Iubirea conditionata si iubirea neconditionata

Iubirea neconditioanta se naste din cu totul alt loc din interiorul nostru decat afinitatile si repulsiile, atractile si aversiunile conditionate. Este o recunoastere de la fiinta la fiinta. Si raspunde la ceea ce e neconditionat - bunatatea intinseca a inimii deschise a celuilalt, dincolo de tot ce ne place sau ne displace la el. Inseamna sa spui "da" unei alte fiinte, dar nu insemana sa spui mereu "da" la cum este ea sau ce face.

Astfel, doar pentru ca inima nu e deschisa, nu inseamana ca trebuie sa lasam deoparte toate precautiile. Si nici stabilirea unor conditii in legatura cu ce ne dorim de la o relatie nu trebuie sa nege deschiderea autentica pe care o simtim. Pentru ca o relatie implica intotdeauna sa intram in in relatie cu fiinta noastra mai profunda si cu personalitatea noastra conditionata.

In timp ce o parte din noi ar dori sa invite alta persoana in inima fara rezerve, o alta parte din noi vrea sa evite sa sufere, sa ajunga intr-un impas sau sa fie abandonata. Acest lucru nu e problematic decat daca suntem antrenati intr-o lupta intre cele doua parti si suntem impartiti intre iubirea neconditionata si considerentele personale.

Iubire si frica

Ganditi-va la situatia in care ne aflam atunci cand suntem brusc atrasi de un nou iubit cu o forta si o intensitate extraordinare. Putem fi atat de exaltati, incat sa ne dorim sa ne deschidem fara retineri. In acelasi timp, ne confruntam cu o anumita prudenta cand e vorba sa lasam iubirea sa curga atat de liber: "Imi pot permite sa fiu atat de deschis? Ma voi pierde pe mine sau voi fi luat de val? Pot avea incredere in persoana aceasta? Imi va satisface nevoile? Daca da, voi deveni prea dependent de ea? Pot trai cu lucrurile care ma irita la ea? Poate sa ma accepte asa cum sunt si sa fie cu adevarat alaturi de mine? Daca nu, voi suferi oare prea mult?".

Daca ne ascultam inima, e posibil sa nu simtim nicio rezerva legata de implicarea intr-o relatie cu persoana. Dar cand incepem sa ne gandim ce fel de relatie ne dorim, ne trezim pe teritoriul conditiilor. Ne simtim trasi in directii opuse - vrem sa ne daruim liber, dar si sa ne respectam exigentele - si probabil ca nu stim cum sa procedam.

La inceput, ne putem imagina ca incertitudinea e un semn ce ceva nu e in ordine. Este insa firesc sa ne aflam sub actiunea acestor forte opuse. In defintiv, probabil ca am fost raniti in trecut, asa ca e inteligent sa fim mai prudenti de data asta. Daca lasam pur si simplu pasiunea sa nu tina cont de precautii, e posibil sa cautam problemele cu lumanarea. Daca lasam frica sa ne inchida inima, nu vom afla niciodata ce are de oferit o relatie noua.

Aici, in impletirea iubirii si fricii, simtim paradoxul naturii umane in cel mai acut mod posibil. Ar fi mult mai usor daca am putea ramane izolati si ne-am putea stabili un set impecabil de conditii care sa ne protejeze de riscuri. Sau daca am putea sa ne deschidem fata de cineva pur si simplu, fara nicio ezitare, sa ne pierdem complet in contopirea cu celalalt. Dar ambele variante submineaza iubire, fiindca distrug tensiunea dintre sine si altul, dintre cunoscut si necunoscut, tensiunea cu care iubirea se hraneste.

Secretul in gasirea unei iesiri dintr-o astfel de situatie consta in a invata sa lasam laturile opuse ale naturii noaste - iubirea neconditionata si cea conditionata, pasiunea si frica - sa coexiste, fara sa lasam una sa o nege pe cealalta. Cand facem asta, devenim mai prezenti in experienta noastra si, drept consecinta, mai prezenti in raport cu alta persoana.

Ne putem permite sa ne deschidem si sa ne extindem mentinand totusi picioarele pe pamant. Devenind tot mai constienti de jocul dinamic si tensiunea dintre cele doua laturi ale naturii noastre, incepem sa aducem intreaga fiinta in relatie. Astfel, unele dintre cele mai intense si patrunzatoare momente intr-o relatie sunt cele care ne aduc pe o muchie, locul din care iubirea conduce catre un teritoriu necunoscut si trezeste viata din noi in toata plenitudinea ei.

Articol realizat cu ajutorul editurii Elena Francisc Publishing.