Sa remarcam din aceasta perspectiva urmatorul aspect - ce face pe cineva sa informeze pe altcineva despre un lucru negativ - de ce sa-i comunice ca exista o relatie cu o alta persoana? Evident nu presupune a-i spune direct, ci de a-i transmite acest lucru sub forma unui comportament menit sa antreneze suspiciuni care, probabil, existau deja. Posibil sa nu-si fi putut cenzura reactiile? Sunt de acord - nu e vorba despre o reactie constienta, controlata, ci despre una inconstienta.Asadar, putem presupune ca inconstient a existat intentia de "informare". Se intampla frecvent aceasta situatie - informarea este una de tip inconstient, sub forma a ceea ce se numeste act ratat - adica o eroare, greseala, o intentie inconstienta devine un act sub care se dezvaluie, un act care este ratat din punctul de vedere al propriului control constient.
Tema celei de-a treia persoane pare sa fie una a acestui cuplu. Care este sensul temei?
Aici avem, clasic vorbind, doua situatii - fie e vorba despre o criza, fie este vorba despre un mod de a fi al acestui cuplu. Si mai avem o varianta - nu este vorba despre un cuplu, ci despre doi oameni care au senzatia ca sunt un cuplu. Nu stiu care e varianta corecta. Dar cred ca acesta este primul punct pe care cei doi il pot rezolva.
Pe de alta parte sa ne referim la cerinta protagonistei: "Nu stiu ce sa fac sa ma indepartez, sa nu il mai iubesc, sa pot pune capat unei relatii care ma macina si care stiu ca nu are nici un viitor." Asadar, ea simte ca nu se poate indeparta. Pare o consecinta logica a ceea ce ne cere. Dar, daca nu poate, de ce ar vrea sa se indeparteze?
De aici intram intr-un univers in care orice este posibil, pentru ca facem loc dorintelor, temerilor, angoaselor, intr-un cuvant inconstientului. Este dificil de investigat aceasta latura doar pe baza catorva propozitii, dar putem presupune ca exista un conflict interior. O relatie care macina? Ce inseamna oare? Senzatia ca aceasta relatie nu are nici un viitor pare un lucru important. Dar de unde senzatia asta? Mie mi se pare ca adevarata problema este aici. Un raspuns autentic la aceasta intrebare ne-ar conduce spre un univers in care lucrurile s-ar schimba.
Aceasta pare sa fie drama protagonistei - senzatia de relatie fara viitor. Nu stim cum a fost pana acum, putem presupune ca senzatia aceasta nu este noua, putem intui ca s-a mai intamplat. Iar aceasta presupune o analiza a temeiurilor sale, analiza ce nu presupune prezenta partenerului. Mie mi se pare ca aceasta este poarta care conduce spre propria traire. Se intampla cu multe persoane asa ceva - sunt foarte preocupate de ceva exterior, de altcineva, cand adevarata problema se afla in interiorul lor. Cred ca, daca vom reusi sa intelegem aceasta senzatie, lucrurile se vor simplifica mult.
Poti spune ca aceasta senzatie este consecinta a ceea ce se intampla. Si ai avea dreptate. Dar, pentru a ajunge la aceasta situatie, este necesar sa existe deja ceva - o presupozitie, adica o senzatie anterioara. Atentia protagonistei la adresa comportamentului sau atunci cand a primit un mesaj in acea dimineata de Sf. Andrei mie imi spune ceva - ca a interpretat astfel lucrurile, din aceasta perspectiva. Evident vei spune ca nu este o concluzie inerenta. Iti dau dreptate - e doar o ipoteza. In absenta a ceea ce i-ar veni in minte protagonistei, mai mult decat ipoteze nu putem avea.
Si cateva cerinte pentru un mail valid: Pentru un mail la care sa se poate raspunde este necesar ca el sa fie scris intr-un interval de timp unic, de preferat 15 minute, fara a reveni asupra textului si fara a face modificari de sens chiar daca textul pare incoerent. Rugam trimiteti textul pe adresa iubire@eva.ro. Se raspunde numai pe aceasta pagina, pe www.eva.ro Frecventa raspunsului este saptamanala. Pentru consultatii confidentiale pot fi contactat pe cabinetul online de la adresa www.centrupsihologie.ro.
CPAP - Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie
021 317 40 43; 0722 453 906 sau
centrupsihologie@gmail.com www.centrupsihologie.ro
Comentarii (12)
Cel mai mult imi place sa intru pe anumite site-uri si sa vad cum niste oameni fara facultate dau comentarii.Frate,pe bune acum,cititi dar nu mai dati voi comentarii.Ori va credeti prea destepti?Ei bine,nu sunteti!Asa ca,NU MAI DATI COMMURI NASOALE! SUNTETI DOAR NISTE RATATI FARA TREBURI ACASA!
increderea este totul si fara incredere nu mai e nimic...nu te merita dak nu a stiut sa-ti pastreze increderea nu are sens sa continui...o relatie nu insemna doar 2 persoane care impart aceiasi casa sau orice altceva...ca asta o faci cu familia...o relatie insemna incredere,iubire corectitudine unul fata de celalat ,intelegere si dak ceva lipseste cum este increderea se destrama totul...
e adevarat...increderea e cea mai importanta...e grea dragostea ..cere multe sacrificii...te sfatuiesc sa intri pe lovedigital.ro....si sa descoperi acolo o lume magica,.,care te va intelege si respecta...suntem alaturi de tine
Poate exagerezi sau poate ai dreptate,nu stiu ,si la mine este aproape la fel,dar asta nu este motiv de desparire,eu am probleme si mai grave decat ca a ta dar asta nu ma face sa ma gandesc la despartire ,ma gandesc la baietelul meu pe care il voi avea in curand si totul mi se pare mai usor,el imi da putere sa privesc inainte,cateodata simt ca nu mai am aer,problema mare este comunicarea ,am incercat sa ofer intelegere dar in schimb?nimic,cand el face o prostie adica zilele astea a primit o mare amenda,din vina lui,ii sofer,lam inteles am fost si sunt alaturi de el,dar ne-0a bagat numai in datorii.,asta e am spus dar el ieri sa suparat f tare pe mine pt ca mam iutat urat la el,m-aqm riugat de el sa ma ierte,am incercat sa vb sa rezolvam neintelegerile,dar mia intors spatele,ma respins ,nu am cuvinte sa descriu ce simt,simt ca o durere ma sufoca am nevoie de iubire atat iam cerut,dar el imi cere libertate oare este corect?de ce merit toate astea?toata sapt lucreaza macar la sfarsit de sapt sa fim inpreuna,sa ne plimbam,sa vb dar ii cer prea mult el la sfarsit de sapt are nevoie de libertate,de pescuit de stat pe net sa scoata filme porno,poze cu femei goale,aveam nevoie de liniste si iubire din partea lui mai ales acuma fiinds gravida,atat pt mine cat si pt baietelul nostru,dar nu este posibil,ba chiar de la un timp am incercat sa cred ca ne-am apropiat mai mult simt ca mam schimbat,am inceput sa cred ca ma iubeste ca exist pt el,am inceput sa am incredere in el dar cred ca mam inselat in privinta lui,dar oricat incerc sa trec cu vederea peste toate astea,oricat incerc sa nu-mi fac rau nici mie si nici baietelului meu nu reusesc,ma doare prea tare...ce pot face?nu pot sa ii spun tot ce simt pt ca mi se taie respiratia cand incerc,si nici nu ma intelege,ma evita,,cam asta e in mare ce ma macina,astept sfaturile voastre
Poate exagerezi sau poate ai dreptate,nu stiu ,si la mine este aproape la fel,dar asta nu este motiv de desparire,eu am probleme si mai grave decat ca a ta dar asta nu ma face sa ma gandesc la despartire ,ma gandesc la baietelul meu pe care il voi avea in curand si totul mi se pare mai usor,el imi da putere sa privesc inainte,cateodata simt ca nu mai am aer,problema mare este comunicarea ,am incercat sa ofer intelegere dar in schimb?nimic,cand el face o prostie adica zilele astea a primit o mare amenda,din vina lui,ii sofer,lam inteles am fost si sunt alaturi de el,dar ne-0a bagat numai in datorii.,asta e am spus dar el ieri sa suparat f tare pe mine pt ca mam iutat urat la el,m-aqm riugat de el sa ma ierte,am incercat sa vb sa rezolvam neintelegerile,dar mia intors spatele,ma respins ,nu am cuvinte sa descriu ce simt,simt ca o durere ma sufoca am nevoie de iubire atat iam cerut,dar el imi cere libertate oare este corect?de ce merit toate astea?toata sapt lucreaza macar la sfarsit de sapt sa fim inpreuna,sa ne plimbam,sa vb dar ii cer prea mult el la sfarsit de sapt are nevoie de libertate,de pescuit de stat pe net sa scoata filme porno,poze cu femei goale,aveam nevoie de liniste si iubire din partea lui mai ales acuma fiinds gravida,atat pt mine cat si pt baietelul nostru,dar nu este posibil,ba chiar de la un timp am incercat sa cred ca ne-am apropiat mai mult simt ca mam schimbat,am inceput sa cred ca ma iubeste ca exist pt el,am inceput sa am incredere in el dar cred ca mam inselat in privinta lui,dar oricat incerc sa trec cu vederea peste toate astea,oricat incerc sa nu-mi fac rau nici mie si nici baietelului meu nu reusesc,ma doare prea tare... ce pot face?nu pot sa ii spun tot ce simt pt ca mi se taie respiratia cand incerc,si nici nu ma intelege,ma evita,,cam asta e in mare ce ma macina,astept sfaturile voastre
CAUTA-MA SA-TI POVESTESC MULT MAI MULTE...
va iubiti sau nu va iubiti? la asta se reduce totul. din punctu meu de vedere a iubi e foarte usor si foarte periculos, pt ca unde iubesti cu adevarat, stii ca vei pierde cu adevarat (ca nimic nu dureaza o vesnicie -- o viatza poate dureaza, dar si aia se incheie si poate chiar parea scurta raportat la cat de drag ti-e cel de langa tine si cat timp vrei sa petreci impreuna cu el). Teama noastra de a pierde pe celalalt e insa din pacate deseori motivul pt care il respingem pe celalalt sau il suspectam sau ne oferim partial, nu in intregime. e normal ca unii oameni sa simta nevoia de a-si lua precautii... mai multe sau mai putine. altii traiesc dolii anticipative... si cauta sa se impace cu situatii care inca nu s-au intamplat. nu stii ce sa mai faci? eu zic, framanta-te in continuare -- astea sunt tensiuni din tine care se vor consuma cu timpul. si cu consecintze, desigur, dar de dragul persoanei iubite esti gata sa treci prin foc si para, nu? iar daca iesi viu si nevatamat, povestea se poate incheia cu bine, ca in povesti.
Nimeni nu stie ce e de facut...doar sufletul poate decide.Incearca lupta inainte de capitulare!Dar asta se poate doar daca exista iubire...!Teoretic, toti au sfaturi...Practic, nici unul nu e perfect.
Cel mai bine e sa cauti raspunsul acolo unde ai mai multe informaii. Persoana in cauza e singura care poate stii ce vrea si ce poate. Teama de a continua e egala cu teama de a-l parasi. Pana la urma ambele decizii sunt grele. Constructiv ar fi sa lupte pentru el daca il iubeste.Cat mai are ocazia... succes.
Comentariul psihologului e de o utilitate indoielnica. Poate lui insusi ii foloseste sa revizuiasca didactic o tema, dar o face neinteresant. Pana scriu eu daca femeia isi mai acorda o sansa sa fie fericita l-a parasit deja pe cel de care se indoieste.
Azi am ramas surprinsa de ceea ce am citit...Un psicolog care scrie mult si la sfirsit nu zice mai nimic si opersoana, o femeie, care nu stie sa-si traiasca viata bine doar pentru-ca nu stie sau nu poate sa uite... Eu cred ca ar fi bine sa schimbati psicologul. P.S. Un subiect care ii priveste mai mult pe barbati din cind in cind ati putea face?... in care, normal ar trebui sa raspunda femeile cu ironia care le caracterizeaza...Zi placuta...
...cind dispare increderea,cuplul incepe sa se ''clatine''...am trecut printr-un gen de experientza asemanatoare,dupa un numar de ani de casnicie...primea bip=uri,sau telefoane nocturne,ca altfel ,nu mi-as fi dat seama,comportamentul lui fiind nemodificat,in ceea ce ma privea...evident,ca nu i-am supravegheat telefonul,niciodata,dar...mi-a atras atentia reactia pe care a avut-o ,cind a primit un bip,pe la 22,30...pur si simplu,i-am citit teama in priviri...el nu suna niciodata,dar...suna ea:D.... a durat putin,si probabil c-a pus punct cind am descoperit.dar...a disparut increderea,am depasit greu infidelitatea lui,n-am divortat atunci...dar tot acolo am ajuns,ce-i drept,dupa 4 ani....eu nu uit ,niciodata,mai nimic..ofer si cer,corectitudine...
Posteaza comentariu