Singură și-a făcut și-a făcut și o magazie din lemn, pe care o folosește pentru a supraviețui iernilor crunte care mătură regiunea, stocând hrană pe care o pregătește în lunile de vară. Iarna, "frigiderul" este cel pe care îl foloseau și strămoșii, ba chiar și bunicii noștri - o gaură săpată în zăpadă. Omătul e bun pentru spălat dar și ca apă potabilă, iar vara ea își ia apa necesară din râuri.
Machiaj? Are și așa ceva: Lynx folosește ceva natural - cărbune sau cenușă, iar dinții și-i curăță cu mlădițe de plante.
Hainele, încălțămintea și sacii de dormit și le confecționează din pieile de animale pe care le vânează pentru a le mânca. "Am numărat toate hainele pe care le-am purtat ieri, când a fost frig, și erau vreo 25 de piei - de cerb, de vulpe, de lup, de coiot și de ren", a spus ea.
Oricât ar părea de imposibil, Lynx a găsit înlocuitori naturali pentru toate nevoile pe care le rezolva înainte cu mijloace moderne, iar la lucrurile pe care nu le-a putut înlocui a renunțat și s-a obișnuit cu asta, preferând liniștea și forța pe care i le oferă natura.
Deși trăiește în sălbăticie, ea cheltuiește cam 10.000 de dolari pe an, cea mai mare parte pentru furajele necesare celor patru cai de care se folosește pentru a trăi și pentru cele necesare ca să treacă peste iernile grele.
Venitul său provine din cursurile de supraviețuire pe care le face sporadic cu mici grupuri de elevi și studenți.Aceștia sunt singurii ei vizitatori pe lângă fiica ei, Clara, în vârstă de 22 de ani, care trăiește în Seattle. Restul zilelor și le duce singură în pustietate și recunoaște că i-ar plăcea să găsească un "om al peșterii sensibil", cu care să trăiască.
Posteaza comentariu