Anghel Damian a dus viața unui băiat american lipsit de griji
Necazuri ai avut în viață, scumpe Anghel? Cu ce hopuri te-ai confruntat?
N-am avut, domnule Crăciun, necazuri. Mi-au murit anul trecut trei bunici. Deodată, unul după altul. Cam atât. Un amic de-al meu a comentat sub o poză pe care am postat-o pe facebook: “all american boy”. Îmi pare rău dacă v-am dezămăgit, dar există și oameni ca mine.
N-ai fost la psihiatru sau ceva?
Am fost la psiholog. E o întâmplare amuzantă.
Și te prinse cu ceva?
Nu, ba chiar a început să ne povestească despre tot felul de cazuri, într-un stil cvasiarogant. Și eu am întrebat dacă nu există confidențialitatea aia psiholog-pacient și ce încredere ne dă nouă să vorbim cu ea, dacă ne povestește ce s-a întâmplat prin alte licee și... A fost un moment în care ea s-a înfuriat și m-a întrebat cum mă cheamă și eu i-am spus cum mă cheamă.
Și-a ieșit din minți psiholoaga!
Da, și-a ieșit din minți psiholoaga! Ea era și profesoară de economie și plecat din clasă spunând că mă prinde ea la anul când o să facem economie cu ea.
Și ai simțit deodată nevoia să mergi la psiholog.
Brusc.
Cu ce probleme te confruntai?
Cu nicuna, dar am zis că na. Și chiar ne-am împrietenit.
Pe canapaea.
Da, discutam diverse tete-a-tete. A fost o mișcare benefică pentru că mi-am făcut testele alea de orientare profesională, de...
Și ce ți-a ieșit, ce trebuia să te faci – contabil?
Știi cum sunt testele alea – poți să fii sau contabil sau regizor. Rezultatele sunt doar la extreme.
Și erai deștept?
Sunt spre geniu. Am IQ-ul 154. Mi-a zis că a venit o singură persoană care să fi avut mai mult decât mine. Eram destul de bine.
Ești fericit?
Sunt în căutarea fericirii și câteodată o ating. O vor recunoaște oamenii când o vor întâlni. O simți.
Posteaza comentariu