Care este sensul vietii, Alfie?...

Da-mi voie sa ti-l prezint pe Alfie, alias Jude Law, un playboy englez naturalizat in SUA, care cucereste femeile din jurul sau de parca aceasta este singura lui ratiune de a fi si care le paraseste la fel de repede cum spui "Buna!"... Trebuie sa iti spun, de asemenea, ca filmul este un remake al peliculei cu acelasi nume din 1966, datorita careia Michael Caine si-a lansat cu succes cariera cinematografica.

Deviza de viata a lui Alfie Elkins este: "Subscriu la filozofia europeana - prioritatile mele sunt vinul, femeile si... ei bine, de fapt doar acestea sunt: vinul si femeile. Dar femeile si femeile sunt totdeauna o alegere amuzanta"... Asa se prezinta englezul irezistibil care si-a mutat resedinta in Manhattan, New York, unde spera sa se lanseze in afaceri si sa intalneasca un numar impresionant de femei, fara exceptie, toate neaparat frumoase...
Povestea graviteaza, bineinteles, in jurul personajului interpretat de Jude Law, Alfie, un sofer de limuzina care refuza sa se multumeasca cu prezenta si compania unei singure femei. Sexy, stilat, sarmant, cu replici care reusesc sa dea gata orice femeie, Alfie nu face mofturi la nici una dintre frumusetile Manhattan-ului.

Este un tip vanitos, imoral si superficial... intr-un mod fermecator, care se "descurca intotdeauna" si "intotdeauna se simte bine", dar care de multe ori nici el nu crede in aceste aparente pe care se straduieste atat de mult sa le pastreze.

Alfie pune mare pret pe haine, pe aspectul fizic si considera ca locatia este foarte importanta atunci cand interactionezi cu o femeie. Pentru el, femeile, tigarile si bautura se afla pe primul loc. In fapt, una dintre replicile foarte interesante ale lui Alfie este aceea ca "Nu intentionez sa devin cel mai bogat cadavru din cimitir", ceea ce spune totul despre dorinta lui de a trai fiecare clipa la maximum, preferabil fara sa se gandeasca sau macar sa isi imagineze consecintele...

Femei de orice varsta si cu diferite personalitati il atrag in mod irezistibil. Casatorite sau singure, cu copii (atentie la felul in care o descrie pe Julie, una dintre cuceriri, mama singura - aceste femei vin "cu accesorii", respectiv copiii...), cu relatii la activ sau tocmai parasite, pentru Alfie nimic nu conteaza. Important este ca, mai devreme sau mai tarziu, ele ii vor cadea la picioare, nerezistand zambetului sau aparent sincer si iubitor.

Dar Alfie are o problema cu intimitatea - in clipa in care simte "pericolul" unei apropieri, abandoneaza totul si pleaca, adesea fara un cuvant de ramas-bun. El le ofera femeilor din viata sa un "targ" aproape onest: "Stiu ce vrei, stiu ce vreau, asa ca hai sa ne bucuram de asta". Traieste pentru "vanatoare", dar se plictiseste repede.

Insa nimic nu este gratis in viata. Iar acest playboy, intr-un fel absolut ciudat, chiar crede (oare crede cu adevarat?...) ca le ajuta pe multe dintre femeile pe care le iubeste si le paraseste. Astfel ca expresia "Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita" este cu adevarat valabila in cazul sau...

Alfie va invata pe propria piele ca actiunile sale au consecinte neplacute asupra celor din jurul sau, ca, mai mult decat atat, comportamentul sau ii raneste pe cei pe care ii considera prieteni (prietenii ii sunt din ce in ce mai putini o data cu trecerea timpului...) si ca poate fi si el ranit, ba chiar de catre o femeie care ii plateste cu aceeasi moneda, exact cand se astepta mai putin si se simtea mai vulnerabil ca oricand.



Alfie ne prezinta cu candoare regulile vietii de burlac, in care crede sincer si pe care nu vrea sa o paraseasca niciodata. Nu poti fi un aventurier veridic - asa cum este el - decat daca esti un misogin egocentric. Soferul de limuzina nu doreste de la viata decat sa se distreze si sa aiba propria afacere impreuna cu prietenul si colegul sau, Marlon (Omar Epps). Aventurile pe care le traieste cu o serie de femei ce apar in viata lui par sa nu il deranjeze catusi de putin atata timp cat el obtine ceea ce vrea si cat "ele" nu se "intind" mai mult decat le ofera.

Ce are de spus Jude Law despre personajul pe care il interpreteaza? Actorul a declarat: "Se joaca cu femeile din viata lui si nu le arata care este natura relatiei lor si in ce stadiu se afla. Este o adevarata provocare sa te ridici la acest nivel in fiecare zi si sa stii ca ai aceasta capacitate, pe care, de altfel, Alfie o are si crede cu tarie in ea. Este absolut sigur, increzator ca este un adevarat expert in a le darui femeilor ceea ce vor, ce au nevoie si in a obtine si el ce il intereseaza. Jocul este cuvantul de ordine in ceea ce il priveste pe Alfie. Se joaca cu femeile si, tocmai de aceea, nu reprezinta o amenintare."

Despre femeile care il inconjoara pe Alfie, actorul a declarat: "Acest barbat are un stil anume de a aborda femeile si de a le trata. Pe unele dintre ele le poti vedea, pe altele nu. Ele iti sunt prezentate prin ochii lui si asa cum le vede si le considera el, din perspectiva lucrurilor pe care le daruieste lor si a celor pe care le primeste de la ele. Pentru mine, e ca si cum as fi gazda unei petreceri, iar oameni diferiti sosesc la ore diferite si esti nevoit sa ii distrezi pe toti, dar in maniere diferite, pentru ca au propriile personalitati, dorinte si nevoi."

Jude Law considera ca filmul "este o poveste moralizatoare, o investigatie si o analiza a relatiilor. Cred ca ambele sexe vor avea parte de revelatii dupa ce vor vedea filmul. Exista tradare de ambele parti, exista apropiere intima de ambele parti, precum si suferinta, in egala masura. Umorul pe care regizorul Charles Shyer il introduce in film il face unul teribil de amuzant, dar nu putem uita ca este vorba de tragedie si drama aici."

Julie, interpretata de Marisa Tomei (care ar fi meritat o aparitie scenica mult mai substantiala), este o tanara mama singura, pe care Alfie o viziteaza atunci cand are nevoie de confort, caldura si mancare gatita. El spune ca Julie este "oarecum o semi-permanenta prietena". Marisa Tomei spune ca Julie este o supravietuitoare. Il iubeste pe Alfie, dar incepe sa simta ca nu va primi de la el ceea ce isi doreste, poate chiar familia pe care a visat-o - ea cauta un tip care este in stare sa isi asume responsabilitatea, sa faca angajamente pe care sa le si respecte, dar sa fie si dragut si cuceritor... Personajul ei devine mai puternic si mai hotarat, pe parcursul filmului, de aceea probabil ca foarte multe femei se vor simti legate de Julie.

Marisa Tomei crede ca Alfie este "o canalie, un baiat rau, dar absolut incantator. Are mult mai multe fatete decat lasa sa iasa la iveala", lucru pe care Law il sustine. Despre relatia personajului ei cu Alfie, actrita a precizat: "Cred ca personajul meu ii vede potentialul, plus ca, bineinteles, este foarte dragut si simpatic. Este putin vulnerabil in prezenta mea si este suficient pentru mine ca sa ma tina legata de el, ma face sa ma gandesc ca va fi al meu, ceea ce nu face si nici nu are de gand. Alfie se simte in siguranta, traieste 'fericirea domestica' cu Julie."

Actrita crede ca filmul va prinde la public, pentru ca este "foarte amuzant si real, are un simt al umorului extrem de ridicat si vorbeste despre relatia dintre un barbat si o femeie si, in special, despre relatiile acestui tip de barbat." Marisa Tomei a primit un ajutor substantial din partea regizorului, pe care il stimeaza foarte mult: "Charles stie exact ce vrea si simte foarte bine comedia. Nu este nimic mai placut decat sa il faci sa rada. Este alaturi de tine la fiecare scena si se concentreaza pe tot ceea ce spui."

Liz - Susan Sarandon (intr-un rol de zile mari) - este femeia de succes (detine un imperiu al cosmeticelor) care trezeste poate cele mai puternice sentimente in sufletul lui Alfie. Despre ea, Alfie spune: "Este o femeie care-ti poate si chiar iti umple viata. Se apropie de 50 de ani, este bine conservata si foarte inteligenta."

Tot ea va fi si femeia care va reusi sa il puna "cu botul pe labe" pe afemeiatul numarul 1 al New York-ului, in momentul in care acesta lasa garda jos in fata ei. Susan Sarandon a declarat despre personajul ei: "Imi place modul in care este descris personajul meu in scenariu - o femeie voluptoasa, sexy, care pana la urma ii plateste lui Alfie cu moneda folosita de el pentru multimea de femei cu care a avut relatii de-a lungul timpului."

Sarandon a povestit despre relatia pe care o are Liz cu Alfie: "Sa apari asa in fata camerei nu este foarte usor. Totul este mai degraba despre faptul ca el crede ca Liz il vede asa cum nici o alta femeie nu l-a vazut pana acum si ca o asemenea legatura se poate petrece pe ecran indiferent de varsta, sex, rasa sau orice altceva. Si, concentrandu-ne asupra acestui tip de intimitate dintre noi, acum, dupa ce toata treaba cu sexul a trecut, invatam sa ne vedem pentru prima oara cu adevarat."

Despre lucrul in echipa cu Jude Law, actrita a comentat: "O, biata de mine! A trebuit sa il sarut pe Jude toata ziua!... Chestia surprinzatoare care se intampla cu Jude este ca nici nu trebuie sa fie atat de bun pe cat este, din cauza felului in care arata. Are o experienta teatrala deosebita, asa ca notiunea de munca pe branci nu ii este straina. El reprezinta tot filmul! Jude este un tip in esenta bun si cred ca asta a ajutat mult filmul. Este ceva care transpare pe ecran si de care nu poate scapa, si asta nu pentru ca este 'alunecos', nemaipomenit si amuzant, ci pentru ca are o bunatate care se vede."

"Unul dintre lucrurile care mi-au placut la film", a adaugat Sarandon, "este ca fiecare femeie pleaca cu demnitatea intacta. A fost foarte amuzant sa ma imbrac asa, sa il am pe Jude langa mine, sa am apartamentul ala minunat si sa fiu Liz pentru o vreme. A fost extraordinar. Cred ca 'Alfie' este un film foarte bun atunci cand iesi cu cineva la o intalnire, pentru ca poti discuta pe marginea lui si sa te gandesti la el chiar si a doua zi. Cred ca asta este tot ceea ce poti spera de la un film..."

Lonette, interpretata de Nia Long, este o femeie din viata lui Alfie pe care acesta nu o apreciaza just. Este, in acelasi timp, iubita celui pe care Alfie il numeste cel mai bun prieten al sau, Marlon. Se pare insa ca aceasta notiune ii este necunoscuta personajului principal, din moment ce nu are nici un fel de remuscari in a avea o aventura de noapte cu Lonette... Aceasta este una din lungul sir de greseli de care ajunge, pana la urma, sa fie constient.

Dorie, rol realizat de Jane Krakowski, este o casnica frustrata, care se multumeste cu intalnirea amoroasa pe care o are saptamanal cu Alfie si care se consuma pe bancheta limuzunei. Sotul ei nu a mai atins-o de sase luni, asa ca Alfie completeaza lipsurile acestuia. Insa nevoile femeii depasesc partea fizica si, in clipa in care Alfie intelege ca situatia devine prea "familiara", se indeparteaza de Dorie fara nici un cuvant.



Despre alegerea lui Jude Law in rolul Alfie, Jane Krakowski a comentat: "Cred ca este foarte greu sa gasesti persoana potrivita care sa il interpreteze pe Alfie. Toata lumea trebuie sa il iubeasca, barbatii sa il admire si sa creada ca este nemaipomenit, iar femeile trebuie sa fie atrase de el. Dar nu poate sa fie chiar o canalie notorie, pentru ca altfel de ce ti-ai mai petrece timpul cu el?... Cand am auzit ca l-au angajat pe Jude Law, mi-am spus: 'E perfect pentru asta!'"

Nikki - Sienna Miller, logodnica lui Jude Law in viata de zi cu zi - intra in viata lui Alfie intr-un moment in care acesta este cu moralul la pamant: este ajunul Craciunului si el este singur si fara tinta. Alfie crede ca ea este "miracolul Craciunului", ceea ce si-a dorit intotdeauna pentru aceasta perioada trista a anului. De altfel, Alfie are o adevarata teorie despre cupluri: el considera ca doi oameni "nu ar trebui sa se desparta niciodata in perioada dintre Ziua Recunostintei si 2 ianuarie", perioada din an in care oricine isi doreste sa aiba pe cineva alaturi, fie si o relatie superficiala.

Pentru Sienna Miller, este cel mai important rol pe care l-a jucat pana acum. Ea a afirmat: "Jude si cu mine am filmat cateva scene fierbinti. A fost amuzant, iar Jude m-a facut sa ma simt bine, sa nu fiu jenata. Este un tip formidabil".

Nikki se dovedeste insa curand a fi o alegere nefericita pentru Alfie. Personalitatea ei bi-polara si instabilitatea psihica, exagerarile cu tigarile si bautura ii arata ca femeia petrecareata si plina de viata pe care a cunoscut-o la inceput, pe care o considera "o zeita perfecta", nu este deloc asa...

Sienna Miller a declarat despre impresia pe care i-a lasat-o scenariul filmului: "Ceea ce mi-a sarit imediat in ochi a fost cat de incredibil de... englez si de comic este. A fost o poveste la care ma puteam raporta, pentru ca Alfie este atat de... londonez. Filmul are elemente care sunt absolut emotionante, ceea ce este nemaipomenit. Iar 'calatoria' pe care o face este foarte interesanta. Este ca si cum Alfie ar fi tipul de neatins, foarte increzator, care duce o viata perfecta, visul oricarui barbat. Traieste cele mai frumoase aventuri cu femei si, brusc, incepe sa vada consecintele faptelor sale."

Marlon (Omar Epps) este un personaj care graviteaza in jurul lui Alfie. Aflat la polul opus fata de Alfie, pe care-l numeste "Iceman", Marlon nu poate intelege cum poate un barbat ca Alfie sa aiba o inima inghetata si sa fie totusi inconjurat de atatea femei. El isi doreste o relatie stabila, o femeie pe care sa o iubeasca si pe care sa o ia de sotie. Dupa ce se desparte de Lonette, isi da seama ca ea este cea pe care a cautat-o toata viata sau, asa cum spune prietenul sau: "Tipic! Acum, ca nu o poate avea, isi imagineaza ca nu poate trai fara ea...".

Omar Epps a povestit felul in care isi vede el personajul: "Pentru mine, ca actor, a fost o sansa de a arata acea latura vulnerabila, pe care noi, barbatii, o ascundem, de regula. Tipul asta, Marlon, este atat de sensibil si de deschis. Este primul personaj din ultima vreme care chiar m-a provocat, din punct de vedere intelectual. A fost foarte interesant sa patrund in aceasta latura a sufletului meu si sa o justific."

Actorul crede ca "Alfie si Marlon au o relatie minunata. Ceea ce face ca relatia lor sa fie interesanta este faptul ca amandoi au avut, cumva, un traseu comun. Dar Alfie este Alfie. Marlon se afla intr-un proces de evolutie, ceea ce adauga un plus de savoare relatiei lor."

Epps este foarte multumit de felul in care s-a desfasurat colaborarea cu regizorul si cu Law, iar productia cinematografica crede ca "este spirituala, capricioasa, dar exista si profunzime aici. Si asta fara sa tina predici, fara sa incerce sa faca morala. Dar 'Alfie' este genul de film care te poarta din punctul A in punctul B, ca apoi sa ajungi in C si tot asa, evoluand si mergand mai departe prin viata."

Povestea urmareste stilul de viata al acestui "Englishman in New York", trairile lui si, mai ales, ceea ce pare a fi maturizarea unui personaj. Pana la finalul peliculei, Alfie ajunge sa isi puna intrebari la care nu s-a gandit niciodata pana acum, incearca remuscari si constientizeaza raul pe care il pricinuiesc actiunile sale celor din jurul sau. Iar intrebarea la care urmeaza sa isi raspunda, poate, de acum incolo este: "Care este sensul vietii? Care-i treaba, pana la urma?" ("What's It All About?"). Practic, filmul vorbeste despre faptul ca este de preferat sa decizi mai intai ce fel de persoana vrei sa fii decat sa te lasi purtat de val, ignorand totul in drumul tau.



In primul rand, spre deosebire de personajul lui Michael Caine din filmul original din 1966, cel re-construit de Jude Law este un tip simpatic. Cu siguranta, comportamentul sau si atitudinea sa sunt reprobabile... Dar Law reuseste sa transforme acest afemeiat nemernic intr-un tip dulce, sarmant, cu o privire si un zambet irezistibile, pe care ajungi sa il indragesti si poate chiar sa il compatimesti. Ceea ce nu reflecta foarte clar ideea filmului...

In anii '60, existenta unui asemenea personaj era aproape incredibila si blamata din toate punctele de vedere. Astazi... ne obisnuim cu gandul ca asemenea barbati traiesc printre noi si ne temem ca nu cumva fiecare barbat din lume sa aiba aceleasi pareri despre femei si despre relatiile cu ele...

In al doilea rand, este o diferenta de la cer la pamant intre subiectele pe care le aborda pelicula din 1966 si cele de care incearca, timid, sa se apropie cea din 2004. Este foarte adevarat ca de atunci si pana acum au trecut mai multe decenii, iar vremurile, comportamentele si perceptiile oamenilor s-au schimbat, dar acest lucru nu inseamna ca filmul din zilele noastre nu ar putea fi mai profund de atat.

Spre exemplu, se trece mult prea repede peste scena avortului, care in anii '60 a iscat nenumarate controverse... Dar Shyer a renuntat la intriga secundara a filmului original, respectiv cea a avortului, deoarece nu mai era neaparat o problema acuta a zilelor noastre. Lansat cu mult dupa ce Hugh Hefner declansase o adevarata revolutie si cu putin timp inainte ca valul feminismului sa detoneze o alta, primul "Alfie" lanseaza mesaje interesante despre barbati si femei, despre relatiile dintre ei si despre felul in care se percep cele doua sexe. Mesajele acestea erau evidente si absolut normale intr-o perioada in care in societate se petreceau atat de multe schimbari pe acest plan.

Atitudinea lui Alfie este, ar spune unii, foarte relevanta pentru actualul sistem libertin de a face sex si de a se apropia cuplurile. Ceea ce face ca acest film sa fie o "victima" a timpului sau, de care actorii si regizorii nu se fac in mod deoasebit vinovati. Pelicula decide sa intre pe un teren "sigur", fara sa abordeze teme legate de problemele actuale spinoase, cum ar fi post-feminismul si felul in care acesta a influentat perceptia femeilor asupra barbatilor si relatia dintre acestia, precum si aspectul la fel de important al amenintarii unor boli ca SIDA, mai ales in contextul unei vieti traite la intamplare, asa cum face Alfie al lui Jude Law...

Concluzionand, am putea spune ca originalul a fost un film potrivit pentru acele timpuri, iar "Alfie" de acum se pliaza foarte bine pe experientele anilor 2000. In plus, regizorul se intoarce la radacini, pelicula evocand trecutul si originalul - atmosfera filmului are "parfum" de anii '60, care se simte mai ales datorita costumelor, machiajului si coafurilor, inspirate de acea perioada.

In al treilea rand, este foarte posibil sa te simti putin agasata de vorbaria permanenta a lui Alfie. Desi tehnica folosita, aceea a vorbitului direct in camera de luat vederi, a fost utilizata si in anii '60, poate ca faci parte din acea categorie de spectatori care prefera sa isi dea singura seama de ideea peliculei, de gandurile si sentimentele traite de personaje, fara a i se da totul "pe tava". In acest caz, am o veste proasta pentru tine: Alfie este cel care iti va povesti in fiecare minut tot ceea ce se petrece, fara sa te lase pe tine sa iti imaginezi.

Mai mult decat atat, scenele si situatiile sunt privite din perspectiva lui si numai a lui, astfel incat nu poti decat ghici cat de confortabil (sau nu...) se simt celelalte personaje in apropierea lui... Insa ideea adresarii directe nu mi se pare un impediment atat de mare - ajungi chiar sa te obisnuiesti cu stilul acesta de "dialog", de altfel extrem de suculent si de spumos (se vede ca Jude Law are o experienta considerabila de actor de teatru...), in care Alfie te ia partas, considerandu-te confidentul sau si un prieten adevarat.

Regizorul Charles Shyer a declarat: "Am fost foarte clar si hotarat - personajul trebuia sa fie scandalos nu numai prin fapte, dar si prin ceea ce gandeste. Punandu-l pe Alfie sa vorbeasca publicului, el poate sa-si dezvaluie interiorul, ceea ce gandeste cu adevarat, si acesta este de fapt primul pas pe care-l face in incursiunea in a se descoperi pe sine."

Alfie nu are nici o remuscare in a dezvalui camerei de luat vederi si, implicit, tie, fiecare detaliu superficial al vietii lui superficiale. Vazand filmul ca evolutia unui barbat care trece de la acest gen de viata la una inteleapta, regizorul Charles Shyer a urmarit o linie aflata intre comedie si drama. De fapt, atat actorul Jude Law, cat si regizorul au pendulat intre latura intunecata a lui Alfie si latura lui luminoasa.

"Charles este un regizor care intelege comedia foarte bine", a spus Law. "Am incercat intotdeauna sa ascund umbra lui Alfie si, gratie lui Charles, am fost ajutat sa-l scot pe Alfie la lumina". Latura intunecata a lui Alfie se refera la faptul ca este orb si ignorant, ca este crud si nemilos cu femeile care-i cad la picioare.

Filmul nu aduce nimic nou. Vestea ca barbatii pot fi cruzi si nemilosi nu este o noutate pentru nimeni... Dar felul in care este spus acest lucru si felul in care Alfie reuseste sa ne "aduca" in viata lui, prin intermediul adresarii directe, ne seduce. De fapt, un cuceritor ca el nu avea sanse sa se impuna in fata publicului decat prin credibilitate. Ceea ce Alfie, respectiv Jude Law, reuseste.

In rolul metrosexualului zilelor noastre, Alfie al lui Jude Law se integreaza perfect - nu are duritatea pe care o avea Michael Caine, dar are farmecul si abilitatea de a se "strecura" in vietile femeilor, specifica barbatilor anilor 2000... Practic, Jude Law a redefinit conceptul si personajul pentru o noua generatie, motiv suficient pentru a vedea filmul. El stie care-i treaba, pana la urma...



Potrivit regizorului Charles Shyer, in scena in care Alfie (Jude Law) loveste parbrizul masinii, Law practic a reusit sa crape geamul gros cu pumnul... Se pare ca, initial, actorul nu reusea sa depuna un efort foarte mare pentru realizarea acestei scene cu un continut emotional foarte mare, astfel incat Shyer i-a propus sa isi imagineze ca loveste un jurnalist de scandal in acel moment... Ca rezultat al acestui exercitiu, Law a lovit atat de puternic parbrizul, incat a fost apoi nevoie ca acesta sa fie spart si "inlocuit" cu ajutorul unui baros...

Nu foarte multi oameni stiu cum a ajuns sa joace Michael Caine in filmul original din 1966... Initial, Terence Trump a fost cel care a jucat rolul Alfie intr-o piesa de teatru. I-a fost oferit apoi rolul din film, dar l-a refuzat. Colegul sau de apartament, un actor in devenire, a incercat sa il convinga sa accepte totusi participarea in film, dar Terence nu s-a lasat induplecat. Astfel ca acest coleg de apartament a primit pana la urma rolul respectiv. Numele sau este Michael Caine, iar filmul "Alfie" a fost cel care i-a deschis atunci tanarului actor drumul spre faima.

In 1975 a existat o continuare a filmului "Alfie", originalul din 1966, intitulata "Alfie Darling", care l-a avut pe Alan Price, anterior membru al trupei The Animals, in rolul principal.