Aparentele inseala. Cliseu sau nu, din pacate este in acelasi timp o realitate neplacut de frecventa. Iata ce ne scrie o cititoare despre povestea ei de dragoste, in care aceste aparente au avut un rol important, atat in creerea, cat si in distrugerea ei.
Buna ziua,
Povestea mea pare un cosmar, poveste care ar fi trebuit sa fie una de dragoste, dar nu a fost asa. Cum a inceput? Am terminat o facultate de profil alimentar, insa dupa nenumarate incercari de a-mi gasi un loc de munca, m-am hotarat impreuna cu sora mea sa plecam in Italia la prietena mamei noastre. Zis si facut. Am ajuns la destinatie. Sora mea s-a mutat la Roma unde avea in grija o familie de batrani, iar eu locuiam intr-o suburbie a Romei, un orasel frumos amplasat la mare.
Eu, din pacate am fost mintita ca voi avea un loc stabil de munca, insa nu a fost sa fie asa.
Venise Craciunul... pregatiri ca la noi acasa. In casa se crease o oarecare armonie, incepeam sa ma acomodez in conditiile mult diferite de ale noastre. Dupa sarbatori, amicul meu L a inceput sa-mi povesteasca despre D (coleg de munca cu G si care plecase din casa unde locuiam eu cu o luna inainte, eu ocupandu-i patul), un baiat extraordinar dupa descrierile lui, care facuse nenumarate sacrificii pentru fosta lui logodnica, care fusese la Venetia, in cele mai atractive locuri ale Italiei, care cheltuise o avere pentru a intretine o relatie de vis, iar fosta prietena, vazand ca D era un simplu muncitor, incepuse sa viseze la bogatiile altora. Asa s-a pus punct unei frumoase si dureroase povesti de dragoste.
Ca orice fata, ma intrebam ce fata ar face asa ceva. Eu, care mereu am fost mai studioasa, nestiind si neavand experienta vietii, ma gandeam cum e sa traiesti o asemenea poveste... bietul baiat, imi spuneam... cat o fi suferit...
Intr-o zi frumoasa de duminica, amicul meu L, care era si amicul cel mai bun al lui D (de vreo 3 ani) iesise afara la o cafea in fata blocului unde locuiam noi. Eu, cum sunt de obicei o fire organizata (Capricorn), fiind toata saptamana la munca (imi gasisem in sfarsit un loc de munca la un restaurant si o pizzerie), trebuia sa fac ordine in lucruri, sa spal... atributiile femeii. Mi-a sunat telefonul toata dimineata. Era L, care vroia sa ies sa beau o cafea. I-am spus ca nu ies, ca poate o lasam pe alta data, multumindu-i anticipat. Insa, la insistentele lui, am coborat pe la amiaza.
Asa l-am cunoscut pe D. Credeam ca e un tip oarecare, de aceea nu eram nici prea entuziasmata sa ies la cafea. La cativa metri distanta de bar imi observ amicul cu un baiat care statea pe scaun picior peste picior, cu tigara in gura, examinandu-ma de sus pana jos. Cred ca ma inrosisem toata. Primul meu gand a fost: mama, ce baiat! Ochii lui albastri ma examinau fara incetare. Am intrat in bar, am facut cunostinta. Era ardelean. Avea un aer mai putin elevat, insa felul cum iti vorbea si modul respectuos de a te face sa te simti in centrul atentiei ma faceau sa cred ca nu e de nasul meu. Eu sunt o fire tare timida si de altfel am avut doar 2 relatii.
Dupa o zi splendida, ne-am luat la revedere si am plecat. Bineinteles ca ma gandeam doar la baiatul "cu sacrificii"... eh, imi ziceam, daca nu e de nasul meu...