Importanta comunicarii in viata sexuala

Nevoia de a afla, de a "invata" este mare si ca dovada intalnim multi adolescenti care pun intrebari despre diferite aspecte legate de viata sexuala si de functionarea propriului corp.

A discuta cu partenerul sau partenera despre propriile trairi, senzatii, momente placute sau inhibitii, dorinte sau temeri, asteptari sau neplaceri, a-i arata aspecte foarte intime, a impartasi cu el / ea stari fizice si afective - iata tot atatea moduri de a fi intr-o relatie!


Obstacolele din calea comunicarii

Pe primul loc se situeaza dificultatea de a exprima in vorbe anumite senzatii. Cum pot deveni cuvinte niste stari traite in corp? Pentru a le exprima verbal pentru celalalt sau doar in propriile ganduri, este necesar sa existe cuvinte care sa denumeasca aceste simtiri, adica sa stim cum se cheama.

Altfel, ne intalnim cu acele "nu stiu sa spun ce simt", "nu-mi dau seama ce mi-ar placea". Sigur ca a comunica cu partenerul sexual nu inseamna a exprima tot ce simtim fizic sau a descrie amanuntit toate senzatiile, a-i "povesti" cum ne-am simtit in fiecare act sexual. Mai degraba as spune ca se refera la capacitatea de a impartasi aceste senzatii, trairi, de a le aborda, a le putea gandi, a le putea exprima.

Apoi este vorba despre ceva foarte intim, rar exprimat in cuvinte. "Nu stiu cum as putea sa-i spun asa ceva" cred ca este o fraza relevanta. "Nu vreau sa-si dea seama ca...", "Nu am spus asta nimanui" sunt alte exemple pentru a ne da seama ca sexualitatea este ceva considerat foarte aparte, de nespus, de nestiut, chiar de ascuns sau tinut secret.

"Sunt lucruri prea intime, pe care ceilalti nu trebuie sa le afle despre mine" inseamna "in acest loc nu dau voie nimanui, e doar al meu". Doar ca ajungem astfel la diferentierea dintre intim si public. Sigur ca nu spunem oricui despre viata sexuala, despre corpul nostru sau despre senzatiile traite dar oare partenerul unde se situeaza?

Este el simtit ca fiind destul de apropiat, avem incredere, il gasim capabil sa inteleaga si sa pastreze in interiorul cuplului ceea ce i-am spune, aceste continuturi atat de intime? Alte motive invocate ar fi legate de dorinta de a nu-l jigni pe celalat, de a-l proteja, de a "trece cu vederea".

Pana la urma capacitatea de a gandi, exprima, vorbi despre sexualitate se incadreaza in capacitatea mai generala de a exprima in cuvinte emotii, trairi, asociatii de idei, ganduri. Sexualitatea este doar un aspect al vietii dar comunicarea se manifesta in toate aspectele.

Asa cum intalnim timiditatea la gradinita sau la scoala, tot asa o intalnim si in cuplu sau in relationarea cu ceilalti.


Element important: feed-back-ul din partea partenerului

De multe ori auzim "I-am spus dar nu tine seama de asta", "Desi am vorbit cu ea, nimic nu s-a schimbat", "Orice ii spun, pare ca nu aude", "Face tot cum vrea el chiar daca stie ca mie nu-mi place". Altfel spus, oamenii se asteapta sa fie auziti atunci cand vorbesc, ca vorbele lor sa aiba un efect in celalat, altfel ce rost ar avea sa exprimam ce simtim?

De multe ori insa in viata sexuala lucrurile se petrec asa, adica feed-back-ul celuilalt lipseste chiar daca discutia are loc. Unii parteneri se plang ca desi il intreaba pe celalat nu obtin raspuns sau obtin raspunsuri de tip "nu stiu", "oricum", "cum vrei tu", "nu conteaza".

Sigur ca aceasta lipsa de manifestare a celuilalt intrerupe comunicarea. Nu vedem rostul de a intreba pe cineva care nu ne raspunde sau a vorbi cu cineva care nu are nicio replica, niciun cuvant de spus, asupra caruia vorbele nu au niciun efect.

Uneori aceasta lipsa din partea celuilalt este interpretata ca incapatanare. "Asa vrea el si orice i-as spune, tot asa face, indiferent de parerea mea.

Degeaba ii spun!". Alteori este perceputa ca necooperare sau ca indiferenta, dispret, lipsa de atentie, de grija sau egoism.


Nu evita sa vorbesti despre sex!

Legat de lipsa reactiei, putem continua cu falsa comunicare si cu minciuna dar si cu ceea ce se leaga de a ascunde adevarul sau a evita sa vorbesti despre acest subiect. O comunicare falsa este cea lipsita de continut, adica a vorbi fara a spune ceva, fara a trasmite ceva.

In aceasta situatie, partenerii pot afirma ca vorbesc intre ei dar fara a spune mai nimic despre ei, despre ce simt, despre sexualitate. A vorbi ca sa vorbesti - am mai putea-o denumi.

In alta situatie sunt cei care evita anumite subiecte sau discutii. "Daca ii amintesc de aceasta problema, se enerveaza" este exemplul refuzului de a aborda un subiect. Sigur ca este frustrant, dureros, incomod sa ti se vorbeasca despre ce nu-ti convine, nu poti, sa ti se aduca in fata sentimente cum sunt cele de neputinta, lipsa, defectele, aspecte greu de tolerat.

In aceste situatii apare un blocaj care inchide efectiv respectivul subiect sau problema astfel incat ea nu poate fi nicidecum deschisa. Adesea aceaste situatii duc la iesirea unuia dintre parteneri din cuplu.


Sinceritatea - cheia fericirii!

Pentru a fi sincer cu altul este nevoie sa fii sincer cu tine insuti.

Nu poti recunoaste fata de celalat ceea ce nici nu vrei sa accepti ca exista. Anumite insatisfactii, suferinte sunt ascunse, mascate si fata de cel ce le simte. Ele nu mai ajung sa fie constiente si, in consecinta, nici nu se poate vorbi despre ele.

Este nevoie uneori de mult timp pentru ca persoana sa "recunoasca" ceea ce simte. Intalnim aceste situatii in afirmatii de genul: "Nu am avut orgasm niciodata, dar nu am stiut ca nu am", "Nu m-am gandit niciodata ca sufar, nu stiam cum este altfel".

Desi putini oameni ajung intr-un demers terapeutic incercand sa gaseasca solutia la problemele sexuale, consilierea sau psihoterapia rezolva o problema mai ampla.

Lipsa de exprimare a trairilor, fuga de propriile sentimente, tendinta de a le masca, imposibilitatea de a fi intr-o relatie autentica cu partenerul au toate o cauza ce poate fi descoperita doar printr-un demers mai complex decat simpla rezolvare a unei probleme punctuale.