Emisiunea de la Kanal D a cărei gazdă este Teo s-a diferenţiat de restul emisiunilor din televiziune datorită faptului că nu este o emisiune de scandal, precum „Acces Direct“ sau „La Măruţă“.
Acum, la început de 2014, vedeta de la Kanal D ne-a vorbit despre viaţa ei, despre cum a fost pentru ea anul 2013 şi ce speranţe are de la noul an.
eva.ro: În 2013 ai redebutat în televiziune. Cum te simţi în familia Kanal D şi cum crezi că va evolua emisiunea „Teo Show“ în anul 2014?
Teo Trandafir: Am o încredere oarbă în emisiunea „Teo Show“ în 2014, pentru că mai văd în reluare performanţele colegilor mei, care mă încurajează. E clar că e o niţă pe care putem să mergem deocamdată fără cine ştie ce oprelişti, însemnând că noi, care am mai invitat şi la care s-au mai acceptat nişte invitaţii, putem să mergem într-o direcţie.
Nişa lor se îngustează, asta însemnând că au început să se lupte între ei pe aceleaşi subiecte, iau un exemplu la întâmplare: Bianca Drăguşanu, care le-a ocupat timpul în mod predilect.
Emisiunea are un ton pozitiv, fiind invitaţi oameni care au într-adevăr ceva de spus. Cum îi găsiţi şi cum îi alegeţi?
Ne găsesc şi ei pe noi, îi găsim şi noi. Lumea asta e plină de oameni minunaţi, de oameni frumoşi cărora nu li se dă şansa de a vorbi. Oamenii vin cu dorinţa de a spune şi ce nu au apucat pe vremuri şi atunci se leagă discuţia.
Fetiţa ta, Maia, a jucat un rol important în decizia revenirii în televiziune. Vorbeşte-ne puţin despre relaţia dintre voi două şi cum se împacă viaţa de mamă cu cea de om de televiziune.
Noi am avut întotdeauna grijă să ne petrecem timpul liber împreună, cel puţin două ore şi jumătate, fără să luăm în calcul weekend-urile pe care bineînţeles că ni le dedicăm.
În ultimul an, în viaţa ta s-au întâmplat foarte multe lucruri. Cum ai reuşit să treci peste probleme?
Nu am avut niciun fel de problemă în 2013. Singura problema reală pe care am avut-o în 2013 a fost întrebarea recurentă dacă mai sunt în stare sau nu să fac emisiune zilnică, care este o performanţă fizică şi psihică uriaşă, şi eu nu ştiam dacă după atâţia ani mai sunt în stare să o iau de la capăt. Iată că după prima săptămână de emisie am dormit.
Cum reuşeşti să-ţi păstrezi echilibrul şi optimismul?
Optimismul este o chestie care nu se păstrează tot timpul, dar, în momentele mai puţin plăcute îţi aduci aminte cu cuvintele: bun, frumos, soare, bine şi pace. Cu toate astea, stai şi te gândeşti: am copilul sănătos, câtă vreme nu mă cheamă la şcoală să o iau de acolo că o doare în gât, câtă vreme nu am problem uriaşe, ce rost are să mă apuc să mi le fac?
Cum a fost întreg anul 2013 pentru tine?
Nu a fost un an rău, ci un an al noilor începuturi, un an de start, a fost un an de speranţe, de disperanţe, de aşezări, de reconsiderarea unor dezamăgiri care de fapt s-au dovedit a fi foarte bune la casa omului şi am înţeles o dată în plus că nu succesul este cel care te duce înainte. Niciodată! Succesul şi bucuria nu fac mare lucru. Sigur că fac bine pentru moral, vorba cântecului, 'c’est bon pour le moral', dar cam atât. Suferinţa şi dezamăgirea te duc înainte pentru că sunt şuturi minunate. Cine îmi spune că numai prin succes a reuşit alt succes este un mare idiot.
Cum te simţi acum, din punct de vedere al sănătăţii?
Foarte bine, mulţumesc!
Ce speranţe ai de la anul 2014? Crezi că îţi vei găsi marea dragoste sau că vei ajunge pe primul loc în topul audienţelor cu emisiunea?
Habar nu am! Nu mă înteresează, ci voi lua totul pas cu pas. Mi-am făcut destule planuri în tinereţe şi am ajuns într-un spital în Viena. Îmi pare suficient să te gândeşti la ziua de mâine şi să-ţi proiectezi nişte lucruri ipotetice şi exagerat de bune.
Ca să ţinteşti exagerat de sus este minunat pentru că oricum de împiedicat o să te împiedici pe drum, dar te împiedici mult mai departe decât cei care au ţintit jos.