Cum il determini sa-ti dezvaluie mai multe despre sine?

"Nu stiu ce simte el sau care ii este parerea. Niciodata nu-mi spune ce se petrece in mintea lui". Nu-i asa ca ti s-a intamplat cel putin o data sa te intrebi la ce se gandeste, oare, partenerul tau? Foarte probabil, de vreme ce majoritatea femeilor se regasesc in aceasta situatie.

Daca-i intrebi pe barbati cum vad ei lucrurile, probabil ca raspunsul nu ar fi cu mult diferit de celebra replica a lui Al Bundy: "Daca as fi vrut sa stii la ce ma gandesc, ti-as fi spus". Gluma e gluma, dar in viata de zi cu zi, pe termen lung, faptul se poate dovedi destul de frustrant.

Avem vesti bune pentru tine, insa: in realitate, cei mai multi dintre barbati isi doresc sa comunice. Iar atunci cand conditiile sunt propice si se simt in largul lor, ar fi in stare sa sporovaiasca toata noaptea. O perspectiva cel putin tentanta, nu-i asa? Intrebarea este insa: cum ai putea sa-ti aduci partenerul intr-o stare de spirit favorabila confesiunii?

Barbatii se tem de respingere

"Sa creada cine vrea", ti-ai putea spune tu, sceptica. Dar sa stii ca, in multe cazuri, este adevarat. Barbatii sunt de regula foarte critici in ce-i priveste si isi inchipuie ca, daca isi vor dezvalui defectele si slabiciunile, isi vor pierde imaginea de "macho" pe care, considera ei, au transmis-o femeilor. Ego-ul unui barbat este foarte fragil, cu atat mai mult cu cat respectivul este implicat intr-o relatie amoroasa si, deci, vulnerabil in plan afectiv. Prin urmare, daca partenerul simte ca exista posibilitatea sa-l judeci in urma celor ce-ti va dezvalui despre sine, sunt toate sansele sa se retraga in cochilia sa.

Ce inseamna, de fapt, sa nu judeci pe cineva? Sa-l lasi sa vorbeasca si sa nu faci altceva decat sa asculti. Nu este obligatoriu sa empatizezi si cu atat mai putin sa ajungi la concluzia ca, intr-o situatie similara, si tu ai fi luat aceleasi decizii. Ar fi chiar recomandabil sa-ti exprimi dezacordul, daca este cazul. Interlocutorul nu se confeseaza neaparat pentru a fi aprobat (desi exista si situatii de genul acesta), ci pentru ca are incredere in tine. De aceea, trebuie sa ai rabdare.

Destainuieste-te si tu

Eternul principiu al reciprocitatii, de altminteri. Si oricine din aceasta are cel putin "un schelet in dulap", cum se spune. Conceptia barbatilor este ceva de genul: "Daca ii marturisesc asta, ma va parasi". De multe ori, temerile lor sunt nefondate. Insa trebuie sa-i dai de inteles acest lucru vorbindu-i, la randul tau, despre tine.

Inclusiv ceva de care te rusinezi. Este important sa-i arati ca ai incredere in el, inainte de a-i pretinde acelasi lucru. Pentru a-l incuraja, poti sa-i spui ceva precum "Ei bine, nu e asa de grav. Se poate si mai rau decat atat, eu sunt in masura sa stiu". Poti sa-l lauzi daca este cazul, insa ar fi de dorit sa nu o faci foarte des, pentru ca gestul poate fi interpretat drept tentativa de manipulare.

Nu-i reprosa trecutul

E o capcana in care cadem multe dintre noi. In cadrul unei discutii ceva mai aprinse, incepem sa evocam situatiile cand el a gresit fata de noi, cand ne-a ranit (voluntar sau involuntar), cand nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor noastre. Este una dintre cele mai mari greseli, pentru ca in felul acesta partenerul se va inchide in sine.

E si de inteles: se teme ca, mai tarziu, ii vei reprosa tocmai ceea ce ar avea sa-ti spuna acum. Daca un barbat se teme ca vorbele sale ar putea fi gresit interpretate, se va cufunda in mutenie. Si, pentru ca tot a venit vorba despre certuri, ar fi indicat sa-ti asumi si tu responsabilitatea; de cele mai multe ori, intr-un cuplu, vina se imparte la doi. Vazandu-te ca dai dovada de implicare si ai simtul raspunderii, va fi mult mai deschis catre confesiune.

Exerseaza-ti talentul de a asculta

Este si asta o arta. Si, ceea ce ar trebui sa faci in primul rand, ar fi sa renunti la ideile preconcepute. (Fii sincera cu tine insati: nu-i asa ca, din punctul tau de vedere, barbatul de langa tine ar trebui sa se comporte intr-un anumit fel?) Este de inteles, fiecare avem niste sabloane (multe dintre ele formate in copilarie), in care incercam sa-i incadram si pe barbatii de langa noi. Si cum, de cele mai multe ori, ei nu se regasesc in tipologiile respective, tindem sa ne simtim dezamagite.

Intuind, poate, acest lucru, partenerul tau ar putea avea retineri in a se confesa. Aici este momentul sa intervii tu si sa accepti, cu maturitate, ca tiparele despre care vorbeam sunt pur si simplu niste prejudecati de care trebuie sa te dispensezi. De altfel, nu-ti va face deloc bine sa proiectezi fantezii in legatura cu partenerul; invata sa-l cunosti si sa-l apreciezi asa cum este, nu cum ti-ai dori - de multe ori nerealist - sa fie.