Imi spune sa astept. Ma va parasi?

Se intampla adesea sa fi trecut prin multe, desi esti foarte tanara. Iar cand experientele ti se par mai mult sau mai putin similare, repetate, te intrebi daca nu e ceva in neregula cu tine sau mergi mai departe, desconsiderand existenta legaturii? Iata povestea unei cititoare in ce priveste acest subiect:

Buna,

Am 22 de ani si simt ca lumea mea se naruie... In 2007 am suferit din cauza a doua relatii si simt ca nu mai am putere sa merg inainte... Ma simt coplesita de ganduri si mai ales de intrebarile la care nu am reusit sa aflu raspunsul.

Prima relatie care s-a terminat a durat 1 an si 5 luni. A fost o relatie in care am suferit mult din cauza prejudecatilor si a celor din jur, care nu erau de acord cu noi. Am trecut prin foarte multe impreuna, iar spre sfarsit am inceput sa cedam amandoi, ne certam foarte des din cauza unor lucruri minore, nu mai aveam rabdare unul cu altul. Il iubeam enorm, poate nebuneste, simteam ca sunt in stare de absolut orice.

La un moment dat, in luna iunie, iubitului meu de atunci i-a venit o idee, "sa luam o pauza"; mi s-a parut o modalitate de a fugi de probleme... Pauza a durat aproximativ o saptamana, dupa care ne-am intalnit si mi-a spus ca el nu mai vrea sa fim impreuna, pentru ca relatia noastra este imposibila. La insistentele mele, mi-a spus ca el se intalneste cu altcineva si ca vrea sa aiba o relatie cu persoana respectiva. Am refuzat sa cred ca s-a terminat si am insistat sa ne impacam.

Pana in luna august am tot "negociat" si pana la urma am incercat din nou sa vedem daca mai putem fi impreuna. Intre timp, am aflat multe lucruri care m-au scarbit si care m-au facut sa renut definitiv, am luat o hotarare, si anume, ca nu mai vreau sa continui agonia; am inteles intr-un final ca relatia nu avea nici un viitor...

Prin urmare, in luna septembrie mi-am continuat viata, desi sufeream in continuare pentru "iubirea imposibila".

Am intalnit un baiat care ma facea sa rad cand de fapt as fi vrut sa plang, ma facea sa visez cand de fapt mi-as fi dorit sa se termine viata... Treptat-treptat, acest al doilea baiat a intrat in sufletul meu si mi-a propus sa incercam impreuna, "tinandu-ne de mana", sa infruntam viata. Stia in mare parte prin ce trecusem si i-am spus ca trebuie sa aiba rabdare cu mine, ca am nevoie de multa atentie si afectiune; mi-a spus ca nu era asta o problema.

In concluzie pe parcursul ultimelor 3 luni din anul 2007 am fost impreuna. In primele 2 luni a fost foarte frumos, ne intalneam foarte des, ne simteam bine impreuna... Mi-a spus ca ma iubeste si ca simte ca ar putea sa traisca cu mine pentru tot restul vietii, mi-a propus chiar sa ne casatorim in 2009, cand voi termina eu facultatea. Ultima luna a fost o perioada mai grea pentru amandoi, a avut niste probleme de care nu prea vroia sa-mi povesteasca si am simtit ca ceva nu este in regula, am simtit ca nu are incredere in mine si nu prea am incercat sa-l inteleg...

Deja nu ne mai intalneam asa de des, imi spunea tot timpul ca este ocupat, nu ma mai suna, nu prea imi mai dadea atentie cand ne intalneam si am incercat sa vorbesc cu el, i-am spus ca nu mi se pare o situatie tocmai normala si mereu imi raspundea ca mi se pare mie, ca el ma iubeste si vrea sa fim in continuare impreuna. La un moment dat, a recunoscut ca intr-adevar are niste probleme pe care o sa le rezolve si apoi totul va fi bine ca inainte, totul va reveni la normal.