Esential despre Alexe...
Esential despre Alexe...
A urmat cursurile Institutului de Arhitectura "Ion Mincu", unde actualmente este Conferential Doctor. Este membru in Uniunea Arhitectilor din Romania (din 1980), in Uniunea Scriitorilor din Romania (din 1994), in D.D.A/Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (din 1994), Asociatia Ziaristilor din Romania. Debutul solistic l-a avut in 1974 din Bucuresti, Club A, debutul scenic in 1979 in cadrul Festivalului de jazz&rock Brasov, impreuna cu trupa Basorelief, ca abia in 1984 sa aiba debutul discografic la Electrecord.
Pana in 2002 a numarat 3100 de concerte, dar intre timp s-au mai adunat o multime; "ne-am bucurat atat de tare, ca le-am pierdut numarul", spune artistul.
Andries este un tip modest, extrem de simpatic si interesant, care nu conteneste sa se mire ca vine lumea sa-l vada. Imprevizibil, pe de o parte, desi e balanta, si echilibrat pe de alta parte, arata o spontaneitate aparte. Sasait intr-un mod sarmant, schiteaza piesa cu piesa arhitectura unei idei.
Prietenii spun numai lucruri bune despre el. Unii spun ca este foarte inteligent. Altii ca este modest, altii spun ca stie sa asculte, sa raspunda la intrebari, sa deseneze, sa cante, sa vorbeasca firesc in versuri, sa zambeasca... El spune despre el ca este un om normal, iar eu spun ca merita sa ne inclinam in fata lui.
Ceea ce face cel mai bine Alexabdru Andries este, insa, extrem de greu de descris in cuvinte. Acest artist poate sa creeze oriunde merge, oriunde canta sau vorbeste, o atmosfera pe care oricare om o cauta, indiferent de ceea ce face sau spune ca ar face. Acea atmosfera intima si apropiata pe care de obicei o simti atunci cand iti intalnesti prietenii vechi, cu care te simti pur si simplu... tu.
Eu, recunosc, l-am vazut de zeci de ori pe la Universitate sau pe la Piata Romana, si parca mi-a venit sa ii zambesc, desi nu il cunosc indeaproape, dar il apreciez foarte mult pentru ceea ce face. Ce spune Andries despre el? "M-am nascut in Brasov, pe vremea cand orasul se numea Stalin, iar data exacta, in caz ca va intereseaza, este 13 octombrie 1954. Daca ati fi vorbit acum 30 de ani cu oricine ma cunostea, ati fi aflat ca sunt mofturos, ca le mananc sufletul cu incapatanarea mea absolut inexplicabila, ca doar cu clestele scoti vorbele din gura mea, ca doar noaptea las din mana creionul ala nenorocit cu care-am zmingalit oricum tot ce se putea zmingali prin casa, ba chiar prin vecini... Ce bine ca acum 30 de ani nu se interesa nimeni de mine, nu-i asa? Acum vreti sa stiti cum s-a intamplat, cine m-a ajutat, cat m-a costat, de ce asa, de ce nu attfel, daca chiar nu am telefon sau... (Nicu Alifantis: 'Ai telefon, las' c-aflam noi numarul, pan' la urma'... Eu': 'Zau, n-am'. Nicu: 'Ar fi bine sa ai. Abia daca n-ai, e de-a dreptul dubios') (...) Daca va place ceea ce cant, e-n regula. Daca nu va place... stiu si eu? Incercati si maine, cine stie..."
Posteaza comentariu