Este unul dintre actorii emblematici ai generatiei sale. A jucat in filme de actiune, apreciate atat de public, cat si de critici, cum ar fi "Marfa si banii", "Furia" sau serialul de televiziune "Baieti buni". Dragos Bucur a renuntat la filmele cu focuri de arma pentru o drama obsesiva, debutul regizoral al Cristinei Ionescu, "Dupa Ea". In aceasta pelicula, alaturi de el joaca intr-un rol secundar sotia sa, cantareata Dana Nalbaru, precum si Anca Florea, Victor Rebengiuc, Mimi Branescu si Valentina Pelinel, fotomodel de succes pe continentul american.
Insa o intamplare banala ii va schimba cu totul viata. Prins in trafic, pe drumul spre casa, Stefan vede intr-o cabina telefonica o femeie (Valentina Pelinel) de care se simte atras intr-un mod bizar, desi cei doi nu schimba nici un cuvant. O atractie de moment - dintre acelea care sunt sortite sa dispara la o clipa dupa ce apar - se transforma, in mod inexplicabil, intr-o obsesie de care nu mai poate scapa.
"Dupa Ea" este o premiera asteptata a toamnei si unul dintre putinele filme de dupa 1989 care nu vorbeste despre Revolutie, dorindu-se a fi un film de stare. Dupa cum a afirmat regizoarea Cristina Ionescu in cadrul conferintei de presa, filmul este puternic ancorat in realitate: "Este o poveste de actualitate, de viata, care incearca sa se apropie de ceea ce se intampla in mintea unui barbat care trece printr-o situatie asemanatoare, o poveste in care nu exista granite intre real si ireal.
E o poveste despre cat de simplu se poate schimba totul si cum poti sa cazi in obsesie, sa aluneci catre aventura si iluzie. Si asta i se poate intampla celui mai premiant dintre noi, asa cum este Stefan, eroul meu din film, un barbat cu o viata personala fericita si o cariera de succes."
In plus, Cristina Ionescu si-a dorit ca acest film sa prezinte publicului o lume mai putin cunoscuta, cum este cea a agentiilor de publicitate, lumea in care "se invarte" personajul principal.
Scenariul peliculei, bogat in detalii vizuale, este semnat de Lia Bugnar, iar "Dupa Ea" a fost unul dintre cele 10 proiecte castigatoare in sesiunea din 2004, sectiunea lungmetraj, a concursului Centrului National al Cinematografiei. Productia sa a inceput un an mai tarziu, marcand debutul regizoral al Cristinei Ionescu, dar si debutul cinematografic al Ancai Florea, al Danei Nalbaru si al Valentinei Pelinel. Bugetul filmului a fost de 21 de miliarde de lei vechi.
Filmarile au durat 35 de zile, fiind realizate in diverse locatii din Bucuresti, insa post-productia peliculei a durat aproape doi ani. "Intarzierea" aparitiei pe marile ecrane s-a datorat coloanei sonore, extrem de dificil de realizat pentru un film cu un astfel de subiect, care nu isi propune neaparat o actiune sustinuta, ci mai degraba oglindirea trairilor personajelor.
A fost dificila si gasirea formulei optime sau a caii de mijloc pentru ilustrarea muzicala a peliculei, avand in vedere faptul ca, initial, atat regizoarea, cat si compozitorul si-au dorit realizarea coloanei sonore cu orchestra. Ionescu a afirmat in legatura cu acest aspect: "Nu s-au mai facut de mult filme de stare si a fost greu sa gasim elementele exacte care sa puna in evidenta si mai bine trairile personajelor. Atunci cand te indragostesti, totul se amesteca, este un melanj, asociezi o imagine cu un sunet si asa mai departe. De acest lucru aveam si noi nevoie."
Potrivit afirmatiilor regizoarei, scenariul Liei Bugnar a fost pastrat in proportie de 80%, doar finalul suferind modificari ceva mai consistente, in scopul imbunatatirii acestuia.
Stefan are o nevasta frumoasa si un copil la fel si, la final, isi da seama ca toti pasii urmati pana in acest moment au fost gresiti si ca a alergat dupa ceva care nu ii trebuie. In viata reala, eu sunt un tip fericit, linistit si impacat cu viata pe care o am. Nu alerg dupa himere."
Imi amintesc ca filmarile s-au incheiat pe 3 august, iar noi ne-am casatorit pe 4. Pe 5 am plecat in luna de miere si, inainte de asta cu trei zile, am tot cautat un loc in care sa ne-o petrecem." "A fost dragoste la prima vedere.", a adaugat Dragos.
Celebrul fotomodel a adaugat: "In principiu, am fost eu si am facut ce fac de obicei - m-am bazat pe mimica, gestica. M-am simtit ca atunci cand filmez reclame pentru diferite produse si m-am distrat. Este un rol de stare si cel mai mult mi-a placut, cred, scena filmata in cabina telefonica. A fost cea mai ok - mi s-a parut ca am un aer misterios... In cazul meu, filmarile au durat doar trei zile si am lucrat doar cu Dragos."
In ceea ce priveste conditiile de lucru de pe platoul de filmare, Bucur a tinut sa precizeze: "Am fost platit decent, am lucrat in conditii bune, m-am inteles bine cu Cristina, nu am de ce sa ma plang. Eu sunt mai carcotas din fire si mi s-a dus buhul de fitos sau tip care are pretentii mai mari decat e cazul. Insa a fost totul in regula."
Dupa entuziasmul de la inceput, fetita pare ca si-a pierdut interesul pentru ceea ce face, motiv pentru care replicile suna usor fals. Este un handicap al filmului - replicile sale nu conving, insa regizoarea a tinut sa precizeze ca a mizat in acest caz pe doua lucruri: dragalasenia fetitei si relatia dintre ea si tatal sau din film, Stefan.
Pentru a obtine rolul Stefan Robescu, Dragos Bucur a dat numeroase probe si auditii, in ciuda faptului ca a fost prima alegere a regizoarei. In plus, este unul dintre cei mai cunoscuti actori din generatia tanara - la cei 30 de ani ai sai, a jucat in 11 filme, in care, in mare parte, a avut rolul principal. Cristina Ionescu a povestit: "Dragos a fost primul pe lista mea, chiar daca el nu corespundea intru totul tipologiei din scenariu. Dar, cu toate astea, a fost o lista lunga de actori care au dat probe pentru acest rol, ca pana la urma sa ma intorc la prima optiune."
In urma cu doi ani, cand a inceput productia filmului, Valentina isi petrecea cea mai mare parte a timpului la New York si nu era interesata absolut deloc de actorie. Regizoarea a ales-o in mod special pe Valentina pentru acest rol, datorita privirii sale: "Pe Valentina am descoperit-o intamplator intr-o revista si am zis ca ea este cea pe care o cautam, pentru ca nu vroiam doar o femeie frumoasa, ci pe cineva care sa aiba o anumita expresivitate a privirii."
Cristina avea nevoie de ceva care sa suplineasca lipsa de replici si care sa fie, in acelasi timp, foarte puternic - ea a gasit acel ceva in privirea mea. Cel putin, asta mi-a spus. Mai primisem pana atunci propuneri pe aceeasi directie, dar le-am refuzat, din simplul motiv ca nu mi-am dorit niciodata sa devin actrita. Pe aceasta am acceptat-o datorita Cristinei - mi-a placut stilul ei, felul direct in care mi-a explicat ce-si doreste de la mine."
In ceea ce priveste dificultatile intampinate de Valentina la filmari, celebrul fotomodel a trebuit sa-si invinga teama de apa si sa (re)invete sa mearga pe bicicleta: "Pentru mine, cea mai dificila secventa a fost cea de la piscina - pe vremea aia mi-era foarte frica sa inot sub apa, aveam niste probleme de respiratie. Ca sa pot face asta, un tip din echipa statea pe fundul piscinei si ma tragea sub apa, pentru ca eu singura nu reuseam sa ma scufund, si ma impingea pana in partea cealalta, pe unde puteam iesi. Intre timp, am scapat de aceasta frica si imi vine sa rad cand imi amintesc cate batai de cap le-am dat pentru secventa asta."
Mai amuzant a fost cand a trebuit sa filmeze secventa pe bicicleta: "Cristina m-a intrebat de la inceput daca stiu sa fac asta. I-am raspuns - foarte sigura pe mine - ca da, pentru ca in copilarie chiar mersesem pe bicicleta, insa n-am luat in calcul faptul ca trecusera cativa ani buni de atunci. Bineinteles ca, atunci cand m-am urcat pe bicicleta, nu reuseam sa-mi tin echilibrul deloc, asa ca s-a intrerupt filmarea, iar cei din echipa m-au ajutat sa-mi recapat abilitatile. Recunosc ca am fost stresata, dat fiind ca eram pe strada si trebuia sa ne miscam repede - circulatia era intrerupta cat timp se trageau dublele. Mi-era frica sa nu cad si sa-i incurc."
Secventa de la piscina a fost cea mai dificila dintre toate si pentru Cristina Ionescu: "Mi s-a parut dificila din mai multe puncte de vedere: o data pentru ca a necesitat un anumit tip de decupaj si misanscene, apoi pentru ca am avut nevoie de un echipament performant pentru filmarea subacvatica, dar mai ales pentru ca era o filmare de noapte, in care trebuia sa se lucreze cu un copil care trebuia sa ramana treaz si apt de lucru."
In disperare de cauza, tot prin intermediul lor, am reusit ceea ce nu reusisem in doua luni, adica sa-i inlocuim cu alti doi japonezi, cu varstele pe care le doream. Pe scurt, unul dintre ei era un business man important, care isi anulase, se pare, toate intalnirile in acea dimineata si, cu seriozitatea care-i caracterizeaza, se oferea acum sa joace acest rol.
Aveam acordul sa filmam o singura ora in perimetrul aeroportului. Cert este ca am facut sensul giratoriu din zona Sosiri de vreo 40 de ori pentru a filma scena cu ei si, la sfarsitul zilei, nu-mi puteam scoate din cap intrebarea: 'Oare ce tranzactii o fi ratat bietul om ca sa vina sa-l plimb in giratoriu o zi intreaga?'. Anecdotica sau nu, filmarea cu delegatia de japonezi a fost o lectie de mare seriozitate si profesionalism pe care ei ne-au dat-o noua."