Uma Thurman - o zeita cu picioarele pe pamant

Numele actritei, Uma, este cel al unei zeite hinduse. Iar Uma Thurman este demna de numele pe care il poarta... De o frumusete aproape ireala, actrita isi petrece zilele de lucru printre cineastii de la Hollywood, oameni care si-au facut o meserie din crearea efectelor si din inventarea unor lumi minunate (sau nu...).

Astfel incat, ai putea crede ca si Uma s-a "molipsit" si este putin... aeriana. Nimic mai fals! Uma este ceea ce am putea numi "o zeita cu picioarele pe pamant"...

Fie ca luam in discutie copilaria ei neconventionala si usor insingurata ("Nu am fost unul dintre copiii 'lider'"), fie perioada de "ratusca cea urata" (da, pretinde ca a trecut si ea prin aceasta etapa...), fie ca ne oprim asupra laturii ei materne - a fost casatorita cu actorul Ethan Hawke, care este tatal copiilor sai, fie ca ii ascultam gandurile legate de inaintarea in varsta, Uma Thurman se dezvaluie publicului drept o femeie implinita, directa, cu introspectii si calatorii sufletesti profunde, cu un spirit tanar si un simt al umorului fin, pur si simplu, radiind de frumusete.

Intrebata, spre exemplu, ce simte fata de inaintarea in varsta, avand in vedere faptul ca la cei 34 de ani pe care ii are este considerata una dintre frumusetile eterice din toate timpurile - fara a mai lua in calcul faptul ca este imaginea companiei de cosmetice Lancome, Uma a raspuns zambind: "Stii bine ca iau lucrurile asa cum vin.

Exista un singur lucru legat de imbatranire care ar trebui sa fie o consolare pentru fiecare dintre noi - si anume acela ca toti trecem prin asta mai devreme sau mai tarziu. Daca unii oameni ar fi fost scutiti de acest lucru, atunci probabil ca as fi fost un pic ranchiunoasa si invidioasa. Este chiar amuzant ca femeile sunt mereu intrebate ce simt despre anii care se aduna la catastif, ca si cum ar avea de ales in aceasta problema - cine are de ales? Am descoperit insa ca sunt cu atat mai fericita cu cat inaintez in varsta, astfel incat ma gandesc ca, de fapt, trecerea timpului imi face o favoare..."

Nu isi face nici un fel de griji legate de aparitiile sale cinematografice mai putin spectaculoase, acum, "ca are o varsta"... Unul dintre filmele sale, "Hysterical Blindness", a impresionat-o foarte mult, datorita rolului pe care a trebuit sa il interpreteze - Uma a jucat rolul lui Debby, o fata din New Jerssey, din "clasa muncitoare", al carei machiaj si stil vestimentar exagerate reprezinta un strigat de ajutor, o nevoie de schimbare.

Debby se afla in permanenta in cautarea dragostei, o cautare dureroasa tocmai pentru ca nu isi gaseste finalitatea. Aceasta "lupta" a personajului cu viata este ceea ce i-a atras atentia lui Thurman: "Personajul acesta m-a miscat foarte mult... Cred ca este o trasatura caracteristica noua, tuturor, inca de cand eram copii. Visul unei iubiri implinite si al acceptarii propriei persoane. Si acest personaj se lupta cu adevarat cu aceasta problema - nu poate si nu stie sa aprecieze ceea ce are. Apreciaza numai ceea ce nu are. Si cred ca si aceasta este o trasatura universala..."

Cu siguranta, Uma isi petrece foarte mult timp gandindu-se la diferite lucruri - o caracteristica ce, probabil, isi are radacinile in fondul ei genetic. Tatal ei, Robert Thurman, este profesor la Columbia University, la catedra de studii budiste indo-tibetane, el fiind primul occidental care a primit ordinul de calugar tibetan. Mama sa, Nena, este un fost model suedez care s-a "reprofilat" in psihoterapie.

Uma s-a nascut in data de 29 aprilie 1970, in Boston, si a fost numita dupa mama lui Ganesha, zeul hindus cu cap de elefant. Fratii ei poarta, la randul lor, nume la fel de ciudate: Ganden, Dechen si Mipam.

In copilarie, Uma si familia ei s-au mutat adesea, iar profesia tatalui sau i-a "purtat" prin campusuri din Massachusetts, New York si chiar si din India. Uma isi aminteste: "A fost o adevarata provocare pentru mine acest lucru. Incercam sa primesc acceptarea grupului din care faceam parte si aveam destul de putina incredere in mine si in fortele proprii. Este greu sa fii mereu 'cel nou' in orice grup si colectivitate."

In plus, era o tipa de gasca, ale carei trasaturi fizice erau aceleasi ca si acum, dar toate in combinatie cu o fata de dimensiuni mai mici, dupa cum spune chiar ea. "Am o simpatie deosebita pentru fetele inalte", afirma actrita cu o inaltime de 1.83 m. "Cred ca aveam, la 12 ani, 1.74 m. Eram infiorator de inalta comparativ cu ceilalti colegi ai mei. Cred ca purtam la pantofi masura 41 cand alti copii aveau 36 sau, cel mult, 38. Banuiesc ca si acest lucru a contribuit la separarea mea de copiii din jur, pentru ca eram mult prea mare - aveam picioarele prea mari, mainile prea mari, capul prea mare, toate trasaturile mele erau prea mari. Cred ca, daca esti foarte inalt, cresti foarte mult si in interior..."

In ceea ce priveste trasaturile fetei, Uma a fost comparata cu frumuseti clasice, cum ar fi Marlene Dietrich si Greta Garbo. Dar ea rade de acest lucru: "Aveam buzele si nasul foarte mari, iar ochii imi erau imensi. Mama imi spunea, bineinteles, ca sunt frumoasa..."

Inca din copilarie si-a dorit sa devina actrita. Bunica sa din partea tatalui fusese actrita de teatru in New York "si cred ca faptul ca aveam o actrita in familie ii determina pe ceilalti sa ma tachineze ca voi urma si eu acelasi drum. Banuiesc ca si acest lucru s-a intiparit in mintea mea. Dar in scoala, schimband atat de des anturajul, incepi sa pui foarte mare accent pe activitatile extrascolare care te ajuta sa te simti in largul tau, asa ca teatrul reprezenta una dintre armele mele secrete, disciplina in care imi regaseam refugiul."

Nu a trecut mult pana sa devina cunoscuta. La 15 ani a aparut intr-o productie de teatru, "The Crucible", pusa in scena de internatul din Massachusetts la care invata, si a fost vazuta de cateva "persoane care cautau tineri actori. Mi-au spus: 'Credem ca esti extraordinara si, daca o sa vrei vreodata sa vii in New York, sa mergi la auditii, ar trebui sa faci asta, sa stii'. Iar eu am spus: 'Sigur.'"

Astfel incat a plecat la New York in vara aceea si a inceput sa sustina probe pentru diferite roluri. "Era ca si cum: 'Da-mi scenariul si replicile, lasa-ma in camera unde se tin auditiile si totul imi va reusi'. Este un avantaj faptul ca esti o actrita tanara, care s-a cam jucat de-a chiulul in timpul liceului. Nu eram dezamagita de refuzurile echipei de la casting. Cred ca am evoluat in aceasta cariera fara a ma agata cu dintii de ea, la modul disperat si infometat, la care adesea oamenii ajung mult mai tarziu."

Uma nu a absolvit niciodata liceul, dar rolurile nu au intarziat sa apara. Primul ei rol a fost cel al unei vampe in filmul din 1987, "Kiss Daddy Good Night". In anul urmator a jucat in "Dangerous Liaisons", personajele pe care le-a interpretat ulterior fiind extrem de variate: sotia lui Henry Miller ("Henry & June"), sotia dependenta de cocaina a unui mafiot ("Pulp Fiction"- interpretare care i-a adus o nominalizare la Oscar), o femeie frumoasa, fotomodel, dar cam saracuta cu duhul ("The Truth About Cats And Dogs"), personajul negativ Poison Ivy ("Batman & Robin"), agenta secreta sexy din remake-ul filmului "The Avengers".

Toate aceste roluri nu au trecut neobservate si Uma a inceput sa isi construiasca o cariera solida. Filmul SF "Gattaca", din 1997, i-a schimbat insa viata. Thurman, maritata o scurta perioada de timp cu Gary Oldman si apoi implicata intr-o relatie sentimentala cu Timothy Hutton, s-a indragostit de partenerul ei de film, Ethan Hawke.

Cei doi s-au despartit in prezent, dar se ocupa impreuna de copiii lor. Uma este o mama foarte protectoare si ingrijorata de consecintele pe care viata zbuciumata de actor le poate avea asupra copiilor sai: "Sunt ingrijorata de faptul ca ei vor avea parte de o viata mult mai solicitanta decat am avut eu."

Dar dupa aceea a inceput sa rada, amintindu-si un comentariu pe care fetita ei, Maya Ray, l-a facut inainte de plecarea familiei in Los Angeles, unde Thurman a filmat prima parte din cel mai recent proiect al lui Quentin Tarantino, respectiv "Kill Bill Vol 1": "Fata mea este foarte intelegatoare si ma sustine cu adevarat. Pur si simplu ii place la nebunie sa calatoreasca. Chiar incepuse sa se planga dupa ce m-am intors, in sfarsit, acasa, dupa atata timp, si mi-a spus: 'Mami, cand o sa mai plecam cu avionul?'. Si mie nu imi venea sa cred, ma gandeam, O, Doamne!, eu incerc sa aduc stabilitate in viata copiilor mei, iar ei sunt nerabdatori sa plece din nou cat mai repede..."

Ca orice mama care munceste (si care are o meserie atat de solicitanta...), Uma se straduieste sa gaseasca echilibrul intre activitatea profesionala si viata privata: "Copiii sunt prioritatea mea. Dar, de asemenea, nu poti renunta la tine. Nu le faci nici lor un serviciu daca te ignori complet, daca iti lasi la o parte activitatea creativa, mai ales cand ai atatea de oferit."

Actrita a fost foarte incantata de lucrul la cel mai recent film al sau, proiectul "Kill Bill", premiera celui de-al doilea "volum" avand loc recent. Rolul ei, de aceasta data, "The Bride" ("Mireasa"), este cel al unei asasine insetate de sange si de razbunare. Filmul a determinat-o sa isi dea seama ca "Am inceput sa apreciez exercitiile fizice mai mult decat o faceam inainte. Cand eram mica nu imi placea sportul, iar acum imi face placere. Pentru filmul acesta a trebuit sa ma antrenez intr-un regim extrem de sever, in fiecare zi, si chiar am invatat sa imi placa acest lucru - antrenamente cu sabia, de kung-fu, alergari etc."

Uma este extrem de multumita de reusita acestor doua filme. Termenii in care vorbeste despre ele si despre regizorul Quentin Tarantino nu pot fi decat elogiosi. Povestea se leaga frumos, ca un tot unitar: "Cred ca prima parte pare a fi mai degraba un scenariu care se construieste gradual, cu emotiile aferente, in timp ce in ce a doua parte toate personajele interactioneaza si simti ca aceasta este, de fapt, povestea, pentru ca este mult mai bogata in experiente si sentimente si are, in acelasi timp, acel amestec de amuzament si actiune care 'face' tot filmul."

Personajul pe care Uma il construieste a facut mare valva in lumea celebritatilor. S-a spus ca povestea nu este foarte bine conceputa sau ca, dimpotriva, stilul lui Tarantino nu poate fi altfel caracterizat decat "minunat", "Kill Bill" nefacand exceptie. Uma crede insa ca serialul trebuie privit ca un intreg: "'Mireasa', ca femeie, se dezvaluie de-abia la sfarsitul acestei parti, cu toate nuantele pe care le presupune personajul. Este atat de prinsa, in prima parte, in ura care o consuma, incat nu are pentru ce sa traiasca. In al doilea film, veti vedea exact pentru ce anume si de ce traieste aceasta femeie."

Munca depusa pentru acest proiect a fost insa pe deplin rasplatita, desi, la inceput, Uma parea ca nu va fi luata prea in serios pentru acest rol, dupa cum spune chiar ea: "Cred ca echipa de filmare nu se astepta la mare lucru din partea mea in momentul in care am intrat in studio, cu o silueta nu tocmai potrivita pentru rol si cu copilul in brate... Cred ca si-au spus in sinea lor: 'Dar oare ce isi imagineaza?...' Sunt oameni extraordinari, care respecta disciplina mai mult decat orice, astfel incat a trebuit sa le demonstrez de ce sunt in stare. Ne-am castigat reciproc respectul si increderea, luptandu-ne impreuna pentru acelasi tel."