Gisella Perl - doctorita care a salvat peste 1000 de vieti la Auschwitz

Fotografia nu o reprezinta pe doctorita Gisella Perl, ci pe actrita Christine Lahti care a interpretat rolul principal in pelicula "Din cenusa", realizata pe baza memoriilor Gisellei. Nu stim, asadar, cum arata ea. Poate ca ar trebui sa facem un efort de imaginatie si sa incercam sa-i "desenam" chipul.

Chipul unei femei care, dupa ce a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume, a gasit puterea nu numai de a supravietui unor conditii inumane, dar si de a ajuta pe cei din jur, infruntand riscuri enorme. Suna banal? Nu si daca vom specifica faptul ca este vorba despre lagarul de la Auschwitz (parca numai pronuntarea numelui iti ingheata sangele in vene), iar persoana pe care a avut curajul sa o infrunte era infioratorul doctor Mengele, supranumit "macelarul"...

Parcursul tragic al destinului curajoasei doctorite a inceput in 1939, cand intreaga sa familie a fost arestata de nazisti si, dupa o scurta perioada petrecuta intr-un ghetou, au fost dusi cu totii in infernul denumit lagarul de concentrare de la Auschwitz. Imediat dupa sosirea trenului, prizonierii au fost separati (femeile intr-o parte, barbatii in alta parte), iar ulterior s-au selectat batranii si copiii. Printre acestia, se afla si familia Gisellei Perl: parintii, sotul si baietelul. A fost ultima data cand i-a vazut in viata.

Faptul ca Gisella Perl a supravietuit masacrului s-a datorat in primul rand profesiei sale. Sinistrul doctor Mengele avea nevoie de personal de specialitate in ceea ce el numea "clinica" sau "bloc experimental" - in realitate, un veritabil complex sofisticat de tortura si experiente medicale macabre. Rolul medicilor din lagar era tocmai de a readuce pacientii-cobai "pe linia de plutire" si de a le pansa ranile. Daca starea lor era mult prea grava, soarta le era pecetluita: camera de gazare.

Peste 1000 de femei i-au datorat viata

Dincolo de aceste lucruri, Gisella Perl facea insa si altceva. Un lucru care, daca doctorul Mengele ar fi aflat, i-ar fi semnat condamnarea la moarte instantaneu. Avand specialitatea obstetrica-ginecologie, ea le provoca intreruperi de sarcina prizonierelor. Cu alte cuvinte, le salva viata. Aceasta pentru ca, de indata ce sarcina devenea vizibila, Mengele dispunea gazarea nefericitei femei.

Sarcinile puteau aparea ca urmare a doi posibili factori: fie prizonierele erau violate de soldati, fie disperarea si foamea le fortau sa-si vanda corpul pentru o bucata de paine, acelorasi soldati. In acest ultim caz insa, de cele mai multe ori nu numai ca nu primeau hrana promisa, ci erau si batute pentru ca au indraznit sa solicite asa ceva.

Singurele situatii cand gravidei ii era crutata, temporar, viata era daca in urma consultului, Mengele isi dadea seama ca aceasta urma sa nasca gemeni. Este binecunoscuta preocuparea lui intensa pentru ceea ce denumea "fenomenul gemenilor". De ce? Raspunsul este simplu: il obseda sa gaseasca tot mai multe mijloace prin care sa asigure proliferarea "rasei pure". Se gandea ca, daca ar fi reusit sa descopere ce se petrece in organismul unei femei care naste gemeni, va putea influenta cumva acest proces in cazul femeilor nemtoaice.

Soarta acestor femei era insa mult mai crunta decat a celorlalte; dupa ce dadeau nastere copiilor, bebelusii erau deseori dusi direct la crematoriu, in timp ce mama era retinuta in blocul experimental pentru "studii". Moartea venea de cele mai multe ori ca o izbavire...

Doctorita Perl practica intreruperile de sarcina in timpul noptii, in baraci si cu mainile goale, deoarece tot instrumentarul medical era incuiat in clinica, singura cheie avand-o, in mod firesc, doctorul Mengele. Fiecarei femei ii promitea ca va veni si ziua cand va putea avea copii, liberi si traind intr-o lume normala...

Marturie din infern

Despre activitatea desfasurata in timpul captivitatii si daruirea Gisellei Perl s-a vorbit si s-a scris multa vreme, si numai in termeni elogiosi. Una dintre fostele prizoniere din lagar povesteste:

"In aprilie 1944 am ajuns la Auschwitz si am fost repartizata in baraca numarul 10. Dupa aproximativ o luna, toate femeile din baraca sufeream de o eczema extrem de dureroasa, manifestata in special pe brate si pe piept. O data sau de doua ori pe saptamana, doctorul Mengele facea cate o inspectie si selectiona pe acelea dintre noi care se aflau in stare grava. Nu le-am mai vazut niciodata si nu este greu de presupus ce s-a intamplat cu ele...

In timpul zilei, doctorita Gisella Perl lucra impreuna cu Mengele, iar la lasarea serii se intorcea in baraca, aducand un unguent pe care-l preparase singura in cabinet, infruntand in fiecare moment riscul de a fi prinsa. Alifia respectiva facea minuni si ne ajuta sa ne vindecam mai repede. Problema era insa ca eczema recidiva de fiecare data, dupa cel mult o saptamana... Tot ce pot sa spun este ca doctorita Perl a dat dovada de un curaj nebunesc, nici nu vreau sa ma gandesc ce 'tratament' i-ar fi rezervat Mengele daca si-ar fi dat seama ce facea...".

Un alt exemplu care ilustreaza ce fel de om a fost Gisella Perl se refera la analizele lunare de sange dispuse de acelasi doctor Mengele. Acesta, pur si simplu inspaimantat de perspectiva izbucnirii unei epidemii de tifos in lagar, a dispus prelevarea lunara de sange de la absolut toti prizonierii si analiza personal mostrele. Persoanele al caror sange prezenta anomalii specifice tifosului erau duse imediat la camera de gazare.

Cunoscandu-se foarte bine acest lucru, atat doctorita Perl, cat si alte prizoniere sanatoase, au donat de nenumarate ori sange pe care l-au etichetat cu numele celor care sufereau, intr-adevar, de tifos. Chiar daca nu toate au supravietuit, cel putin au avut o moarte mai blanda, comparativ cu aceea care li se pregatise.

"Din cenusa"...

Dupa terminarea razboiului, Gisella Perl a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a depus cerere pentru acordarea cetateniei. Procedura in sine s-a dovedit insa mult mai complicata decat s-ar fi crezut, dat fiind faptul ca membrii comisiei de la biroul de imigrari au acuzat-o de colaborare cu nazistii si de "practici criminale" in timpul detentiei la Auschwitz.

In final insa, a obtinut cetatenia americana, dar nu a mai fost in masura sa practice medicina; simpla vedere a unui cabinet medical sau a unei sali de operatie ii facea rau. Ultima parte a vietii si-a petrecut-o in Israel, iar teribila experienta traita in lagar a fost concretizata in cartea "Am fost medic la Auschwitz", care a stat la baza filmului.

Ce s-ar mai putea spune? Cuvintele sunt prea putine pentru a descrie faptele. Poate singurul care ar fi in masura sa o faca este versetul din Tora, laitmotivul peliculei "Lista lui Schindler": "Cel care salveaza o viata, salveaza intreaga omenire". Alaturi de Oscar Schindler, se inscrie si doctorita Gisella Perl.