Ce se intampla cand relatia nu mai este ca la inceput

In timp vei afla tot felul de lucruri despre el, ce a facut in decursul timpului, ce nu a facut si ar fi fost bine sa faca, cu cine a petrecut o perioada de timp, pe cine a iubit. Unele din spusele lui te pot rani in asemenea masura incat nu vei putea sa-l mai accepti cu sufletul "iubitor" asa cum ai facut-o pana atunci. Poate intre timp ai intalnit sau a intalnit o alta persoana care corespundea anumitor nevoi ale sale ceea ce ar fi un alt motiv pentru care ceea ce a fost frumos s-a pierdut.

Sau poate ceea ce simteati unul pentru altul nu mai corespunde realitatii sentimentelor voastre si unul sau amandoi existati inca in relatie dintr-un soi de comoditate sau din teama ca daca ar spune celalalt s-ar supara. Este un act de curaj sa fii mereu conform cu ceea ce simti.

Cert este ca atunci cand simti ca suferi, o faci pentru ca ai pierdut un ceva care a fost minunat. Ai pierdut iubirea pe care o aveai si care te facea sa crezi ca viata este un lucru minunat. Cand lucrurile nu merg simti ca viata si-a pierdut intr-un fel sensul initial. Figura ta este mai mult suparata, in mintea ta revin mereu temerile, grijile si momentele nostalgice. Vrei sa fii din nou la fel insa se pare ca aceste lucruri nu pot fi repetate. Momentele de depresie dupa pierderea cuiva drag sunt frecvente si logice. Ce putem face?

O data putem lasa suferinta sa se manifeste, sa ne despartim cu adevarat de celalalt daca acesta nu mai este, in mod real, langa noi. Daca nu mai este cu noi atunci o autoterapie ar consta in cativa pasi:

1. sa acceptam realitatea - un lucru neplacut insa util.
2. sa luam din istoria noastra lucrurile minunate care, in loc sa ne faca sa suferim, ar fi bine sa ne bucure. Sa ne permitem sa ne bucuram de ceea ce a fost minunat.
3. sa decidem sa urmeze o perioada numai pentru noi in care tristetea, durerea sa se manifeste.
4. sa cautam sa regasim o alta persoana care sa corespunda, sa compenseze, sa substituie obiectul initial.
5. sa regasim nevoia de celalalt, de iubire, de pasiune, de cautare - intr-un cuvant dorinta si nevoia de a fi cu celalalt.

Imi amintesc ca un tanar credea ca a inlocui o persoana cu alta persoana este o minciuna iar el nu mai are nevoie de minciuna - "vreau sa traiesc in adevar". Totusi a nu accepta ca nu mai esti in vechea relatie este tot o minciuna, iar aceasta minciuna nu difera cu nimic de cealalta.

Intrebarea corecta este - in ce timp traiesc eu acum? Traiesc in prezent, in cautarea viitorului sau in trecutul relatiei mele cand lucrurile au fost minunate?

Intr-un fel, aceasta rupere intre trecutul de aur (cel frumos) si prezentul suferind este similara cu existenta copilariei noastre. Cred ca va amintiti ce frumos a fost in copilarie - putine responsabilitati, multe momente placute, etc. Poate ca uneori (sau mai des) simti nevoia sa retraiesti copilaria ta, sa te bucuri de momentele placute de cand erai un copil. Intr-un fel, iti permiti sa fii uneori copil. Dar ai vrea sa fii din nou copil?

Intrebarea noastra de azi este: "Tu in ce timp traiesti? Esti in trecut, prezent, viitor? Gandurile si reveriile tale spre ce momente se duc?" Incearca sa te cunosti din perspectiva timpului. Timpul in care suntem subiectivi spune mult despre noi. Dar cine are timp pentru timp?

Acum te voi lasa, sper ca nu ai intrat intr-o stare pesimista. Nu ai nici un motiv serios pentru asta. Sa fii om presupune poate sa accepti ca Mos Craciun exista si nu exista.