Traditii Pascale

Traditiile reprezinta o caracteristica a oricarei civilizatii si culturi. In unele parti ale lumii, acestea sunt ignorate, in altele, inca se respecta, insa, pentru noi, este important sa stim care sunt si care este povestea fiecareia dintre ele. Carmen Mihalache, etnolog si cercetator la Muzeul Taranului Roman, ni le prezinta cu lux de amanunte.

Care sunt traditiile specifice tarii noastre, in ceea ce priveste Pastele?

Una dintre numeroasele legende care circulau in popor la un moment dat zice ca, pentru Facerera Lumii, Dumnezeu si Dracul au lucrat impreuna. Dupa aceea insa Diavolul a vrut sa ramana singur domnitor si stapanitor peste toata lumea.

Nu stia ce sa mai nascoceasca sa scape de Dumnezeu.

Si ca sa-l poata usor insela si lega, a facut intr-o zi un scaun de aur, care se putea inchide si deschide. O capcana. Apoi l-a poftit pe Dumnezeu sa se suie pe scaunul acela. Dumnezeu insa, in atotputernicia si intelepciunea sa, a inteles siretenia Diavolului.

De aceea i-a zis ca el nu stie cum sa se aseze si i-a cerut sa-i arate cum se face. Diavolul, prost, s-a lasat pacalit si, bucurandu-se in sinea lui, s-a asezat in scaunul infernal pe care-l construise. Prins in capcana, a inceput sa se vaiete si sa planga.

L-a intrebat pe Dumnezeu cand vor lua sfarsit chinurile sale. "Cand nu vor mai face femeile oua rosii si pasca", i-a raspuns Dumnezeu. Atunci se va elibera Diavolul si va stapani pamantul, cand romancele vor inceta sa faca oua rosii si pasca. E o poveste frumoasa despre puterea credintei si a traditiilor.

In consecinta, doua lucruri nu trebuie sa lipseasca de Paste de pe masa oricarui roman: ouale rosii sau pictate si pasca, colac ritual din aluat copt, branza si oua, impodobit cu semnul crucii. Si mielul gatit in fel si chip are rostul lui.

De Paste, obiceiul cere ca oamenii sa imbrace ceva nou. La Inviere crestinii merg nu numai cu sufletul curat, ci si primeniti trupeste si imbracati in haine noi.

In noaptea de sambata spre duminica se savarseste Invierea, "a sambetelor - imparateasa si doamna, al praznicelor - praznic si sarbatoare a sarbatorilor". Cu noaptea Invierii incepe Saptamana Luminata, cand portile Raiului se deschid si raman deschise pana la Inaltare, iar cele ale Iadului sunt inchise.

Se zice ca cine moare in aceasta saptamana se duce in Rai, oricate pacate ar fi avut. In Saptamina Luminata, oamenii nu lucreaza. Este sarbatoare. Acum sufletele mortilor se intorc printre cei vii si raman pe pamant pana la Rusalii. Pentru morti se fac pomene (hrana rituala si vin sfintit care se impart mai ales celor saraci).

Lumanarea de la Inviere, aprinsa, se duce acasa si se stinge de grinda, dupa ce s-a insemnat cu fumul ei acolo semnul crucii.
In duminica Pastelui, dimineata, in fiecare casa exista un vas curat cu apa, o moneda, un ou inrosit si unul alb, uneori si busuioc, in care toti ai casei se spala pe obraz sa fie rumeni si sanatosi peste an.

Crestinii ciocnesc intre ei oua rosii, pe care apoi le mananca. Se crede ca cei care fac astfel se vor intalni pe lumea cealalta si nu se vor rataci. Timp de 40 de zile de acum inainte (pana la sarbatoarea Inaltarii lui Iisus la ceruri), oamenii se vor saluta cu  "Hristos a inviat!", "Adevarat a-nviat!".