Sosirea primăverii a fost dintotdeauna prilej de bucurie, oamenii abia aşteptau să iasă în natură. Exact că şi în zilele noastre, în anii ‘30 plimbările la Şosea sau pe Valea Prahovei erau cele mai la îndemână, dar şi cei care rămâneau în Bucureşti se puteau reconforta cu aerul curat din parcuri, cu plimbările în Cişmigiu sau cu mesele servite în terasele improvizate pe trotuare, acest obicei având o vechime considerabilă dacă ţinem cont că marele Caragiale îşi bea berea pe terasa restaurantului Gambrinus. Ca şi multe alte obiceiuri şi acesta era de inspiraţie pariziană, lucru menţionat şi în reportajele din care azi redăm doar mici fragmente, fotografiile fiind cele care ilustrează cel mai bine atmosfera acelor ani!
Textul cu titlul “Afară pe trotuar” , foto 1, se vrea o pledoarie pentru cât mai multe locuri în care să se bea o bere rece, afară, la aer curat: “Publicul consummator preferă întotdeauna să se ducă acolo unde are posibilitatea să stea afară la masă si sa primească defilarea.
Ceilalţi negustori o duceau foarte greu, pentru că vara, în zilele călduroase, consumatorii care veneau să se răcorească, nu se băgau în săli închise.” E clar , nu?E drept că în acel an, 1934, vremea n-a fost un aliat, cam ca şi în azi!
Avem şi imagini cu restaurantele Debarcader şi Monte Carlo. Aflăm că “sistemul meselor pe trotuare a fost adus de la Paris” şi că “primele cafenele şi berării care şi-au întins mesele la lumina soarelui au fost Capşa, Kubler şi Berăria Gambrinus”, fiecare având clientela fidelă şi bine stratificată, oameni politici, artişti celebri, ziarişti şi scriitori. “Cafeu Kubler” era pe locul unde azi este Restaurantul Cina şi aici veneau în fiecare dimineaţă să-şi bea cafeaua, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga.
O altă reproducere, foto 2, ne prezintă Parcul Cişmigiu, o adevărată oază de verdeaţă, un loc de recreere cum puţine erau în Europa acelor ani şi în acest sens este citat un ziarist elveţian, care făcuse pentru o publicaţie din Basel, o excelenţă şi laudativă prezentare a Cişmigiului, “parc de un romantism încântător!” Cu această ocazie aflăm şi de unde vine numele faimosului parc – de la “cismigii”, cei care se ocupau de întreţinerea “cişmelelor” din Bucureşti.
Foto 3 şi 4 sunt mărturii că parcurile şi terasele bucureştene puteau fi locuri excelente de petrecerea timpului liber şi chiar a vacanţelor, în locul faimoaselor staţiuni din Europa, un continent frământat deja de grave crize politice, care se răsfrângeau şi asupra turismului.
Românii circulaseră mult până atunci, 10 mii de vize fuseseră eliberate într-un singur an doar pentru Karlsbad, unde turiştii urmau şi cure cu faimoasele ape minerale.
Acum ei rămâneau în ţară şi se adaptau, consumând ape de la izvoarele româneşti! Ştrandurile bucureştene şi plajele de la Mamaia înlocuiau şi ele luxul de la Deauville sau Lido şi cum spune titlul articolului “Oamenii se acomodează.”
Tot în acest context al recesiuni cauzate de instabilitatea politică este şi articolul “Vine un sezon greu”, foto 5, articol care se referă şi el la cei care pleacă în vacanţe şi concedii, renunţând de aceasata dată la costisitoarele destinaţii de lux de pe alte meleaguri. Ziarul incuraraja turismul local prin materiale fotografice sugestive din Sinaia, Braşov, Călimăneşti sau Mamaia, locuri unde romanul îşi putea reîncărca bateriile!