Esti indragostita si simti ca nu poti rezista fara el. Insa nu puteti fi tot timpul impreuna. Cum reactionezi atunci cand nu e langa tine? Ce faci atunci cand simti ca nu-ti ofera dragostea si atentia pe care ti le doresti? Iata scrisoarea unei cititoare a carei poveste se incaderaza in acest tipar:
"Cred ca am nevoie de ajutor. Simt ca-mi pierd controlul si imi fac singura mai mult rau decat bine... Sunt intr-o relatie de 8 ani. Eu am 22 de ani, el are 30 abia impliniti. Eu sunt studenta, el lucreaza... la inceput am pus totul pe seama stresului acumulat de mine in sesiune si de el la munca, dar acum incep sa cred ca m-am amagit singura... ca problemele noastre nu sunt doar probleme trecatoare.
Am incercat pe cat posibil sa separ viata personala de cea de studenta stresata de examene si termene limita pentru predarea proiectelor, si zic eu ca am reusit. Tot ce i-am cerut lui vreodata a fost sa fie acolo pentru mine atunci cand am nevoie de o pauza, intre examene... sa petrecem ceva timp impreuna, si astfel sa ne deconectam amandoi de la problemele noastre.
El este genul de om neinteresat de zile de nastere, de sarbatoriri etc... si eu sunt femeie, am momente in care am nevoie ca el sa vina cu o floare, sa-mi spuna o vorba buna... sa ma simt iubita. In cateva luni a reusit sa zdruncine pana si ultima farama de incredere pe care o mai aveam in mine. Ma simt la pamant si parca n-am putere sa ma ridic fara sa-l am alaturi. 14 februarie a fost un fiasco total, nici n-a vrut sa auda de o iesire la un suc... a preferat sa doarma la amiaza, sa se odihneasca, si apoi sa ma evite complet... m-am simtit ingrozitor. Doar gandul ca, in toata lumea, toti celebreaza iubirea si eu sunt singura in casa m-a facut sa ma afund mai mult in depresie.
Am trecut prin mii de stari, de la plans la ras la agonie... am ajuns sa-l sun de cateva zeci de ori pe zi... desi stiu ca gresesc, mi-e greu sa nu fac asta. Imi lipseste si, de fiecare data cand pun mana pe telefon, sper ca la capatul celalalt sa-mi raspunda asa cum mi-as dori eu. Sa-mi vorbeasca bland, sa-mi spuna ca-i lipsesc... sau macar sa-mi explice ce se intampla cu el, de ce e atat de rece cu mine... pentru ce ma pedepseste atat de crunt.
Stie ca plang si asta-l scoate mai tare din sarite. Niciodata nu a stiut sa aplaneze o cearta cu o imbratisare si un sarut. Mi-as dori cateodata sa ma stranga in brate pana ma linistesc. As vrea sa ma asculte, sa ma lase sa-i spun si lui toate astea... sa inteleaga ca imi pierd echilibrul atunci cand nu-l vad cu zilele... as vrea sa-l vad dispus sa gasim impreuna o cale de mijloc, un program favorabil pentru amandoi... Dar nu-i place sa vorbim despre asta. Mereu imi reproseaza ca vorbesc prea mult si-l innebunesc.
Am ajuns sa-l intreb daca mai vrea sa fie cu mine, sa-mi spuna clar DA sau NU, si nu spune nimic. Spune mereu ca-i ocupat, ca el are treaba... si de fapt sunt doar pretexte. As vrea sa cred ca ma iubeste, dar cata vreme el nu-mi zice si nu-mi arata asta, nu stiu ce sa mai cred. Il iubesc enorm si il simt jucandu-se cu sentimentele mele... imi stie punctele slabe si acolo loveste. Nu ripostez pentru ca nu vreau sa-l pierd... Il iubesc, dar oare el ma mai iubeste?
Ajutati-ma, imi pierd mintile! Eu imi doresc o familie, un viitor alaturi de el... Mi-a dat inelul de logodna acum un an si jumatate... si-apoi s-a implicat in constructia casei, munceste mult si parca eu am trecut pe locul al doilea. I-am cerut sa faca ceva in privinta relatiei noastre si nimic. Mie-mi lipseste enorm, as vrea sa-mi fie alaturi, sa fiu langa el si sa-mi spuna ce-l framanta, de ce e atat de schimbat... dar cu cat insist mai mult sa imi spuna, cu atat e mai brutal in raspunsuri. Vorbele dor mai mult ca orice si poate ca si eu sunt foarte sensibila, plang din oroce... dar nu mai vreau certuri, nu mai vreau pauze. Nu stiu cum sa procedez. Cum sa imi recapat echilibrul, pe al meu si pe al relatiei noastre?"
Claudiu Ganciu, psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Echilibru
"...sa inteleaga ca imi pierd echilibrul atunci cand nu-l vad cu zilele..."
Poate ca ideea de echilibru este o cautare a unei stari de bine. Inteleg prin aceste cuvinte ca a cauta un echilibru presupune o stare de bine. Dar asta inseamna totodata ca starea de bine (de echilibru, daca preferi) a autoarei este dependenta de relatia cu el. Acest lucru ma face sa cred ca ceea ce se intampla este in primul rand legat de ceea ce se petrece in sufletul sau si in mintea sa. Adica, inainte de a vorbi despre relatia cu el, ar trebui sa vorbim despre ceea ce simte sau despre nevoile sale personale, independent de relatie. A avea nevoie de ajutor - nu pentru a rezolva situatia in care se afla relatia, ci pentru a reusi sa inteleaga ceea ce se intampla in sufletul ei.