi cu el la terasă, ca să povestim ce am făcut în vacanţă.
Am stat ca pe ghimpi pentru că Florina nu contenea să-i sară în ochi la fel ca şi din prima bancă. Mai erau câteva fete cu noi şi doi băieţi care voiau să dea la Teologie. Pentru mine n-a avut niciun cuvânt, doar ne-am privit din când în când şi atât. La plecare ne-a dat la toţi numărul lui de telefon şi ne-a încurajat să-l sunăm dacă vrem să ne ajute la studiu.
A fost tot ce aveam nevoie. Vă daţi seama că l-am sunat de cum am ajuns acasă, nu? Şi tot aşa, aproape la fiecare două-trei zile. Până când a cedat şi am băut din nou un suc împreună. L-am păcălit că vreau să dau şi eu la filosofie, deşi n-aveam evident nicio intenţie şi nicio înclinaţie. Mi-a spus asta de cum ne-am întâlnit, şi m-a rugat să-l las în pace pentru că are o prietenă. Mi-a picat faţa pentru că data trecută nu spusese nimic, şi nici la telefon nu dăduse senzaţia că-l deranjează avansurile mele. Totuşi, în timpul cât am băut sucul s-a purtat cu mine ca şi data trecută, m-a privit în felul acela plăcut, care-mi dădea încredere că mă place. Nu mai pricepeam nimic.
Lucrurile au mai tărăgănat o vreme, am încercat să-mi văd de treaba mea, să învăţ pentru BAC, dar evident gândurile mele zburau mereu spre Dan. Într-una din zile, înainte de examene cu vreo lună, l-am văzut întâmplător discutând pe hol în liceu cu Florina. Ea se gudura pe lângă el, iar el o privea exact ca şi pe mine. Atunci am avut o revelaţie, mi s-a părut că mă dedublez şi mă văd pe mine în preajma lui şi mi-am dat seama că probabil amândouă ne dădeam la el şi el nu era încă decis pe care s-o aleagă. Am pândit-o pe Florina şi când a rămas singură i-am zis că Dan are o prietenă. Să-l lase în pace. Mi-a zis că ştie că şi eu îi fac avansuri profului, dar că dacă-mi imaginez că eu sunt prietena lui mă înşel, şi că la ea nu va prinde niciodată vraja asta cu "am o prietenă”. Ea îl vrea şi o să-l aibă.
M-am enervat şi mi-am jurat că nu mă mai ţin după Dan, dar bineînţeles că tot n-am avut tăria asta. A venit BAC-ul, l-am luat la limită, era cât pe ce să fiu şi eu printre nepromovaţi, dar pentru mine e tot aia. Simt că odată cu terminarea liceului am pierdut şi şansa de a-l mai cuceri pe Dan şi ocazia de a-l mai vedea. Cum să fac ca să-l uit?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redacţie@eva.ro.
© Copyright:
Mărturia unei eleve care a luat Bac-ul şi nu e fericită
Eu n-am fost niciodată prea bisericoasă. În familia mea nu s-a vorbit despre religie, credinţă, Dumnezeu şi alte chestiuni colaterale. Primele mele legături cu religia au apărut la şcoală, la orele de religie, dar nici asta nu mi-a sporit în vreun fel credinţa. Până în clasa a X-a când l-am cunoscut pe EL. El fiind proful de religie, nu Dumnezeu.
Comentarii (16)
Draga mea stiu exact cum e si crede-ma ca nimeni nu ar vrea sa se afle in situatia asta , iar aici nu ma refer la partea cu " suferinta " ci la faptul ca noi fetele din ziua de astazi suntem prea proaste si naive atunci cand ne indrogstim de un barbat fie el poate si cel mai frumos si bun din lume in acel moment. Nu avem taria de a ne tine orgoliul in frau si tindem sa ne sapam groapa cu mana noastra si sa cadem in ea .. mda stiu " Inimii nu i se porunceste " dar pana la urma e o parte din noi care poate fi controlata daca ai respect fata de persoana ta . Urasc ca trebuie sa ma injosesc de fiecare data pentru atentia lui , ca trebuie sa caut mereu motive pentru a iesi din clasa doar ca sa-l vad pret de cateva secunda si ma mint in subconstientul meu ca poate totusi exista o sansa si pentru mine .. apoi ma trezesc la realitate si imi dau seama ceea ce imi doresc cu adevarat , iar el nu facea parte din planurile mele .. " proful dupa care multe inimi de copile cretine si naive ca si mine tanjesc " . Totul tine de vointa iar eu stiu ca pot mai mult de atat , sunt tanara frumoasa am toata viata inainte de ce sa-mi distrug viata , principile , moralitatea , tot ce am mai scump pentru o prostie care o voi regreta mai tarziua asa cum am mai facut .. vezi tu e important sa intelegi din greseli.. e singura metoda prin care poti inteleg si te va ajuta sa gandesti lucrurile la rece . Iti va trece.. inca nu esti destul de femeie pentru a analiza lucrurile asa cum trebuie !
probleme probleme , in curand o sa ajunge la italia antica pe timpul romanilor ....unde era permis orice ...rusine copilo ...
Trebuie sa ai orgoliu !!! daca nu stii exact ce inseamna , te ajuta DEX-ul. Daca era sa fie totul bine, era din prima secunda in care el si-a dat seama (stai tu linistita) ca il placi si lua masuri. Dar daca el se facea ca ploua, cum puteai u sa il cauti atata cand se vedea probabil de la 3 poste ,nu una, ca il placi?! mai stai si in picioare ,nu numai in genunchi ;-) . Cand va veni timpul tau pt o relatie adevarata vei vedea ca nu injositul o va face sa apara si sa dureze ! take care...
Problemele astea nu apartin doar acestei generatii ...probl. de genu au fost tot timpul si noi nu suntem nimeni sa judecam alte persoane atat de aspru ...
Consider comportamentul celor 2 fete total neadecvat. Comportamentul profesorului a fost mai rezervat si a incercat sa pastreze latura profesionala si distanta. Educatia tinerilor incepe intr-adevar din familie. Oare parintii acestor eleve nu au nimic de spus? Oare dirigintii si alti coordonatori nu au nimic de educat, aceste tinere sint lasate fara nici un sprijin moral sau vreun sfat? E un total paradox si lipsa de etica sa te apuci sa incerci sa seduci un profesor de religie??!!! Posibil ca barbatul ar fi fost mai amabil si interesat intr-o oarecare prietenie cu persoanele care ar fi incercat cel putin sa inteleaga efortul sau si materia predata - credinta in Dumnezeu, religia dar si si filozofia sint un suport moral decisiv in viata. Profesorul s-ar fi considerat apreciat in ceea ce face, daca elevii ar fi avut macar bunavointa in a-si aprofuna studiile in loc sa-l acosteze in mod imatur. In modul cum procedau fetele a fost total gresit.
ma uimeste generatia voastra!! voi chiar nu mai aveti orgoliu deloc in voi?alergati ca niste catele in calduri dupa baieti de parca nu ati mai vazut !!! nu va e rusine chiar deloc sa va umiliti in halul asta??? si cu gandul mi-era frica sa ma gandesc la vreun profesor...si nu neaparat frica...jena ...jena fata de Dumnezeu!
Cred ca fiecare fata ar trebui sa isi puna intrebari de genul: oare ce baiat mi se potriveste incat acela sa imi devina un sot bun? daca nu e asa atunci nu are rost sa iti pierzi curatenia sufleteasca si sper inca, cea trupeasca, nici un barbat nu merita asta decat alesul. Doar cu barbatul potrivit vei avea pespective in viata, vei fi cu adevarat fericita si mai presus de orice veai avea copii cuminti si frumosi, intreaba-l pe profu ca sigur el stie mai multe, intreaba-l de ce casatoria este o taina? si apoi lasa-l in pace
wou ...ce rele sunteti,mi se pare o tampenie ca o judecati de parca nustiu ce a facut.Ce rau e sa te indragostesti de un profesor?care din spusele ei era destul de tanar,de cand dragostea tine de acest mic detaliu intradevar e o dragostea adolescentina care va trece,dar cu totii avem dreptul de a gresi si de a ne intoarce din drum.Sa nu te iei dupa comentariile rautacioasa toti judeca dupa propria constienta.Eu cred ca toate experientele isi au rolul lor.Iti doresc multa bafta si mai multa atentie cu genul masculin si in special cu numele ''Dan''
...astea da ..ocupatii... ...... o sa ajungi la o varsta la care-ti vei da seama ce ai pierdut ... "viata de liceu" ..atunci cand esti inca un copil ..atunci cand "te formezi" ..dar nu asa cum ai facut-o tu! ..iubirea trece prin stomac ..iar tu ..la "stomac" nu te-ai gandit ... si cand spun stomac ..ma refer la "viitorul" tau ..la o cariera ..! (n-am trecut de 20 ani) ..- asa ca nu poti spune ca vorbesc ..asa cum vorbesc batranii ..dar uneori ..trebuie sa te maturizezi mai repede .. un sfat : "da importanta persoanelor/lucrurilor care merita toata atentia ta...." ....acum ramane sa te decizi ..cine/ce este important pt tine ..
ce prostii de copii mici! ce tupeu au adolescentii acum.... Eu nu as fi indraznit niciodata sa ii fac avansuri unui profesor. Ce ar fi zis proful? Elevii?Profii, parintii, daca se afla? Plus ca eram alte generatii, ce sa fac eu cu un "mos"?
saraca de tine !!! urla hormonii in tine, draga !!!
Inteleg sa te indragostesti dar.. Chiar ca esti proasta !! Sunt atatia baietii si tu te uiti la profesori ...
cu felul de educatie care il primeste generatia tinara din romania nici nu ma mir ca fetele de liceu au apucaturi de curve!aici chiar poti sa vezi de ce se spune "daca ea nu desface picioarele nici el....."daca tu ai vazut ca el pastreaza distanta ,de ce te/ai considerat "atitata"?????daca erai o fata decenta intelegeai mesajul .....dragoste cu forta nu exista ....este doar un subiect de telenovela!
mi se pare ca el e un om serios,fiind profesor de religie si paote nu vrea sa isi faca de lucru cu o eleva.poate doar ti s-a parut ca te privea intr-un anumit fel sau ca te place iar daca pe florina o privea la fel poate asta e modul lui de a privi.daca cineva isi doreste cu adevarat sa fie cu tine trebuie sa-ti dai seama dupa fapte iar el nu ti-a demonstrat prin nici o fapta.e doar o iubire adolescentina ce simti tu pt el si o sa treaca nu merita sa iti pierzi timpul gandindu-te la el.ai timp inca sa gasesti baiatul potrivit
esti proasta=)))))
O sa treaca, barbatii pot sa placa unele fete sau femei, sa se comporte frumos cu ele, sa se uite dulceag la ele, asta nu inseamna ca neaparat le vor de iubite.Ai spus ca de obicei nu intelegi nimic din ce spune; de asta iti place de el, ca e tanar, misterios si diplomat, stiu ca suna rautacios dar nu e ; vina e a ta. Te place cum eventual place si alte fete mai tinere sau pe colega ta, dar atat, iar daca in cele din urma va ceda tie sau ei, tot nu cred ca ar putea fi mai mult de o "cedare". Banuiesc ca e un om spiritual, si asta e foarte placut la un barbat, dar el are nevoie de ceva sa ii semene, tu nu ii semeni, dupa cum se poate deduce din text.O sa iti treaca treaca, da-ti seama ca desi te place,in acelasi timp ai putea fi penibila in ochii lui pentru ca insisti asa de mult iar el e pasiv, dar daca e simtit evident ca nu iti spune.Are pentru tine cel mult o atractie fireasca.Nu e rau, dar daca tu vrei mai mult, nu e nici bine pt ca nu are sens sa dai curs.Cu siguranta motivele retinerii lui sunt intemeiate si justificate.Iti doresc bafta!
Posteaza comentariu