"California Dreamin'", visul nesfarsit al lui Cristian Nemescu

Primul si singurul lungmetraj al regretatului regizor Cristian Nemescu va putea fi vizionat in cadrul sectiunii Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes, in data de 26 mai 2007, avand sanse mari de a obtine un premiu. Pelicula va intra in cinematografele romanesti la mai putin de o saptamana de la proiectia din cadrul festivalului, in data de 1 iunie 2007, cand, de asemenea, va fi lansata si pe DVD.

"California Dreamin' (nesfarsit)" a pornit ca un proiect de film obisnuit, dar a avut un final tragic - Cristi Nemescu a plecat dintre noi la o luna si jumatate dupa incheierea filmarilor, in urma unui tragic accident de masina. Data de 24 august 2006 este una tragica in amintirea tuturor celor care l-au cunoscut pe tanarul regizor, al carui talent remarcat de marii actori alaturi de care a lucrat (printre care ii amintim pe protagonistii acestui film, Razvan Vasilescu si Armand Assante) promitea filme de calibru, atent lucrate, cu o inclinatie deosebita pentru detaliu si dovedind un simt fantastic al realitatii.

O data cu el, in acelasi accident nefericit de masina a incetat din viata si editorul de sunet Andrei Toncu, cel care facea parte din echipa lui Nemescu. Toncu a fost si el implicat in film, dar nu este mentionat pe generic, deoarece contributia sa la pelicula (ceea ce reusise sa realizeze pana la momentul decesului sau) o reprezinta trailerul incheiat cu o seara inainte de a muri - aceasta varianta va fi prezenta pe DVD, insa nu si in cinematografe.

Din echipa prezenta la Cannes vor face parte producatorul Andrei Boncea si cei doi protagonisti, actorul american Armand Assante si actorul roman Razvan Vasilescu. De asemenea, co-scenaristul Tudor Voican va fi si el prezent la Cannes in data de 26 mai, intr-o vizita. Prezent la prima vizionare a filmului in fata presei, a colegilor, a prietenilor si, nu in ultimul rand, a parintilor lui Cristi, Tudor Voican a declarat ca nu exista nici o diferenta intre scenariu si pelicula: "Singura diferenta este ca filmul este mai scurt decat scenariul. Trebuie sa il mai vad o data, pentru ca sunt unele lucruri pe care nu le-am inteles."

Filmul este visul nesfarsit al unui regizor plecat prea devreme dintre noi, inainte de a oferi tot ceea ce are mai bun. "California Dreamin' (nesfarsit)" reprezinta versiunea filmului la momentul plecarii lui Cristi. Proiectul de doua ore si 45 de minute contine tot materialul filmat de Nemescu, iar versiunea prezentata in cinematografe nu a fost atinsa de nici un alt regizor.

Din pacate, nu vom sti niciodata cum ar fi aratat pelicula in viziunea creatoare a lui Cristi, care este si co-scenarist al peliculei, alaturi de Tudor Voican si Catherine Linstrum, scenaristul american solicitat in mod deosebit de partea straina a echipei, Armand Assante si Jamie Elman. Probabil, dupa cum au afirmat membrii echipei la prima vizionare a filmului cu presa, proiectul dus la bun final de catre Cristi ar fi fost mai compact. Cu toate acestea, s-a pastrat tot ceea ce era necesar pentru a putea vedea si "simti" gandirea si felul lui de a-si imagina povestea.

Poveste reala, cum numai in Romania se poate intampla...

Probabil Cristi Nemescu nu s-a gandit, in timpul vietii, ca primul (si, din nefericire, singurul) sau proiect lungmetraj avea sa participe in competitia de la Cannes. Modest si cunoscandu-si limitele impuse de lipsa de experienta, Cristi si-a caracterizat munca la acest film: "Sunt fericit ca echipa m-a suportat, ca au avut toleranta fata de un regizor debutant - toata lumea lucrase inainte la proiecte importante si toti aveau experienta, toti stiau ce aveau de facut. Le multumesc ca m-au tolerat asa 'verde', cum m-a numit un producator inainte sa inceapa filmarile."

Cu toate temerile de la inceput, echipa l-a indragit pe tanarul realizator de filme si a avut incredere in judecata si in viziunea sa creatoare. Povestea filmului s-a conturat in imaginatia lui Nemescu pornind de la o idee care i-a venit dupa terminarea facultatii - in momentul inceperii filmarilor, "California Dreamin' (nesfarsit)" "mustea" in mintea regizorului de patru ani: "Imediat dupa facultate, imi tot veneau idei despre tot felul de personaje. Am fost la un moment dat undeva, pe langa localitatea Mihai Bravu, si m-au inspirat foarte mult fetele de acolo, care erau foarte emotionate de faptul ca venisera niste americani in satul lor. Erau niste idei care nu se legau foarte bine una cu cealalta, pana cand am auzit de reportajul acela cu trenul din '99, deci povestea reala, care, brusc, a sintetizat toate ideile pe care le aveam si le-a unit intr-un scenariu."

Povestea are la baza o intamplare reala, pe care Cristi a aflat-o in timp ce urmarea un jurnal de stiri: "Trenul acela a venit in '99, intr-adevar avea un radar, nu existau toate actele, pentru ca toata lumea se grabise sa dea drumul trenului respectiv si pentru ca nimeni nu s-a gandit ca cineva i-ar putea face probleme. La un moment dat, langa Craiova, la cativa kilometri de locul unde trebuia sa ajunga, a fost oprit intr-o gara foarte mica; seful de gara, intr-un exces de zel, a luat toate regulile CFR-ului de la A la Z si, intr-adevar, ceva nu era in regula.

Nimeni mai sus de el n-a vrut sa-si asume raspunderea de a lasa trenul sa plece mai departe. Trenul a fost blocat acolo jumatate de zi, dupa care si-a continuat drumul, a ajuns la destinatie, numai ca ironia a facut sa fie inutil. Culmea e ca, la intoarcere, a fost din nou oprit, pentru ca in continuare nu avea actele in regula."

Dupa cum a explicat Nemescu, povestea imaginata a filmului este simpla: "E vorba despre un tren care transporta o instalatie radar ce trebuia sa traverseze Romania in 24 de ore si sa ajunga la granita cu Serbia pentru a contribui la succesul operatiunilor NATO din zona. In mod neasteptat, trenul este oprit intr-un sat, undeva in Baragan, unde sta cinci zile, iar fiecare zi e un capitol de film care se concentreaza pe cate un grup de personaje."

Ideea trenului cu soldati americani opriti intr-un sat din Romania in timpul razboiului din Kosovo, in 1999, este singura care respecta realitatea. Pornind de la acest sambure de adevar, Nemescu a creat un univers cu situatii si personaje fictive, dar atat de vii si de palpabile, incat totul pare rupt din realitatea... balcanica a poporului roman.

Avem parte de o "felie de viata" - birocratie, hartii oficiale mutate dintr-un birou intr-altul, romani frustrati sau emotionati care au asteptat ani de zile sosirea americanilor, "sa ii salveze de comunisti", ospitalitatea romanilor care incearca sa profite de pe urma "oaspetilor sositi in urbea noastra", fetele disperate sa scape din satul uitat de lume, care se implica in relatii cu soldatii "opriti in camp", "baroni locali", petreceri "campanesti", greve "spontane", razmerite impotriva "sistemului nedrept", batai in strada, comic de situatie, clivaj cultural...

Nemescu are talentul de a descrie totul atat de plastic si atat de real, incat devii parte din poveste, participi la tot ceea ce se intampla in fata ta. Personaje complexe, solid construite, care traiesc o viata proprie, cu mentalitati si gandire proprii, dezvolta conflicte si se dezvaluie pe parcursul filmului.

Desi seful garii si baronul local Doiaru (Razvan Vasilescu) afirma sus si tare ca "Asta e gara mea!" si "Legea e lege, trebuie respectata!", nimic nu il impiedica sa faca el legea in localitatea in care toti ii stiu de frica. Frustrat de o asteptare indelungata a americanilor, sa ii scoata parintii din inchisorile comuniste, Doiaru are in sfarsit ocazia de a se razbuna pe americanii aflati de data aceasta "la mana lui". Parsiv si perfid, nu renunta la aceasta iluzie de putere si la avantajul avut asupra situatiei nici in momentul in care i se ordona "de la Minister" sa dea drumul trenului-problema.

Cu toate acestea, Doiaru este un personaj profund uman - ii intelegem frustrarile, ura, teama de singuratate, dar si dragostea fata de fiica sa, Monica (Maria Dinulescu), fata care, la fel ca multe dintre colegele ei de scoala, vrea sa fuga din sat cu unul dintre soldatii americani, David McLaren (Jamie Elman).

Intrebat la prima vizionare a filmului daca a existat ceva anume care sa ii placa in mod deosebit la personajul interpretat in film, Vasilescu a declarat: "Nu. Totul. Mi-a placut totul. De la inceput pana la sfarsit. Asa cum este el. Mi-a placut foarte, foarte mult scenariul, mi-a placut cum a fost construit personajul. Totul. Nu am fost in stare sa tai nici un rand si sa modific nici o vorba, desi sunt foarte atent la astfel de lucruri."

Actorul nu are nimic de reprosat personajului Doiaru: "Nu am sa ii reprosez absolut nimic. A procedat corect. Dupa cum spun americanii - 'This is the law' ('Aceasta este legea'). Si legea trebuie respectata. Doiaru a procedat corect, a respectat legea. Este adevarat ca si el incalca legea si fura din trenurile de marfa. Dar, in situatia data, omul a procedat corect."

Lui Razvan Vasilescu i-a fost suficient sa citeasca o singura data scenariul, dupa care l-a sunat pe regizor si i-a spus ca povestea este cuceritoare si ca se simte norocos ca a fost ales sa faca parte din distributie. "Filmul asta are norocul sa aiba vreo patru povesti bis, in sensul povestilor cu care telespectatorul pleaca acasa - este povestea bis a copilului cu tatal lui in timpul razboiului, cand ii asteapta pe americani, este povestea mea cand ma intalnesc cu americanul - superbul Assante - este povestea fetei mele care isi doreste sa plece in America.", spune Vasilescu.

In ceea ce il priveste pe Armand Assante, rolul acestuia este extrem de bine conturat in galeria personajelor peliculei - el este capitanul Jones, militarul american care isi apara pana la capat misiunea. In momentul in care vede ca seful de gara din Capalnita, Doiaru, ii compromite misiunea si nu isi poate respecta termenul limita, Jones decide sa rezolve problema in stil propriu. Ca acest lucru duce la revolta intregului sat, este o alta poveste...

Actorul a fost cucerit mai intai de scenariu, iar dupa intalnirea cu Cristi a devenit fan declarat al acestuia: "L-am intalnit pe Cristi Nemescu in urma cu aproape doi ani. Eu eram aici in prospectie, pentru ca vroiam sa produc un film in Romania. Scenariul la momentul acela era intr-o forma incipienta, dar povestea era superba".

Assante si-a jucat foarte bine rolul, intelegand exact mentalitatea personajului sau: "Intr-un fel, Jones arata ca el este foarte obiectiv, detasat de orice implicare emotionala. El se trezeste intr-un fiasco in care este fortat sa reactioneze emotional, iar acest lucru se datoreaza lipsei de comunicare. Jones reprezinta o multime de oameni care lucreaza in medii birocratice, asa cum este si armata, asa ca el este pentru mine un personaj foarte actual, un lider, intr-un fel, lipsit de o cauza pentru care sa lupte, pentru ca este manipulat de alte forte, asupra carora nu are nici un fel de control."

Starul international s-a dovedit a fi extrem de modest si de "ascultator" pe platoul de filmare, dupa cum au povestit membrii echipei de filmare, si a avut de adresat numai aprecieri actorilor romani care au jucat alaturi de el. Respectuos si metodic, Assante i-a cucerit pe Razvan Vasilescu si Andi Vasluianu. Vasilescu a precizat ca actorul hollywoodian este "de o generozitate extraordinara", "este foarte serios, repeta fiecare secventa, extrem de atent la ce ii spunea Cristi". Vasluianu a completat: "Mi se pare un om exceptional. E foarte modest. Ma fascineaza ca atunci cand vorbesti cu el e foarte serios, iar cand rade are un ras de copil, i se schimba fata, are o inocenta totala."

Primarul (Ion Sapdaru) este... romanasul tipic, resemnat in fata fatalitatii - "Doiaru e in cardasie cu politia, nu avem ce-i face", dar care, in acelasi timp, viseaza revolutii impotriva sistemului, izbanda poporului impotriva oranduirii gresite si obtinerea de beneficii in interes propriu.

Nu intelege nimic din situatia pe care o are de infruntat in "urbea" pe care o conduce, pana acum nu a auzit de NATO si, in prostia lui, ii cere comandantului american Doug Jones (Armand Assante) sa il ajute sa dezvolte economia localitatii, prin investitii financiare, si sa il "darame" de la "putere" pe Doiaru. Fericit ca i-au "picat" americanii in poala, primarul face tot ceea ce ii sta in puteri pentru ca "invitatii" sa se simta bine si chiar reediteaza petrecerea satului, la o luna dupa ce o sarbatorise alaturi de intreaga comunitate.

Sapdaru isi descrie personajul cu umor: "Cioran spunea ca 'Ultimul om de la oras este mai destept decat un primar de la tara.' Nu vreau sa spun ca personajul meu e prost, chiar daca are fata de meltean, el este un om profund preocupat de existenta acestui sat, doar ca intelege sa-l conduca intr-un anumit fel, carnavalesc, caraghios. El reuseste chiar sa tina situatia sub control - ganditi-va ca la el in sat au ajuns nu un american sau doi, ci un pluton intreg, si cu un capitan pe deasupra, si ca, la un moment dat, satul Capalnita a devenit un punct strategic pe harta Romaniei."

Maria Dinulescu, una dintre actritele preferate ale lui Nemescu, este Monica, fiica lui Doiaru, care viseaza sa scape de sub tutela parintelui si sa isi duca traiul intr-un oras cu un potential mai mare. Pentru Maria, Monica "este o fata singura si extrem de puternica, la fel ca si tatal ei. Ca orice adolescent, nu are rabdare, cauta sa fie foarte prezenta in viata celorlalti si viseaza la o lume ideala, ar fugi cu trenul ca sa treaca oceanul si sa ajunga in tara tuturor posibilitatilor.

Lipsa mamei cred ca are cea mai mare valoare in intelegerea relatiilor pe care ea le stabileste cu ceilalti. Nu isi gaseste linistea. Intr-un singur moment descopera ca cineva mai e ca ea, cand ii spune lui Andrei, baiatul care s-a indragostit de ea: 'Stii ce, tu nu esti asa de naspa cum credeam eu.' Monica seamana cu mine in libertatea de a fi (imi permit sa fac orice si oricand) si in multele foi de ceapa care invelesc un suflet luminos, cum ar spune Cristi. Cred ca acest personaj inseamna ce regaseste spectatorul in el".

Andi Vasluianu este Marian, traducatorul, personajul care face legatura intre grupul de soldati americani si romani. Imbracat in uniforma militara americana si vorbind o engleza mai mult sau mai putin aproximativa, Marian creeaza adevarate confuzii printre fetele din Capalnita, care cred ca este si el american. Incantat de noile posibilitati care ii apar in cale, Marian profita de pe urma situatiei.

Actorul a declarat despre personajul sau: "Initial, Marian trebuie sa traduca ceea ce spun americanii, dar, la un moment dat, incepe sa creada ca e mai mult, crede ca e si el american, profita de faptul ca fetele din jurul lui il confunda cu un american si, ca un roman sadea ce se afla, profita de asta. Eu am impresia ca lui ii place foarte tare sa se afle in preajma lor, pentru ca asta ii confera un alt statut in fata romanilor. E comicul omului de rand care vede o situatie mai buna."

Andrei (Alex Margineanu) este baiatul indragostit in secret de fata lui Doiaru, ales de aceasta pentru un... experiment. Cum Monica nu stie decat spaniola, comunicarea cu David, soldatul american pe care fata a pus ochii, este dificila. Andrei este folosit si el, ca si Marian, pe post de translator intre cei doi. Din nefericire pentru el, baiatul devine martor al povestii de dragoste ce se naste intre cei doi tineri. Nedorind sa ii arunce unul in bratele altuia, Andrei nu se achita cu devotament de "meseria" sa de traducator...

Fiecare personaj din film este construit cu o atentie deosebita pentru detaliu, pentru conditia sa umana, pentru situatia in care se afla, pentru evolutia sa pana in prezent. Dialogurile sunt sincere si reale, deschise, surprind nuante existente in viata de zi cu zi. Galeria de personaje folosite este usor de recunoscut pentru spectator - tipologia este tipic romaneasca, gesturile sunt firesti si adecvate felului nostru de a fi. Totul este surprins cu un profesionalism desavarsit, cu foarte multa intuitie, cunoastere a "materialului" si umor de calitate, iar Cristi Nemescu se dovedeste a fi un fin observator al realitatii romanesti actuale.

Pe tot parcursul filmului, avem parte de surprize - fie ca acestea vin din partea distributiei, fie ca acestea ne sunt oferite de scenariu. Productia este filmata exceptional, expune o poveste "suculenta" si ofertanta, este un proiect "inchegat" si structurat "ca la carte". Personajele se dezvolta, evolueaza, iar Cristi Nemescu ne prezinta cu un talent deosebit, rar intalnit la un debutant, traseul emotional si spiritual al acestora.

Pornind de la realitatea si cliseele... romanesti, regizorul construieste o poveste plina de emotie umana, in care regasim subiecte "acute", cum ar fi birocratia, clivajul cultural, oportunismul. "California Dreamin' (nesfarsit)" se contureaza drept unul dintre cele mai bune filme realizate in cinematografia romaneasca contemporana si aprecierea criticilor dovedeste acest lucru.

Ganduri de final...

Armand Assante, starul international prezent pe genericul filmului, are numai cuvinte de lauda pentru acest tanar regizor extrem de talentat, conform propriilor cuvinte: "Sunt fascinat de modul in care Cristi stie sa spuna o poveste in imagini, este un regizor cu un simt deosebit al lumii in care traieste. Cred foarte mult in el si in potentialul filmului."

Una dintre cele mai frumoase caracterizari facute lui Cristi Nemescu ii apartine lui Razvan Vasilescu: "Cristi este un regizor care are dreptul sa faca aceasta meserie foarte grea. Este foarte atent la nuante. Cred ca, daca ar face o declaratie de dragoste unei fete, s-ar duce repede acasa, ar scrie o poveste si-ar face un film. Si i-ar spune: 'Am vrut sa-ti spun 'Te iubesc' cu aceasta poveste, care nu-i una de dragoste, dar nu puteam sa-ti spun altfel.' 100% din ce am facut in filmul asta este urmare a sugestiilor pe care mi le-a dat Cristi."

La intalnirea cu presa, actorul a adaugat despre regizor: "L-am indragit foarte tare pe Cristi, necunoscandu-l inainte. Mi-a placut sa lucrez cu el, sa ne intalnim, de fapt. Pentru ca fiecare lucru facut in acest film era urmarea unei intalniri cu el, a unei discutii. Tot ceea ce vedeti este realizat la sugestia lui Cristi, el mi-a sugerat cam cum ar trebui sa arate Doiaru, personajul asta al meu. De fapt, tipul asta, termenul de 'personaj' nu imi place.

Nuanta dialogului este una foarte buna. Tot ce spunea Cristi era just. Ne-am inteles foarte bine. Intelegea realitatea si stia sa surprinda cotidianul. Il aseman foarte tare pe Cristi cu un Pintilie mai tanar, avea o justete incredibila a realitatii si a dialogului. Cristi era foarte simplu, nu dadea explicatii adanci, dar prin acestea reusea sa surprinda tot ce trebuie si sa fie profund, ducand la un joc foarte firesc."
 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Cornelia Galavan pe 6 Feb 2009, 14:41
    'LACRIMA RUTIERA' - LA...CRIMA RUTIERA

    'LACRIMA RUTIERA' - LA...CRIMA RUTIERA ! In cadrul proiectului pe care il organizez infirma in carje inca din 2001 au fost comemorati Cristian Nemescu, Andrei Toncu si Dumitru Arustei trei tineri total nevinovati. Transmit si pe aceasta cale toata compasiunea familiilor indurerate pentru tot restul vietii. Acestia au fost comemorati la locul producerii tragediei unde am depus flori am aprins lumanari si am varsat din inima atat ca victima dar si ca mama o 'lacrima rutiera' cu ocazia Zilei Mondiale deComemorare a Victimelor Rutiere. De 12 ani urmaresc toate articolele aparute care au ca subiect tragediile rutiere din Romania care din pacate in loc sa scada de la an la an cum se intampla in tarile normale din Europa, cresc ingrijorator de la an la an.Si toate acestea demonstreaza inca o data in plus ca proiectele costisitoare legate de 'planul national de (in)siguranta rutiera' nu au o eficienta reala ele fiind facute doar pe hartie pentru a impresina Comisia Europeana, in realitate este numai demagogie. Cat despre Consiliul Interministerial al Sigurantei Rutiere care ar trebui sa gestioneze de 19 ani accidentele rutiere ca o problema nationala prioritara in care au murit peste 50.000 de OAMENI in perioada 1990-2008, aceasta institutie demagogica este total inutila. De 11 ani incerc sa demonstrez ca vinovata de acest adevarat genocid rutier, este in mod direct justitia si legislatia permisiva la care se adauga coruptia toate acestea protejeaza atat pe latura penala cat si pe latura civila 'asasinii soselelor' condamnati la pedepse simbolice si acestea cu...suspendare.In situati similare petrecute in tarile din UE unde exista 'justitie rutiera reala' vinovatii acestor tragedii ar fi executat efectiv in total sute de ani de inchisoare, aceasta fiind si una din cauzele numarului redus al accidentelor de circulatie soldate cu decese in care marea majoritate sunt oameni nevinovati. Intre spitale si instante judecatoresti infirma in carje m-am implicat civic organizand si deruland printe altele inca din 2001 proiectul 'LACRIMA RUTIERA' desfasurat la sala Arcub avand ca motto : 'ASASINI AI SOSELELOR DOTMITI LINISTIT. JUSTITIA VA VEGHEAZA SOMNUL.'' Va redau mai jos un text din care reiese un fapt real, cazul meu, demn de 'cartea recordurilor' in materie de justitie rutiera si care demonstreaza ca pe mine nu m-a distrus accidentul propriuzis cat m-a distrus actul de justitie, JUSTITIA A DISTRUS VICTIMA UNUI ACCIDENT RUTIER MAI RAU DECAT ACCIDENTUL PROPRIUZIS. DUPA 12 ANI DE LA ACCIDENTUL RUTIER DIN NOU IN FATA INSTANTEI DE JUDECATA ! Dupa 12 ani de cosmar datorita solutionarii inechitabile a procesului penal initial care l-a favorizat pe autorul tragediei, infirma si grav bolnava din nou in fata instantei de judecata cersindu-mi dreptul la viata.Incredibil, Cornelia Galavan victima unui tragic accident de circulatie apeleaza din nou la instanta de judecata a Judecatoriei Sectorului 4 in dosarul nr.6537/4/2008 solicitand pe latura civila recalcularea prestatiei lunare si acordarea acesteia la termen. adica 'dreptul la viata'. De mentionat ca autorul faptei penale care a fost condamnat la o pedeapsa mai mult decat simbolica cu 'suspendare' ca in majoritatea cazurilor nu a achitat despagubirea lunara mai multi ani fiind necesara recuperarea sumei prin executare silita. Si mai grav este ca Dumitru Ion autorul acestei tragedii care a sfidat actul de justitie din faza cercetarilor penale 'beneficiind' de o expertiza tehnica-auto falsa intocmita de expertul Haidu Teodor condamnat ulterior si acesta, achita suma lunara doar pe jumatate pentru ca instanta de judecata a stbilit ca autorul are dreptul la ' protectie sociala' ! Astfel Cornelia Galavan care pentru prima data in Romania aduce in fata instantei de judecata un expert 'judiciar' si care a avut simultan doua procese penale declara ca mai bine murea in accident. Avand in vedere ca 'malxorul' justitiei in care culmea a avut incredere. a distrus-o ireparabil atat moral, fizic si material transformand-o intr-un gunoi uman si toate acestea datorita faptului ca legislatia favorizeaza autorii tragediilor rutiere in special cand victima este un 'simlu cetatean'. Intre spitale si instante de judecata pe parcursul anilor Cornelia Galavan s-a implicat civic si public organizand singura sau cu alte victime ale tragediilor rutiere actiuni de protest prin care a atras atentia asupra numarului mare de decese cauzate de accidentele rutiere si a supra modului inechitabil in care se solutioneza in justitie aceste fapte penale in comparatie cu solutionarea acestora in Uniunea Europeana.Printre actiunile de protest trebuie amintita actiunea de protest organizata in fata Guvernului Romaniei pe 1 ianuarie 2001 la inceput de secol si de mileniu alaturi de protestele din fata Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justitiei, Procuraturii Generale, Parchetului General Anticoruptie precum si in fata Delegatiei Uniunii Europene la Bucuresti. Deasemeni din spirit civic singura,infirma si in carje a derulat inca din anul 2001 proiectul 'LACRIMA RUTIERA' expozitie - manifest ce a avut loc anual la sala Arcub din Bucuresti cu ocazia ZILEI MONDIALE DE COMEMORARE A VICTIMELOR TRAFICULUI RUTIER stabilita de ONU.Interesant ca abia in anul 2007 dupa 6 ani(!) dela aceasta initiativa inedita prin prin care se comemoreaza miile de victime, Guvernul Romaniei stabileste oficial ca acesta zi sa fie organizata de catre ministerele abilitate acordandu-se sume considerabile. Proictul 'LACRIMA RUTIERA' care este si o oglinda a modului cum sunt solutionate tragediile rutiere in actul de justitie, a fost apreciat de personalitati ca Jonatan Scheele, Principesa Margareta, Presedintele Traian Basescu, Dr.Raed Arafat ,Vasile Blaga si altii precum si de Brigitte Chaudhry Presedinte al Federatiei Europene a Victimelor Rutiere, iar la Gala Societatii Civile a obtinut Mentiunea Speciala, iar cea de a-VIII-a editie a proiectului 'LACRIMA RUTIERA' ce s-a desfasurat pe 16 nov.2008 in P-ta Universitatii cu ocazia ZILEI MONDIALE DE COMEMORARE A VICTIMELOR TRAFICULUI RUTIER a fost apreciata de Consiliul Europei prin Presedintele Manuel Barroso si Secretarul General Terry Davis. PEDEPSE REALE PENTRU 'ASASINII SOSELELOR' STOP GENOCIDULUI RUTIER !

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod