Cu ce se incondeiau oualele la inceput, cand nu existau vopsele?Sa ne inchipuim urmatorul tablou: ouale albe, asezate intr-un cos impletit, asteapta, langa o ulcica de lut, plina cu ceara curata de albine. O femeie obosita de munca si slabita de post, dar cu bucuria sarbatorii in suflet apuca cu mana dreapta o unealta ca un betisor cu un tubulet in varf, in care este infipt un fir de par de porc.
Ea incalzeste tubuletul in vatra si asa fierbinte de la caldura flacarii, il inmoaie in ceara care se topeste. Apoi femeia scrie, cu el, desene in forma de spirale si linii pe coaja oului tinut in mana stanga si rotit dupa nevoie. Scufunda usor oul intr-o fiertura din coaja de mar, dupa care deseneaza un alt ou.
Si tot asa, scufundand un ou dupa altul in fiertura. Ouale care fusesera mai inainte albe sunt scoase dupa o vreme si acum coaja lor straluceste intr-un galben bland. Pe suprafetele galbene, femeia deseneaza alte modele.
Apoi scufunda ouale intr-o fiertura rosie, obtinuta din magheran si sanziana. Mana inmoaie pentru a treia oara unealta in ceara si scrie semne noi pe suprafetele rosii ramase libere.
Ultima vopsea: ouale sunt adancite intr-o fiertura de coji de nuci, care da culoarea neagra. Femeia pune apoi ouale in
cuptor, unde ceara se topeste, dupa care se poate sterge. Unse cu slanina, vii si lucitoare, ouale ajung inapoi in cos.
Oamenii au obtinut intotdeauna culori pentru feluritele lor trebuinte din ierburi, plante si minerale aflate la indemana, cu mult inainte de aparitia culorilor pe cale industriala. Pliculetele cu vopsea de astazi nu au nici pe departe eficienta si frumusetea culorilor obtinute din coji de ceapa, mar, arin, prun sau nuci, din frunze de mesteacan, de corn, papadie, din flori de pojarnita, de tei, sanziene, sovarf, crin rosu, rapita si cate altele.
Se vopsesc oua in mai ales in rosu, dar si in galben-ocru, verde, albastru, portocaliu, violet, negru. Aceste oua colorate, simple, se numesc si "merisoare" (se zice ca, date de pomana, ele se fac mere pe lumea cealalta). Ouale negre sunt semnul chinului si al durerii lui Hristos. Ouale incondeiate, impistrite sau pictate, "muncite", nu se dau de pomana, e pacat, caci ele simbolizeaza chinurile indurate de Iisus Hristos in timpul rastignirii.
In duminica Pastelui, oamenii ciocnesc ouale rosii numai cu capul, zicand "Hristos a inviat". Ouale rosii pastrate in casa ii apara pe cei dinauntru de rautati si farmece.
Stiu ca in fiecare zona a tarii exista adevarate ritualuri atunci cand se porneste incondeiatul oualelor. Ne puteti povesti cate ceva despre acest aspect?
Pentru ca este o adevarata arta ce presupune multa munca si migala, incondeierea oualor necesita multe pregatiri: ouale trebuie alese (sa fie proaspete, cu coaja tare si neteda), spalate cu apa calda si otet, fierte in apa curata si sterse.
Cele incondeiate in scop decorativ se faceau mai demult si crude, astazi li se scoate continutul printr-o mica gaura care se acopera cu ceara.
Ceara curata de albine se topeste si i se aduga putin carbune, ca sa se cunoasca mai bine pe ou.
Culorile trebuie preparate din timp, dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, si asezate in vase potrivite, ca sa nu se amestece. Si apoi femeile, ajutate de multe ori de toti ai casei, pornesc lucrul, izvodind modele minunate.
Din ce zona a tarii a pornit acest incondeiat al oualelor?
Peste tot in Romania se picteaza oua, nu se stie de cand. In unele parti ale tarii doar se coloreaza si se impodobesc cu cateva desene simple sau se decoreaza cu frunze verzi care se scot dupa vopsire.
In alte locuri insa, incondeierea oualor a fost ridicata la rang de arta (Bucovina, Vladesti si Oboga, zona Argesului, Tara Barsei, Valea Ghimesului, tinutul Vrancei, dar si altele).
Astazi se picteaza oua si cu tus sau vopsele, cu penita din otel sau se impodobesc oua din lemn cu margele colorate, exclusiv in scop decorativ. Incondeiatul cu ceara este metoda "clasica", veche si cu realizari remarcabile din punct de vedere artistic.
Ce modele se folosesc in general pentru incondeiatul oualelor? Exista modele specifice pentru fiecare zona in parte?
Ouale incondeiate se mai numesc si oua scrise, fiindca "se scriu" cu multe desene minunate. Ornamentele - de inspiratie geometrica, vegetala, animala, antropomorfa, religioasa sau inspirate de uneltele din gospodarie sau obiecte de uz casnic - au nume frumoase, ca niste titluri de poem : biserica, bradutul, braul popii, calea ratacita, Cina cea de Taina, campul, carja ciobanului, cercelul doamnei, coarnele cerbului, crengute si degetele, crucea nafurei, crucea pastelui, cuibul cerului, desagii popii, fierul plugului, floarea pastelui, floarea domneasca, frunza (marului, stejarului, trifoiului), furca de tors, ghiocei, graul campului, heruvimi, Invierea, inelul ciobanului, laba gastii, luna, luceafarul, miez de nuca, noduri, oala in poteca, pana corbului, pana paunului, pestele, pielea sarpelui, pieptenul, ratacitul, roata carului, soarele, spicul orzului, steaua ciobanului, tepii ariciului, urzitoarea, vascul...
Motivele geometrice sunt cele mai vechi si mai raspandite, soarele, crucea si cercul fiind semnele care predomina. Motivele vegetale si cele zoomorfe sunt stilizate si fiecare are o semnificatie aparte.
Exista niste diferente stilistice intre zonele etnografice, date de culoarea de fond sau combinatiile de culori si motivele folosite frecvent, fiindca de multe ori modelele aplicate pe oua sunt prelucrate dupa modele de cusaturi sau preluate din costumul popular sau de pe ceramica. Insa de multe ori peste acestea se suprapune imaginatia si inspiratia celei care "scrie" oul (cu foarte putine exceptii, femeile fiind cele care incondeiaza ouale).
Posteaza comentariu