Cu referire la aceste doua variante, Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, ne explica:"Casnicie - concubinaj - aceasta axa se refera la rolul social, la forma pe care o poate lua o relatie intre doua persoane. Daca odata exista o presiune puternica a socialului, care considera casnicia ca fiind pozitiva, iar concubinajul ca fiind negativ, neaaceptat social, in prezent, diferentierea, cel putin in orase, nu mai este atat de importanta.
Multe cupluri decid sa treaca de la concubinaj la casatorie in momentul aparitiei unei sarcini, a unui copil, pentru ca acesta sa aiba nume similare cu ale parintilor. Perioada de concubinaj a devenit, pentru multe cupluri, o perioada implicita. Exista multe persoane care decid sa se casatoreasca dupa o perioada de cativa ani petrecuti in concubinaj.
Investitia in casatorie, in societatea urbana este, dupa parerea mea, in continua scadere. Dupa rata divorturilor, care este in crestere, am putea spune ca nici casatoria nu mai garanteaza permanenta unei relatii. Dezinvestirea casatoriei este o consecinta a afirmarii individualitatii, a disolutiei apartenentei la o familie, sat, oras etc. Aceste fenomene sunt specifice unei societati democratice, bazate pe consum.
Filmele americane, spre exemplu, exloateaza de multe ori imaginea unei familii; in psihoterapie, din anii '90 se impune un stil de lucru bazat pe familie, prin aparitia explicita si prin extinderea terapiei familiale psihanalitice (TFP).
In rezumat, putem spune ca actul casatoriei reprezinta momentul de asumare sociala a unei relatii, a unui copil, a unei entitati sociale noi, iar concubinajul este mai mult o perioada de proba, care poate sa ramana ca proba, sa se termine sau sa evolueze. Exista persoane care traiesc casatorite una in Europa si una in America, dar exista si persoane care traiesc impreuna de 15 ani fara sa fie casatorite.
Un partener pasional este o persoana care investeste multa traire, iar aceasta traire este exprimata in gesturi, cuvinte, actiuni. Un partener 'cuminte' este un partener care confera siguranta, incredere, liniste.
Aventuros ar presupune o relatie in care sexualitatea este pe primul loc. Am putea spune ca latura sexuala este dominanta prin ceea ce fac, exprima cei doi, in timp ce, in varianta cuminte, conteaza munca, prietenii, refugiul in relatie din fata unei realitati date.
Pe aceasta axa, mie mi se par doua elemente decisive: siguranta data de un continator similar relatiei mama - copil si sexualitatea, atractia sexuala, dorinta sexuala manifesta, principala sau implicita in relatie. Casatoria linistita pare sa fie constructia maximei sigurante - sociale si psihologice.
Concubinaj aventuros pare sa fie constructia unei relatii bazate pe atractia sexuala reciproca. Desi cele doua nu se exclud, ci presupun o completare, iar in existenta unui cuplu care dureaza decenii par sa fie etape pe care le parcurg, in realitatea psihologica specifica clinicii psihoterapeutice lucrurile arata putin diferit.
In prima varianta (linistit / casatorie), apare foarte importanta nevoia de securizare, siguranta, intretinere din partea celuilalt. Este o cautare a unei relatii materne, de cele mai multe ori, bazate pe investirea in 'continere', asa cum mama contine copilul; dar este o continere care pare sa excluda, sa limiteze accesul fetitei la tata. Sexualitatea devine un element secundar, de multe ori refuzata.
Starile de frigiditate, de nemultumire, de lipsa de atractie in sfera sexualitatii apar deseori. Pacientii aflati in aceste situatii se plang, de multe ori, de dificultatile pe care le parcurg. Ei s-au adaptat la realitatea sociala prin ceea ce sunt, prin renuntarea la ceea ce vine din ei, prin crearea unor mecanisme psihologice menite sa se apere de nevoi profunde.
In a doua varianta, apare foarte importanta sexualitatea - cei doi se simt atrasi unul de celalalt prin ceea ce sunt si nu prin alte elemente. Aici, viata sexuala este principala, iar, de obicei, cei doi nu reusesc sa fie impreuna decat prin sexualitate, iar orice altceva ar incerca nu le reuseste.
In mod teoretic, as spune rar in practica, este loc si pentru continere, siguranta, dar si pentru sexualitate, intensitate, placere, dorinta. Aceasta intrucat, un copil este rodul relatiei cu o mama si un tata. Continerea si sexualitatea nu se exclud, dar fiecare are specificul sau.
Ce este de preferat? Ca alegerea unei variante sau a alteia sa fie o optiune personala, care sa te reprezinte, dar fara niciun fel de constrangeri. Si sa nu uitam ca, urmarind logica celor doua axe, mai exista doua variante: casatorie aventuroasa si concubinaj linistit, care, la fel ca si celelalte doua, au si ele sensul lor, avantajele lor".
Comentarii (12)
Coșmarul concubinajului Vă pare că concubinajul este ceva frumos ce-ți creează numai emoții pozitive? Păi nuștiu asta poate credeți voi dar eu deja nu. De la început e frumos,e plăcut și mereu ai dorința de ați petrece timpul în anturajul persoanei alese.Îți pare că trăiești o poveste și că niciodată nu va lua sfîrșit.Însă cu timpul toate visurile tale se risipesc,fundamentul pasiunii se fărîmă și te trezești în pura realitate. Realitatea pe care deja o vezi pare foarte dură începi să cîntărești toate lucrurile ce le-ai făcut de dragul dragostei.Numai că acum ramîi doar cu cicatrice pe inimă ,cu lacrimi în ochi și cu multe întrebăr i ce ți le oferi ție personal.Țe-ar părea că mai bine e să lași totul în baltă și să începi o viață nouă,dar gîndul dat îți creează și mai multe întrebări. Ajungi la ideea că ești într-un labirint ce numai tu ai de pierdut,și anume timpul,tinerețea și sănătatea. Țe-ar părea că e bine locuirea înpreună,cunoști persoana mai bine,vezi minusurile și doar cîteva plusuri. Începi să uiți ce e libertate,somn dulce,fericirea și cu timpul chiar încrederea în oameni. Cît nu te-ai lupta pentru o viață mai bună și cu mai puține conflicte,cu atît mai mult obosești și devii orb iar alții chiar indiferenți.Și totuși mereu apare întrebarea de ce datorită concubinajului devii mai firavă ,emoțională,observînd toate minusurile ?De ce anume acum minciuna e mereu în preajma vieții tale,oferi adevăr primești minciună? Cine a zis că dragostea durează 3 ani,un pic a exagerat.Deja după 2 ani observi schimbări radicale în cuplu.Obosești de toate certurile,de discuții în zadar,de schibari și muncă neprețuită,de jertfirea cu sănătatea personală ,toate astea devin uitate chiar a doua zi.Devine eritabil mofturile,folosirea de sentimentele altcuiva,și ceea ce a mai rămas de la început este doar deprinderea. Concubinajul devine o lecție prea dură,o pregătire prea oribilă pentru viață , din mai multe puncte de vedere. Înțelegi că indiferent de marea pasiune pe care o simți de la început,trebuie să fii puternică,iubitoare de sine personal,și chiar persistarea neîncrederii.Neprivind sinceritatea pe care o primești ,trebuie să-ți gatești spatele pentru orice atac.Și nu te mira că chiar cel de lîngă tine care îți promite dragoste va fi primul dușman al vieții tale,prima rană îți va face el. Concubinajul nu este alt ceva decit irosirea timpului din viața ta care de multe ori nu are nici un folos ,ducînd la distrugerea psihologică și morală din tine.
Si eu consider ca a fi casatorit inseamna maturitate! Cand un barbat se simte apt sa ofere iubire si siguranta materiala unei familii atunci va dori sa se casatoreasca si se va bucura cand va primi vestea ca va fi tata. Si simt nedumerire cand aflu ca exista femei carora nu le pasa daca traiesc in concubinaj, stau ani de zile intr-o relatie incerta, mai cresc si cate un copil, doi... Si...Georgeta, iubitul meu suna frumos, dar foarte frumos suna sotul meu iubit!
daca spuneti ca e vorba doar de un petec de hartie.E vorba de asumarea unor responsabilitati,de o siguranta materiala a celor doi si a copiilor ,in ziua de azi am vazut foarte multi traind asa fara nici un rost:nici copil,nici casa,nici cununie,doar sa se mute impreuna,ea sa-i ofere servicii sexuale si sa fie o gospodina perfecta,eventual tot ea sa si munceasca in timp ce el cauta cate ceva pe net!Si de ce iti place,Laura asa,ca sa fii libera la mare,sau cum?
Oricum, cred ca o casatorie implica mult mai milta responsabilitate decit locuitul in concubinaj.Cred ca atunci cind o dargoste este foarte mare,iar cei 2 isi doresc din suflet sa fie mereu impreuna,casnicia este cea mai buna dovada al acestui lucru.
asta asa e........................
nu inteleg de ce termenul de concubin sau concubina e asa de peiorativ in cultura noastra....noi avem aproape 6 ani impreuna, un copil de 2 ani si o "nevasta" care nu vrea sa fie nevasta!! eu adica... :) certificatu' ala inseamna 0......nu ca nu m-ar fi cerut de nevasta..! ba da....da' mie-mi place mai mult asa.....:)
Am o relatie de concubinaj de 15 ani. Locuim impreuna de 14 ani si avem o fetita de 6 ani si jumatate. Ne iubim in continuare si chiar daca nu mai sunt scanteile dragostei din primii ani, iubirea noastra a devenit mult mai profunda, mai matura. Dupa cum observati nici nu am adus vorba de casatorie: ce este aia? O hartie? Imi poate aduce fericirea? Imi poate aduce sanatate, noroc sau altceva? Nu cred. Tot ce conteaza in viata asta este iubirea, acea iubire sincera si curata care ma face sa plutesc, care ma face sa ma simt in siguranta, apreciata si respectata. Sunt o femeie fericita: traiesc alaturi de persoanele pe care le iubesc cel mai mult pe lume - copilul si iubitul meu.
am o relatie de ceva vreme cu un baiat cu care ma impac de minune.peste 2 luni planuim sa fim ne mutam la un loc,deci in rezult se va primi ca traim intr-un concubinaj.el copii nu vrea,socoate ca suntem mult prea tineri pentru asta-eu am 20 iar el 22,plus la toate el inca invatsam.vorba nu mege de copii,dar de faptul ca noi parca vrem sa fie totul serios dar nu prea vad in ultimul timp din partea lui seriozitate:el vrea de toate dar parca ii e frica sa-shi asume responsabilitati.am incercat sa vorbesc cu el pe tema asta dar e amina,si se cam enerveaza.cum credeti,ar trebui sa ma mut cu el sau sa mai ashtept?imi e firca ca cind va veni vorba de casatorie el sa nu caute ceva mai nou,senzatii noi.
Casatoria nu inseamna doar un act ci intemeierea unei familii. Si ca in orice asociere toata lumea are obligatii si responsabilitati. Este foarte frumos pentru un barbat sa nu isi asume nici o responsabilitate si sa astepte multe lucruri de la femeie (spalat, calcat, mancare). Din cuplurile cunoscute de obicei cei care sunt in concubinaj evita sa faca copii. Un lucru care mi se pare oarecum normal deoarece dc un barbat nu este in stare sa-si asume responsabilitatea unei casnicii in care cei doi sunt adulti si nu sunt prea multe de facut, cum va putea el sa EDUCE un copil. Educatia copilului este o responsabilitate pe care o ai din momentul aparitiei copilului si nu poti scapa de ea asa cum poti divorta. Eu sunt casatorita si ma simt foarte bine in familia mea.
asa este , tineti cont de un singur lucru, actul in sine nu conteaza cu nimic.....,iubirea daca nu este, comunicarea ,daruirea sufleteasca , intelegerea,totul este 0000000000
sunt cu prietenul meu de un an .locuim impreuna in italia, iar eu am aflat surpriza lui..un inel de logodna cand ne intoarcem in tara..adica in august...am fost foarte surprinsa..dar stiu ca nu va veni momentul casniciei prea curand..deoarece de curand la nunta verisoarei lui..am prins buchetul:) doar acel moment cand mi sa pus voalul era rosu la fata..si nu stia sa rada...sau sa planga:)) ..in schimb toti s-au bucurat pt ca formam un cuplu frumos:)...dar fiecare cu micile lor probleme acasa..el se joaca dupa o zi de munca...eu cu responsabilitatile casei.dar si asa ne iubim si visam intro zi la casatorie...daca nu va lesina el:) si noi gandim la fel, un act nu te asigura ca iubirea va dura o vesnicie..si nici nu va sta langa tine fortat..iubirea poate trece dar trebuie recuperata! ma bucur foarte mult cand vad cupluri trecute de varsta a doua..tinandu-se de mana ba chiar furand un pupic:)
Un articol care surprinde bine realitatea.
Posteaza comentariu