Ce fel de "partener(a) de conflict" esti?

Obstacolele care stau in calea solutionarii conflictelor pot opera si la nivel individual. Daca vreti sa va rezolvati conflictele, trebuie sa identificati si sa renuntati la tacticile eronate de solutionare a conflictelor pe care le-ati deprins in familia dumneavoastra.

Renuntarea

Persoana care renunta (de obicei femeia) incearca sa rezolve conflictele printr-o sinucidere psihologica. Se face una cu covorul, cedand chiar si atunci cand este vorba de chestiuni extrem de importante pentru ea. Motivele pentru care cineva renunta includ: teama de confruntare, care adesea se datoreaza unor sentimente de dependenta si neputinta; teama de a-si infuria partenerul; teama de abandon; subestimarea propriei persoane (nevoia de a fi placuta); teama de a spune sau de a face lucruri teribile la manie.

Cea care renunta isi sufoca adesea sentimentele apeland la ratiune si isi rationalizeaza adesea sentimentele spunandu-si: "Nu e important" sau "Linistea e mai buna decat cearta" sau "Dumnezeu ii iubeste pe cei umili" sau "Cine sunt eu sa-mi impun punctul de vedere?" sau "Il iubesc si trebuie sa fac concesii".

De asemenea, cea care renunta suporta in mod frecvent tot felul de abuzuri, fara sa-si exprime niciodata furia. Traieste cu iluzia ca daca va tolera in tacere toate mizeriile, partenerul o va recompensa in cele din urma pentru rabdarea ei. Dar in loc sa fie recompensata, ea isi sapa o groapa si mai adanca; si, in loc sa primeasca iubire si apreciere, toleranta ei il incurajeaza pe partener sa continuie cu abuzurile. Intre timp, conflictul ramane nerezolvat.

Evitarea constanta a conflictelor: politica strutului

Aceasta tactica inseamna, de fapt, sa te pacalesti singur: a pretinde ca problema va disparea, daca este ignorata. De exemplu, un sot vine tarziu acasa dupa ce si-a petrecut mai multe ore jucand biliard intr-un club de noapte cu prietenii, iar sotia, gandindu-se ca sotul va depasi aceasta faza, nu spune niciodata nimic.

Oricare ar fi mijloacele de aparare folosite - negare, evitare, compromis, atenuare - conflictul va persista pana cand va fi abordat direct si rezolvat. Problemele nu dispar niciodata daca le ignoram sau daca doar ne dorim ca ele sa dispara. Mai mult, ceea ce nu se amelioreaza se agraveaza, pentru ca acceptarea tacita incurajeaza comportamentul incorect al partenerului.

Persoanele care evita in mod constant conflictele nu fac acest lucru in urma unui acord reciproc, ci pentru ca unul sau ambii parteneri se tem de conflicte deschise pentru oricare dintre motive. Solutionarea conflictelor nu poate aparea atata vreme cat chestiunile dificle sunt evitate.

"Certaretul"

Cand unul dintre parteneri este certaret, atunci el sau ea discuta la nesfarsit, se cearta in legatura cu orice problema, incercand tot timpul sa demonstreze ca are dreptate. Pentru certareti, este tipic sa transforme orice mic detaliu intr-o chestiune majora. Certaretii se contrazic in permanenta, detaliu cu detaliu. Pana cand nu inceteaza cearta, nu poate fi vorba de rezolvarea conflictului.

Lipsa de cooperare

Lipsa cooperarii poate fi un semn al stimularii sistemului nervos autonom (SNA) sau poate fi un indiciu ca au fost redeschise vechi cicatrice. Persoana pentru care este dificil sa coopereze poate fi confuza cu privire la propria identitate si poate crede ca o cooperare ar insemna pierderea identitatii. La varsta de 2 ani, majoritatea copiilor isi definesc identitatea opunandu-se parintilor.

Cand ei spun "nu", incearca sa se afirme pe sine, separandu-se. Daca ceva nu a mers prea bine in timpul acestei etape de dezvoltare emotionala - daca, de exemplu, unui copil nu I s-a permis niciodata sa-si antreneze muschii autonomizarii - persoana respectiva va ramane blocata in acel stadiu, incercand in permanenta sa repare trecutul prin refuzul de a coopera ca adult.