Concubinaj aventuros vs. casnicie linistita

Concubinajul poate fi socotit drept o casatorie de proba. Daca amandoi reusesc sa supravietuiasca acestei incercari, pot trece la urmatorul pas, casatoria. Exista situatii in care cei doi ajung la concluzia ca aceasta convietuire fara un act de casatorie este mult mai buna. Si, pana la urma, o hartie nu face cat dragostea dintre cei doi!

Poti foarte bine sa ai copii, casa si toate cele fara sa existe un certificat de casatorie. In unele cazuri, aceasta "simpla hartie" sperie, unii chiar au o fobie fata de aceasta "legalizare" a relatiei si, cand vad acel act, pur si simplu, ii apuca tot felul de calduri sau mai rau, chiar lesinuri... Mai ales partea masculina... nu sunt misogina, doar ca barbatii sunt mai "sensibili" la astfel de chestiuni si se gandesc la binele tau: oare ma va suporta peste trei ani sau oare o voi suporta eu inca sase luni?

Daca e sa ne luam dupa Frederic Beigbeder, autorul cartii "Dragostea dureaza trei ani", in primul an, cumperi mobila, in al doilea an, muti mobila, iar in al treilea an, imparti mobila. Asta, bineinteles, in viziunea unui barbat de peste 30 de ani, casatorit, care ajunge sa se plictiseasca de fata sotiei, superba, de altfel, pe care o vede zi de zi, si de aceea simte nevoia sa "zappeze" toate femeile care ii ies in cale. In orice caz, nu trebuie sa generalizam, nu toti barbatii sunt la fel, cum nici toate femeile nu sunt la fel. Fiecare are nevoie de diversitate, dar intr-o anumita masura.

Pentru anumite cupluri, casnicia poate fi privita ca o inchisoare, din care, bineinteles, fiecare, cand simte nevoia, mai poate evada uneori. Dar ce rost mai are acel act, atunci? De fapt, ce rost mai are relatia dintre cei doi? Daca ati convenit de la inceput o "oarecare libertate" a partenerilor si asta va face sa va simtiti bine, atunci este ok, chiar daca nu este neaparat moral.

Casatoria nu inseamna, neaparat, un act de curaj, mai multe responsabilitati sau o nevoie de siguranta, tine de modul in care fiecare percepe aceasta notiune. Daca cei doi doresc sa traiasca in concubinaj, iar acesta sa fie aventuros, poate tine si de o oarecare imaturitate emotionala, neputinta de a convietui cu o singura persoana, cauzele fiind multiple: exista dragoste, dar nu exista compatibilitate sexuala (sau viceversa), obisnuinta, neputinta de rupere a relatiei, santaj emotional, copii implicati etc.

Daca ar fi sa faci o lista cu avantajele unei casnicii linistite si cele ale unui concubinaj aventuros, in mod sigur cea de-a doua varianta va avea mai multe puncte forte: in cazul in care doresti sa experimentezi aventuri de o noapte, iti va fi mai usor sa pui in practica acest lucru, vei cunoaste tot mai multe persoane, cu care vei putea face schimb de "idei", dar vei fi si foarte obosita si te vei intreba, intr-o buna zi, la ce ti-a folosit aceasta alergatura dupa atatea persoane, iar, peste ani, te vei trezi singura in camera ta.

Locuitul impreuna poate fi considerat un test, pentru ca cei doi sunt nevoiti sa interactioneze zilnic, dar nu uita ca fiecare mai are nevoie, din cand in cand, si de spatiul sau personal, care nu trebuie invadat.

Pana la emanciparea feminina, femeile aveau nevoie de un barbat care sa le apere, sa ia deciziile importante, sa fie reprezentantul familiei. Acum insa, femeia doreste sa fie mult mai independenta, accentul fiind pus pe cariera si mai putin pe viata personala. Pot exista si cazuri in care, pentru multe femei, casatoria este modul de a scapa de influenta familiei.

Zsa Zsa Gabor spunea ca "barbatul e incomplet pana la casatorie, dupa aceea, e terminat". De ce? Pentru ca "legamantul sacru" este vazut ca o privare de libertate, precum si asumarea mai multor responsabilitati.

Important este sa existe dragoste, iar daca exista acest ingredient esential intr-o relatie, cu act sau fara act, nu conteaza, legatura puternica dintre cei doi va rezista.

Ceea ce ii inspaimanta, insa, pe cei implicati intr-o relatie este faptul ca dragostea ar putea sa treaca prin rutina. Dar daca nu lasam rutina sa intervina, fiind mereu inventivi, cautand solutii de improspatare a relatiei, dragostea poate dura o vesnicie. Cheia unei casatorii fericite, monogame, este comunicarea: sa surprindem partenerul, sa ii spunem mereu cand ceva ni se pare ca nu "merge" corespunzator.

Intr-o casatorie este important ca cei doi parteneri sa aiba idealuri comune. Daca aceste lucruri lipsesc si nu se poate ajunge la un consens, din pacate, nici cea mai buna comunicare nu poate salva casnicia.

Persoana de langa tine are dreptul sa stie ce ai de gand si, de multe ori, este mai bine sa clarifici de la inceput daca ai in vedere o relatie de durata sau nu. Daca notiunea de casatorie nu face parte din planurile tale de viitor, este mai bine ca si iubitul tau sa stie acest lucru si sa fie convins ca nu este vina lui.