Concubinajul poate fi socotit drept o casatorie de proba. Daca amandoi reusesc sa supravietuiasca acestei incercari, pot trece la urmatorul pas, casatoria. Exista situatii in care cei doi ajung la concluzia ca aceasta convietuire fara un act de casatorie este mult mai buna. Si, pana la urma, o hartie nu face cat dragostea dintre cei doi!
Poti foarte bine sa ai copii, casa si toate cele fara sa existe un certificat de casatorie. In unele cazuri, aceasta "simpla hartie" sperie, unii chiar au o fobie fata de aceasta "legalizare" a relatiei si, cand vad acel act, pur si simplu, ii apuca tot felul de calduri sau mai rau, chiar lesinuri... Mai ales partea masculina... nu sunt misogina, doar ca barbatii sunt mai "sensibili" la astfel de chestiuni si se gandesc la binele tau: oare ma va suporta peste trei ani sau oare o voi suporta eu inca sase luni?
Daca e sa ne luam dupa Frederic Beigbeder, autorul cartii "Dragostea dureaza trei ani", in primul an, cumperi mobila, in al doilea an, muti mobila, iar in al treilea an, imparti mobila. Asta, bineinteles, in viziunea unui barbat de peste 30 de ani, casatorit, care ajunge sa se plictiseasca de fata sotiei, superba, de altfel, pe care o vede zi de zi, si de aceea simte nevoia sa "zappeze" toate femeile care ii ies in cale. In orice caz, nu trebuie sa generalizam, nu toti barbatii sunt la fel, cum nici toate femeile nu sunt la fel. Fiecare are nevoie de diversitate, dar intr-o anumita masura.
Pentru anumite cupluri, casnicia poate fi privita ca o inchisoare, din care, bineinteles, fiecare, cand simte nevoia, mai poate evada uneori. Dar ce rost mai are acel act, atunci? De fapt, ce rost mai are relatia dintre cei doi? Daca ati convenit de la inceput o "oarecare libertate" a partenerilor si asta va face sa va simtiti bine, atunci este ok, chiar daca nu este neaparat moral.
Casatoria nu inseamna, neaparat, un act de curaj, mai multe responsabilitati sau o nevoie de siguranta, tine de modul in care fiecare percepe aceasta notiune. Daca cei doi doresc sa traiasca in concubinaj, iar acesta sa fie aventuros, poate tine si de o oarecare imaturitate emotionala, neputinta de a convietui cu o singura persoana, cauzele fiind multiple: exista dragoste, dar nu exista compatibilitate sexuala (sau viceversa), obisnuinta, neputinta de rupere a relatiei, santaj emotional, copii implicati etc.
Daca ar fi sa faci o lista cu avantajele unei casnicii linistite si cele ale unui concubinaj aventuros, in mod sigur cea de-a doua varianta va avea mai multe puncte forte: in cazul in care doresti sa experimentezi aventuri de o noapte, iti va fi mai usor sa pui in practica acest lucru, vei cunoaste tot mai multe persoane, cu care vei putea face schimb de "idei", dar vei fi si foarte obosita si te vei intreba, intr-o buna zi, la ce ti-a folosit aceasta alergatura dupa atatea persoane, iar, peste ani, te vei trezi singura in camera ta.
Locuitul impreuna poate fi considerat un test, pentru ca cei doi sunt nevoiti sa interactioneze zilnic, dar nu uita ca fiecare mai are nevoie, din cand in cand, si de spatiul sau personal, care nu trebuie invadat.
Pana la emanciparea feminina, femeile aveau nevoie de un barbat care sa le apere, sa ia deciziile importante, sa fie reprezentantul familiei. Acum insa, femeia doreste sa fie mult mai independenta, accentul fiind pus pe cariera si mai putin pe viata personala. Pot exista si cazuri in care, pentru multe femei, casatoria este modul de a scapa de influenta familiei.
Zsa Zsa Gabor spunea ca "barbatul e incomplet pana la casatorie, dupa aceea, e terminat". De ce? Pentru ca "legamantul sacru" este vazut ca o privare de libertate, precum si asumarea mai multor responsabilitati.
Important este sa existe dragoste, iar daca exista acest ingredient esential intr-o relatie, cu act sau fara act, nu conteaza, legatura puternica dintre cei doi va rezista.
Ceea ce ii inspaimanta, insa, pe cei implicati intr-o relatie este faptul ca dragostea ar putea sa treaca prin rutina. Dar daca nu lasam rutina sa intervina, fiind mereu inventivi, cautand solutii de improspatare a relatiei, dragostea poate dura o vesnicie. Cheia unei casatorii fericite, monogame, este comunicarea: sa surprindem partenerul, sa ii spunem mereu cand ceva ni se pare ca nu "merge" corespunzator.
Intr-o casatorie este important ca cei doi parteneri sa aiba idealuri comune. Daca aceste lucruri lipsesc si nu se poate ajunge la un consens, din pacate, nici cea mai buna comunicare nu poate salva casnicia.
Persoana de langa tine are dreptul sa stie ce ai de gand si, de multe ori, este mai bine sa clarifici de la inceput daca ai in vedere o relatie de durata sau nu. Daca notiunea de casatorie nu face parte din planurile tale de viitor, este mai bine ca si iubitul tau sa stie acest lucru si sa fie convins ca nu este vina lui.
© Copyright:
Concubinaj aventuros vs. casnicie linistita
Concubinajul poate fi socotit drept o casatorie de proba. Daca amandoi reusesc sa supravietuiasca acestei incercari, pot trece la urmatorul pas, casatoria. Exista situatii in care cei doi ajung...
Comentarii (12)
Coșmarul concubinajului Vă pare că concubinajul este ceva frumos ce-ți creează numai emoții pozitive? Păi nuștiu asta poate credeți voi dar eu deja nu. De la început e frumos,e plăcut și mereu ai dorința de ați petrece timpul în anturajul persoanei alese.Îți pare că trăiești o poveste și că niciodată nu va lua sfîrșit.Însă cu timpul toate visurile tale se risipesc,fundamentul pasiunii se fărîmă și te trezești în pura realitate. Realitatea pe care deja o vezi pare foarte dură începi să cîntărești toate lucrurile ce le-ai făcut de dragul dragostei.Numai că acum ramîi doar cu cicatrice pe inimă ,cu lacrimi în ochi și cu multe întrebăr i ce ți le oferi ție personal.Țe-ar părea că mai bine e să lași totul în baltă și să începi o viață nouă,dar gîndul dat îți creează și mai multe întrebări. Ajungi la ideea că ești într-un labirint ce numai tu ai de pierdut,și anume timpul,tinerețea și sănătatea. Țe-ar părea că e bine locuirea înpreună,cunoști persoana mai bine,vezi minusurile și doar cîteva plusuri. Începi să uiți ce e libertate,somn dulce,fericirea și cu timpul chiar încrederea în oameni. Cît nu te-ai lupta pentru o viață mai bună și cu mai puține conflicte,cu atît mai mult obosești și devii orb iar alții chiar indiferenți.Și totuși mereu apare întrebarea de ce datorită concubinajului devii mai firavă ,emoțională,observînd toate minusurile ?De ce anume acum minciuna e mereu în preajma vieții tale,oferi adevăr primești minciună? Cine a zis că dragostea durează 3 ani,un pic a exagerat.Deja după 2 ani observi schimbări radicale în cuplu.Obosești de toate certurile,de discuții în zadar,de schibari și muncă neprețuită,de jertfirea cu sănătatea personală ,toate astea devin uitate chiar a doua zi.Devine eritabil mofturile,folosirea de sentimentele altcuiva,și ceea ce a mai rămas de la început este doar deprinderea. Concubinajul devine o lecție prea dură,o pregătire prea oribilă pentru viață , din mai multe puncte de vedere. Înțelegi că indiferent de marea pasiune pe care o simți de la început,trebuie să fii puternică,iubitoare de sine personal,și chiar persistarea neîncrederii.Neprivind sinceritatea pe care o primești ,trebuie să-ți gatești spatele pentru orice atac.Și nu te mira că chiar cel de lîngă tine care îți promite dragoste va fi primul dușman al vieții tale,prima rană îți va face el. Concubinajul nu este alt ceva decit irosirea timpului din viața ta care de multe ori nu are nici un folos ,ducînd la distrugerea psihologică și morală din tine.
Si eu consider ca a fi casatorit inseamna maturitate! Cand un barbat se simte apt sa ofere iubire si siguranta materiala unei familii atunci va dori sa se casatoreasca si se va bucura cand va primi vestea ca va fi tata. Si simt nedumerire cand aflu ca exista femei carora nu le pasa daca traiesc in concubinaj, stau ani de zile intr-o relatie incerta, mai cresc si cate un copil, doi... Si...Georgeta, iubitul meu suna frumos, dar foarte frumos suna sotul meu iubit!
daca spuneti ca e vorba doar de un petec de hartie.E vorba de asumarea unor responsabilitati,de o siguranta materiala a celor doi si a copiilor ,in ziua de azi am vazut foarte multi traind asa fara nici un rost:nici copil,nici casa,nici cununie,doar sa se mute impreuna,ea sa-i ofere servicii sexuale si sa fie o gospodina perfecta,eventual tot ea sa si munceasca in timp ce el cauta cate ceva pe net!Si de ce iti place,Laura asa,ca sa fii libera la mare,sau cum?
Oricum, cred ca o casatorie implica mult mai milta responsabilitate decit locuitul in concubinaj.Cred ca atunci cind o dargoste este foarte mare,iar cei 2 isi doresc din suflet sa fie mereu impreuna,casnicia este cea mai buna dovada al acestui lucru.
asta asa e........................
nu inteleg de ce termenul de concubin sau concubina e asa de peiorativ in cultura noastra....noi avem aproape 6 ani impreuna, un copil de 2 ani si o "nevasta" care nu vrea sa fie nevasta!! eu adica... :) certificatu' ala inseamna 0......nu ca nu m-ar fi cerut de nevasta..! ba da....da' mie-mi place mai mult asa.....:)
Am o relatie de concubinaj de 15 ani. Locuim impreuna de 14 ani si avem o fetita de 6 ani si jumatate. Ne iubim in continuare si chiar daca nu mai sunt scanteile dragostei din primii ani, iubirea noastra a devenit mult mai profunda, mai matura. Dupa cum observati nici nu am adus vorba de casatorie: ce este aia? O hartie? Imi poate aduce fericirea? Imi poate aduce sanatate, noroc sau altceva? Nu cred. Tot ce conteaza in viata asta este iubirea, acea iubire sincera si curata care ma face sa plutesc, care ma face sa ma simt in siguranta, apreciata si respectata. Sunt o femeie fericita: traiesc alaturi de persoanele pe care le iubesc cel mai mult pe lume - copilul si iubitul meu.
am o relatie de ceva vreme cu un baiat cu care ma impac de minune.peste 2 luni planuim sa fim ne mutam la un loc,deci in rezult se va primi ca traim intr-un concubinaj.el copii nu vrea,socoate ca suntem mult prea tineri pentru asta-eu am 20 iar el 22,plus la toate el inca invatsam.vorba nu mege de copii,dar de faptul ca noi parca vrem sa fie totul serios dar nu prea vad in ultimul timp din partea lui seriozitate:el vrea de toate dar parca ii e frica sa-shi asume responsabilitati.am incercat sa vorbesc cu el pe tema asta dar e amina,si se cam enerveaza.cum credeti,ar trebui sa ma mut cu el sau sa mai ashtept?imi e firca ca cind va veni vorba de casatorie el sa nu caute ceva mai nou,senzatii noi.
Casatoria nu inseamna doar un act ci intemeierea unei familii. Si ca in orice asociere toata lumea are obligatii si responsabilitati. Este foarte frumos pentru un barbat sa nu isi asume nici o responsabilitate si sa astepte multe lucruri de la femeie (spalat, calcat, mancare). Din cuplurile cunoscute de obicei cei care sunt in concubinaj evita sa faca copii. Un lucru care mi se pare oarecum normal deoarece dc un barbat nu este in stare sa-si asume responsabilitatea unei casnicii in care cei doi sunt adulti si nu sunt prea multe de facut, cum va putea el sa EDUCE un copil. Educatia copilului este o responsabilitate pe care o ai din momentul aparitiei copilului si nu poti scapa de ea asa cum poti divorta. Eu sunt casatorita si ma simt foarte bine in familia mea.
asa este , tineti cont de un singur lucru, actul in sine nu conteaza cu nimic.....,iubirea daca nu este, comunicarea ,daruirea sufleteasca , intelegerea,totul este 0000000000
sunt cu prietenul meu de un an .locuim impreuna in italia, iar eu am aflat surpriza lui..un inel de logodna cand ne intoarcem in tara..adica in august...am fost foarte surprinsa..dar stiu ca nu va veni momentul casniciei prea curand..deoarece de curand la nunta verisoarei lui..am prins buchetul:) doar acel moment cand mi sa pus voalul era rosu la fata..si nu stia sa rada...sau sa planga:)) ..in schimb toti s-au bucurat pt ca formam un cuplu frumos:)...dar fiecare cu micile lor probleme acasa..el se joaca dupa o zi de munca...eu cu responsabilitatile casei.dar si asa ne iubim si visam intro zi la casatorie...daca nu va lesina el:) si noi gandim la fel, un act nu te asigura ca iubirea va dura o vesnicie..si nici nu va sta langa tine fortat..iubirea poate trece dar trebuie recuperata! ma bucur foarte mult cand vad cupluri trecute de varsta a doua..tinandu-se de mana ba chiar furand un pupic:)
Un articol care surprinde bine realitatea.
Posteaza comentariu