Pana unde merge influenta parintilor in psihicul cuiva, inclusiv pe plan amoros? Cum se reflecta in viata de adult faptul ca in copilarie ai fost lipsit de afectiunea si chiar de prezenta parintilor? O cititoare ne povesteste felul in care a afectat-o pe ea aceasta lipsa:
Buna ziua,
Nici nu stiu de unde ar trebui sa incep, insa un lucru este sigur, am ajuns la capatul puterilor si nu mai stiu cum sa actionez. Mi-am pierdut ratiunea, nu mai gandesc nici cu mintea, dar nici cu inima si sunt intr-o puternica stare de depresie.
Am locuit de mica la bunicii mei; nu mi-am cunoscut tatal, iar mama s-a recasatorit si nu s-a implicat in educatia mea; nu a vrut niciodata sa ma ia langa ea, sa locuiesc cu ea. Toata copilaria am trait complexata de faptul ca nimeni nu ma vrea, ca nimeni nu ma iubeste.
Primul iubit pe care l-am avut, la 18 ani, m-a parasit inainte de bacalaureat si nu in tacere, ci cu scandal si bataie. Nu am reusit sa imi gasesc niciun prieten pana in anul 2 de facultate, cand am hotarat sa plec de acasa si sa ma mut in alt oras. Am sperat sa intalnesc un om potrivit si care sa tina la mine; m-am atasat de un coleg de munca, ne-am mutat impreuna, insa el nu isi parasise fosta iubita (avea o relatie de 2 ani cu ea), lucru pe care eu l-am aflat dupa 3 luni. Ne-am despartit si m-am intors in orasul meu natal.
Aici am incercat sa imi gasesc diverse persoane cu care sa socializez, l-am intalnit si pe omul din a carui cauza sunt astazi asa.
L-am intalnit pe EL, iar eu am devenit confesoarea lui in problemele cu iubita. Dupa 2 luni am plecat la mare si am ajuns impreuna; am stat de proba timp de o luna cu el si ne-am inteles minunat. A inceput sa imi spuna ca vrea copii, ca vrea familie, ca isi doreste sa locuim impreuna. Insa de 2 luni parca totul s-a naruit... se comporta altfel cu mine si eu imi manifest gelozia cumplita.
Am facut foarte multe pentru el, i-am cumparat diferite lucruri materiale in speranta ca ma va iubi si aprecia. Asa am facut cu toti... am cheltuit banii ca nebuna, m-am imprumutat de unde am putut ca sa satisfac diverse pofte... doar-doar voi primi si eu un pic de iubire. Din pacate, schimbarea care a survenit in ultimele 2 luni... m-a facut sa nu mai fiu eu.
Am fost dintotdeauna geloasa... numai gandul ca si el ar putea tine la fosta lui prietena mai mult decat la mine ma sperie, mi-e frica sa raman singura, sa stiu ca nu ma iubeste nimeni... stiu ca nici acum nu ma iubeste... dar nu pot accepta faptul ca eu am facut atat de multe pentru el si el m-a amagit, la fel ca multi altii. Cel mai mult imi doresc o familie, cea pe care nu am avut-o... si din pacate nu stiu cum sa scap de gelozie, cum sa castig increderea in mine si cum sa am o relatie normala.
Va multumesc!
Comentarii (11)
Buna fetelorrrr :*:* sunt noua pe aicii :D dar incerc sa apelez la ajutorul vostru !:) Am o relatie de 4 ani de zile , in acestii ani au fost momente frumoase dar si momente mai putin ....Sun EXTREM DE GELOASA , dar si el la fel .... Este plecat in Germania de aproape 2 anii de zile ...Mereu imi spune sa plec acolo , am hotarat sa plec in vara la el ...Ne-am certat si ne-am impacat pot spune de miliarde de orii , ne-am despartit acum 2 zile "definitiv" spun eu ! Nu ma pot obiisnui cu ideea ca nu este al meu , ca nu vorbeste cu mine , Vreau sa il uit dar fara sa vreau imi aduc aminte de el , il sun, il contactez pe mess , orice numa sa dau de ell , ....As' dorii un sfat de la voi cum as putea sa il uit , sau cum sa il fac sa imi ajunga el la mana ! ;) Pupiciiiii :* Ma puteti contacta si pe messenger , lasati mesaj cu id !
Si eu sunt asa.Problema e ca ma gandesc mereu ca poate va cunoste una care arata foarte bine si ma va parasi.El imi demonstreaza anumite lucruri dar ma simt ingrozitor stiu ca abia mai suporta gelozia mea.Nu pot sa am incredere in barbati.
Fetelor, vorbesc din pacate din propria experienta si anume, GELOZIA nu apare niciodata fara motive si stim caci exista oameni care au un simt puternic si stiu tot ce se misca in jurul lor. Eu am ignorat ce am simtit si am fost inselat imdieat ce ma despartisem de femeia cu care discutasem sa cladim un viitor impreuna, adica eu cu binele dupa ea si ea cu ce stia...nu? si totusi am simtiti si am fost gelos si am tinut in mine dar asta nu inseamna ca sint gelos sau bolnav. Va multumesc
Cum poti sa spui asa ceva? ca gelozia nu se vindeca? si inca ce se vindeca, iti spun eu din proprie experienta. Si mandria ei de femeie, dupa cum ai citit, este cu mult mai mica decat nevoia ei de iubire, de-asta a recurs la gesturi disperate. Cat poti iubi pe cineva ca sa te poti injosi asa? Atunci cand nu ai simtit niciodata ca o persoana te iubeste, este firesc sa te agati de primul care iti arata o farama de afectiune.
Draga mea gelozia crede-ma , este o boala care nu se poate vindeca , sincer si cu regret nu te vei schimba niciodata si in plus dragostea nu se cumpara , unde iti era mandria de FEMEIE, NU ESTE POSIBIL ASA CEVA. sincer cat de mult poti iubi pe cineva sa te injosesti asa? ai incredere in tine ai spus ca ai terminat o facultate banuiesc ca esti o fata desteapta , capul sus viata merge inainte , usor cu gelozia altfel vei pierde mereu si vei ramane singura la NESFARSIT....
Avea dreptate cineva aici: De unde ai auzit ca darurile rezolva ceva? Adica in loc ca el sa-ti ofere flori etc, il momesti tu? Mare greseala! Da, cu gelozia, nu e bine, trebuie sa invatati sa va controlati suspiciunile. Nimeni nu poate fi sigur de nimeni si de nimic, nici macar de viata lui! Deci trebuie sa invatati sa aveti incredere in voi si in cel de langa voi! Cat priveste insa "cersirea de sentimente", cred ca mai bine sunteti singure o perioada decat sa ajungeti bataia de joc a unor idioti si porci! Mult succes!
eu care sunt actual intr-o deriva totala,constat aici ca e foarte multa lume cu probleme,poate ca ne lasam prinsi prea mult in valtorile urate ale vietii sau in visele iluzorii si nu suntem atenti la viata asta care poate fii uneori atat de scurta,fericirea nu cred ca exista cu adevarat pe lume cred ca exista doar fragmente de stari de bine si atat.,eu iubesc un tip cu 7ani mai mic decat mine si cu toate ca ma asigura de toata iubirea lui ,nu pot sa-l cred oare de ce?poate si pt faptul ca am trecut printr-o relatie anterioara foarte urata.
cum nu exista relatii perfecte asa nu sunt nici oameni perfecti,toti avem defecte si slabiciuni.nici eu nu am avut o copilarie fericita din pacate dar am incercat sa trec peste acea etapa,din pacate nu o poti sterge cu buretele,vrei nu vrei face parte din viata.totul e sa discuti cu cineva care iti inspira incredere sau macar care a trecut prin aceiasi situatie pentru ca a siguranta ca el chiar te intelege cu adevarat.din pacate intamplarile nefericite te marcheaza,vrei nu vrei ele raman acolo in suflet.
Nu stiu unde ai invatat ca daca faci cadouri cuiva in schim trebuie sa-ti ofere iubire.
eu am o problema cu el,care mi-a marturisit ca era mereu batut de tatal sau cu cureaua, tratat rau, etc, la fel era tratata si mama lui si abia cand era adolescent in final parintii lui au divortat si el si-a regasit linistea cu mama lui. totusi, observ des la el tot felul de comportamente ciudate,care cred eu ca is legate de copilaria lui. exista vreo metoda sa ii 'curat' mintea cumva de ce a suferit? ca se pare ca toata dragalasenia mea nu acopera ranile din trecut.
vreau sa castig din nou dragostea si incredera iubitului
Posteaza comentariu