Astazi vom raspunde unei cititoare al carei e-mail se refera la nelinistile starnite de infidelitatea partenerului. Iata ce ne scrie D.:
Buna ziua,
Am vazut mail-ul trimis de o cititoare in care povesteste cat de trista este. Am sa va spun si eu problema mea, la care as vrea sa va rog sa ma ajutati cu un sfat.
Sunt impreuna cu prietenul meu de aproximativ un an si jumatate. De ceva vreme il simt distant, rece, o alta persoana fata de cea pe care am cunoscut-o. Anul trecut, de Sf. Andrei, a primit un mesaj dimineata, la prima ora, si a avut o reactie neasteptata. Se plimba cu telefonul prin dormitor si nu stia ce sa faca cu el. Atunci am facut marea greseala de a citi mesajul primit, cu toate ca avusesem o discutie in care stabilisem ca telefoanele sunt "proprietate privata" si nu le vom verifica.
De atunci relatia s-a racit incontinuu, eu nereusind sa mai fac nimic pentru a "incalzi" aceasta relatie, pentru ca nu mi se da voie.
De fiecare data cand ma uit in telefonul lui gasesc mesaje trimise si primite, telefoane date si primite. Nu stiu ce sa fac, am incercat sa ii dau de inteles de mai multe ori ca stiu de existenta celeilalte persoane, sa ii spun in fata ca stiu de mesaje si telefoane. De fiecare data insa a negat ca ar fi vreo problema de acest gen, ca exista numai in capul meu, ca el nu are de a face cu aceasta persoana, doar mai vorbesc la telefon din cand in cand si ca este problema mea daca nu mai am incredere in el. In telefonul lui, numarul de telefon al celeilalte este trecut sub numele unui coleg de la serviciul lui.
Nu stiu ce sa fac sa ma indepartez, sa nu il mai iubesc, sa pot pune capat unei relatii care ma macina si care stiu ca nu are nici un viitor.
Va multumesc ca ati avut rabdarea de a citi acest mail,
D.
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Pentru a intelege ceea ce se intampla, as propune urmatoarea imagine - in viata ta exista sute de momente in care intri in contact cu diferite trairi, emotii, oameni, situatii, vise etc. Fiecare dintre ele se asociaza cu alte momente din trecutul tau, al cuplului etc. Dar nu toate aceste obiecte (ca termen general) se transforma in subiect de discutie cu partenerul. Se face o selectie in functie de ceea ce este mai important, predominant. A vorbi despre ceva devine reprezentativ pentru un moment, pentru o etapa sau pentru acel cuplu.
Imagineaza-ti ca doi oameni vorbesc doar despre un singur lucru - aceasta pare sa indice o situatie de criza a cuplului. A vorbi despre ceva semnifica o motivatie pentru obiectul respectiv. Nu tot ceea ce se vorbeste este rodul realitatii exterioare, insa a vorbi despre acel ceva devine important in sine.
A vorbi despre proprietatea privata a telefoanelor sau despre o posibila relatie semnifica o anumita temere, o anumita preocupare, o anumita indoiala, o anumita problema a acestui cuplu.
© Copyright:
Mesajele concrete si inconstiente in cuplu
Astazi vom raspunde unei cititoare al carei e-mail se refera la nelinistile starnite de infidelitatea partenerului. Iata ce ne scrie D...
Comentarii (12)
Cel mai mult imi place sa intru pe anumite site-uri si sa vad cum niste oameni fara facultate dau comentarii.Frate,pe bune acum,cititi dar nu mai dati voi comentarii.Ori va credeti prea destepti?Ei bine,nu sunteti!Asa ca,NU MAI DATI COMMURI NASOALE! SUNTETI DOAR NISTE RATATI FARA TREBURI ACASA!
increderea este totul si fara incredere nu mai e nimic...nu te merita dak nu a stiut sa-ti pastreze increderea nu are sens sa continui...o relatie nu insemna doar 2 persoane care impart aceiasi casa sau orice altceva...ca asta o faci cu familia...o relatie insemna incredere,iubire corectitudine unul fata de celalat ,intelegere si dak ceva lipseste cum este increderea se destrama totul...
e adevarat...increderea e cea mai importanta...e grea dragostea ..cere multe sacrificii...te sfatuiesc sa intri pe lovedigital.ro....si sa descoperi acolo o lume magica,.,care te va intelege si respecta...suntem alaturi de tine
Poate exagerezi sau poate ai dreptate,nu stiu ,si la mine este aproape la fel,dar asta nu este motiv de desparire,eu am probleme si mai grave decat ca a ta dar asta nu ma face sa ma gandesc la despartire ,ma gandesc la baietelul meu pe care il voi avea in curand si totul mi se pare mai usor,el imi da putere sa privesc inainte,cateodata simt ca nu mai am aer,problema mare este comunicarea ,am incercat sa ofer intelegere dar in schimb?nimic,cand el face o prostie adica zilele astea a primit o mare amenda,din vina lui,ii sofer,lam inteles am fost si sunt alaturi de el,dar ne-0a bagat numai in datorii.,asta e am spus dar el ieri sa suparat f tare pe mine pt ca mam iutat urat la el,m-aqm riugat de el sa ma ierte,am incercat sa vb sa rezolvam neintelegerile,dar mia intors spatele,ma respins ,nu am cuvinte sa descriu ce simt,simt ca o durere ma sufoca am nevoie de iubire atat iam cerut,dar el imi cere libertate oare este corect?de ce merit toate astea?toata sapt lucreaza macar la sfarsit de sapt sa fim inpreuna,sa ne plimbam,sa vb dar ii cer prea mult el la sfarsit de sapt are nevoie de libertate,de pescuit de stat pe net sa scoata filme porno,poze cu femei goale,aveam nevoie de liniste si iubire din partea lui mai ales acuma fiinds gravida,atat pt mine cat si pt baietelul nostru,dar nu este posibil,ba chiar de la un timp am incercat sa cred ca ne-am apropiat mai mult simt ca mam schimbat,am inceput sa cred ca ma iubeste ca exist pt el,am inceput sa am incredere in el dar cred ca mam inselat in privinta lui,dar oricat incerc sa trec cu vederea peste toate astea,oricat incerc sa nu-mi fac rau nici mie si nici baietelului meu nu reusesc,ma doare prea tare...ce pot face?nu pot sa ii spun tot ce simt pt ca mi se taie respiratia cand incerc,si nici nu ma intelege,ma evita,,cam asta e in mare ce ma macina,astept sfaturile voastre
Poate exagerezi sau poate ai dreptate,nu stiu ,si la mine este aproape la fel,dar asta nu este motiv de desparire,eu am probleme si mai grave decat ca a ta dar asta nu ma face sa ma gandesc la despartire ,ma gandesc la baietelul meu pe care il voi avea in curand si totul mi se pare mai usor,el imi da putere sa privesc inainte,cateodata simt ca nu mai am aer,problema mare este comunicarea ,am incercat sa ofer intelegere dar in schimb?nimic,cand el face o prostie adica zilele astea a primit o mare amenda,din vina lui,ii sofer,lam inteles am fost si sunt alaturi de el,dar ne-0a bagat numai in datorii.,asta e am spus dar el ieri sa suparat f tare pe mine pt ca mam iutat urat la el,m-aqm riugat de el sa ma ierte,am incercat sa vb sa rezolvam neintelegerile,dar mia intors spatele,ma respins ,nu am cuvinte sa descriu ce simt,simt ca o durere ma sufoca am nevoie de iubire atat iam cerut,dar el imi cere libertate oare este corect?de ce merit toate astea?toata sapt lucreaza macar la sfarsit de sapt sa fim inpreuna,sa ne plimbam,sa vb dar ii cer prea mult el la sfarsit de sapt are nevoie de libertate,de pescuit de stat pe net sa scoata filme porno,poze cu femei goale,aveam nevoie de liniste si iubire din partea lui mai ales acuma fiinds gravida,atat pt mine cat si pt baietelul nostru,dar nu este posibil,ba chiar de la un timp am incercat sa cred ca ne-am apropiat mai mult simt ca mam schimbat,am inceput sa cred ca ma iubeste ca exist pt el,am inceput sa am incredere in el dar cred ca mam inselat in privinta lui,dar oricat incerc sa trec cu vederea peste toate astea,oricat incerc sa nu-mi fac rau nici mie si nici baietelului meu nu reusesc,ma doare prea tare... ce pot face?nu pot sa ii spun tot ce simt pt ca mi se taie respiratia cand incerc,si nici nu ma intelege,ma evita,,cam asta e in mare ce ma macina,astept sfaturile voastre
CAUTA-MA SA-TI POVESTESC MULT MAI MULTE...
va iubiti sau nu va iubiti? la asta se reduce totul. din punctu meu de vedere a iubi e foarte usor si foarte periculos, pt ca unde iubesti cu adevarat, stii ca vei pierde cu adevarat (ca nimic nu dureaza o vesnicie -- o viatza poate dureaza, dar si aia se incheie si poate chiar parea scurta raportat la cat de drag ti-e cel de langa tine si cat timp vrei sa petreci impreuna cu el). Teama noastra de a pierde pe celalalt e insa din pacate deseori motivul pt care il respingem pe celalalt sau il suspectam sau ne oferim partial, nu in intregime. e normal ca unii oameni sa simta nevoia de a-si lua precautii... mai multe sau mai putine. altii traiesc dolii anticipative... si cauta sa se impace cu situatii care inca nu s-au intamplat. nu stii ce sa mai faci? eu zic, framanta-te in continuare -- astea sunt tensiuni din tine care se vor consuma cu timpul. si cu consecintze, desigur, dar de dragul persoanei iubite esti gata sa treci prin foc si para, nu? iar daca iesi viu si nevatamat, povestea se poate incheia cu bine, ca in povesti.
Nimeni nu stie ce e de facut...doar sufletul poate decide.Incearca lupta inainte de capitulare!Dar asta se poate doar daca exista iubire...!Teoretic, toti au sfaturi...Practic, nici unul nu e perfect.
Cel mai bine e sa cauti raspunsul acolo unde ai mai multe informaii. Persoana in cauza e singura care poate stii ce vrea si ce poate. Teama de a continua e egala cu teama de a-l parasi. Pana la urma ambele decizii sunt grele. Constructiv ar fi sa lupte pentru el daca il iubeste.Cat mai are ocazia... succes.
Comentariul psihologului e de o utilitate indoielnica. Poate lui insusi ii foloseste sa revizuiasca didactic o tema, dar o face neinteresant. Pana scriu eu daca femeia isi mai acorda o sansa sa fie fericita l-a parasit deja pe cel de care se indoieste.
Azi am ramas surprinsa de ceea ce am citit...Un psicolog care scrie mult si la sfirsit nu zice mai nimic si opersoana, o femeie, care nu stie sa-si traiasca viata bine doar pentru-ca nu stie sau nu poate sa uite... Eu cred ca ar fi bine sa schimbati psicologul. P.S. Un subiect care ii priveste mai mult pe barbati din cind in cind ati putea face?... in care, normal ar trebui sa raspunda femeile cu ironia care le caracterizeaza...Zi placuta...
...cind dispare increderea,cuplul incepe sa se ''clatine''...am trecut printr-un gen de experientza asemanatoare,dupa un numar de ani de casnicie...primea bip=uri,sau telefoane nocturne,ca altfel ,nu mi-as fi dat seama,comportamentul lui fiind nemodificat,in ceea ce ma privea...evident,ca nu i-am supravegheat telefonul,niciodata,dar...mi-a atras atentia reactia pe care a avut-o ,cind a primit un bip,pe la 22,30...pur si simplu,i-am citit teama in priviri...el nu suna niciodata,dar...suna ea:D.... a durat putin,si probabil c-a pus punct cind am descoperit.dar...a disparut increderea,am depasit greu infidelitatea lui,n-am divortat atunci...dar tot acolo am ajuns,ce-i drept,dupa 4 ani....eu nu uit ,niciodata,mai nimic..ofer si cer,corectitudine...
Posteaza comentariu