Fericirea de a fi iubită

"Dragostea asta este ca o boală: te ţintuieşte la pat, te face să te lepezi de tot ce e mai rău şi te schimbă cum nu ţi-ai fi putut imagina vreodată. Între mine şi bunicul tău a fost o diferenţă de aproape 20 de ani, dar asta nu m-a împiedicat o clipă să îl iubesc până la capătul zilelor lui şi îl voi iubi până la ultima mea suflare. Schimbarea care mi-a adus-o iubirea? M-a făcut o persoană fericită. Fericită că adorm şi mă trezesc în braţele unui om care m-a iubit şi care încă mă mai iubeşte acolo Sus unde este, fericită să am copii frumoşi, fericită să trăiesc". Sunt cuvintele bunicii mele, o femeie care şi-a iubit atât de mult bărbatul, că după un singur an de la moartea lui, l-a urmat, umilă, acolo Sus. "Nu a mai putut trăi fără el", a fost gândul meu peste ani, atunci când mă uitam la pozele îngălbenite de vreme cu ei doi şi îmi aminteam felul de a se comporta unul cu celălalt.

Ştii cum este să îţi strângi în braţe copilul atunci când s-a lovit şi să vrei să nu îi mai dai drumul vreodată, de teamă să nu se mai rănească? Ştii cum este să aştepţi, cu chipul brăzdat de vreme, un semn de la copilul tău plecat în lume? Ştii cum este să îţi vezi casa plină de nepoţi, dornici să îţi asculte mult iubitele poveşti despre Moşi Crăciuni şi alte personaje preferate? Dacă ştii toate astea, înseamnă că eşti o bunică fericită, pentru că eşti iubită.

Ştii cum este să....

Ştii cum este să te trezeşti în mijlocul nopţii, să strângi în braţe trupul fierbinte de lângă tine, să te cufunzi apoi în vise parfumate, să adormi cu zâmbetul pe faţă şi să te trezeşti "topită" de sărutările lui?   

Ştii cum este să urăşti timpul care trece mult prea greu până în momentul în care îi vei vedea chipul? Ştii cum este să ţi se facă dor de el, chiar dacă a plecat doar până la piaţă să cumpere un kilogram de mere? Ştii cum e să simţi că îţi sare inima din piept atunci când îl adulmeci? Ştii cum este să îi simţi mână tremurândă atunci când o caută timid pe a ta? Ştii cum este să plângi prosteşte atunci când nu te sună jumătate de zi, ca mai apoi să te iubească toată viaţa? Ştii cum este atunci când vă certaţi, apoi îţi acoperă gură cu sărături şi ştii că îl vei iubi, cel puţin până la sfârşitul zilelor tale? Ştii cum este să uiţi să urăşti, pentru că el ţi-a arătat că iubirea este mai de preţ? Ştii cum este să suferi, ca mai apoi să iubeşti atât de mult încât să uiţi toată durerea pe care ai simţit-o vreodată? Ştii cum este să nu îţi găseşti cuvintele atunci atunci când îţi mângâie faţa şi îţi şopteşte "Te iubesc"? Ştii cum este să îl priveşti atunci când doarme, să îi simţi liniştea şi să te topeşti de fericire? Ştii cum este să plângi de fericire? Ştii cum este să iubeşti şi să fii iubită?

Eşti liberă să iubeşti 

Când se întâmplă în sfârşit să iubeşti şi să fii iubită, este ca şi cum ai fi ajuns la capătul căutărilor şi ai acel minunat sentiment că ai găsit pe cel de-acasă, la care te întorci să stai de vorba, care te cunoaşte, te înţelege şi ştie prin ce treci minut de minut. Aceste cuvinte nu sunt baliverne, iubirea adevărată chiar te schimbă, te împlineşte, te ajută "să poţi să muţi munţii din loc", îţi dă energia de care ai nevoie, pe care ai căutat-o atât timp.