Parintii ne-au invatat de mici ca este bine sa fii politicos. "Multumesc" este poate primul cuvant pe care s-a pus accent atunci cand "am inceput" procesul de instruiere acasa. Acum, insa, cu trecerea vremurilor, ne este parca tot mai greu sa-l spunem sau poate ca nu-i mai dam atat de multa importanta.
Ti-e cat iti este de usor sa spui "Multumesc"?. Te intreb pentru ca exista oameni care chiar se preocupa de acest lucru, iar credintele lor sunt dintre cele mai diverse. Bunaoara pe blog-ul Incasha.ro au fost postate urmatoarele cuvinte: "A multumi nu este un lucru blamabil. A multumi inseamna a iubi, a tolera, a valorifica sentimentele si increderea celor din jur. De cele mai multe ori acest lucru poate fi inteles gresit; unii te pot lua in gluma, altii pot crede ca esti ironic pentru ca ai multumit pentru un lucru mic sau nesemnificativ. Insa, in adancul sufletului tau, stii ca ai spus-o din toata inima si te simti cu sufletul impacat, multumindu-i aproapelui tau."
Concluzia... "Oricum ar fi, infailibil este un lucru: omul a uitat sa mai multumeasca si sa aprecieze gestul celui care l-a facut sa se simta bine. Acest lucru, de cele mai multe ori, se datoreaza rutinei zilnice care s-a asezat cu multa comoditate printre noi. De asemenea, comportamentul neadevat, belicos ne poate simplifica de la acest gest care nu ar trebui sa dispara niciodata dintre noi."
Altii considera ca atata vreme cat cel de langa el nu spune "Multumesc" sau "Imi pare rau", nu este nici el obligat sa o faca. O astfel de situatie relateaza Simona Tache, pe blogul ei Simonatache.ro. Un prieten bun imi spunea, acum cateva zile, ca are impresia ca e un prost. Printre altele, fiindca isi cere prea multe scuze. Tocmai ii ceruse scuze in mod repetat unui alt sofer, pentru o greseala in trafic, iar ala continuase sa-l injure: "Altii nu-si cer scuze, ba, dimpotriva, te injura tot ei, si prea putini iti multumesc daca-i lasi sa treaca. In timpul asta, eu imi cer scuze ca boul si multumesc tot ca boul. Incep sa cred ca poate am eu o problema, ca poate sunt eu prostul-prostilor si papagalul absolut!". Prietenul si-a luat "paruiala" prieteneasca de la Simona, insa trebuie sa ne gandim ca multi dintre noi gandim asa. "L-am contrazis, evident. I-am zis ce stia, de fapt, dar avea nevoie sa i se reconfirme. Ca ala normal e el si ca e foarte OK sa iti ceri scuze si sa spui "Multumesc".
"Multumesc", Denisa!
Iata in continuare povestea unei lectii de bun simt, o dovada care inca mai exista cei 7 ani de-acasa: "Eu am fost educata sa rog frumos atunci cand cer ceva si sa multumesc dupa ce primesc ceea ce am cerut. Asa ca la telefon, la piata, la supermarket, salut intotdeauna, cer ce-mi trebuie ["Dati-mi, va rog, un kil de mere"], multumesc dupa ce mi se ofera kilul de mere si salut la plecare.
Sunt cateva chestii elementare, tin de bunul simt, de buna crestere, daca vreti. Si mi se pare normal sa multumesc atunci cand primesc ceva, chiar daca acel ceva nu este neaparat un obiect. Le multumesc domnilor care imi deschid usa sau care imi lasa usa liftului deschisa pana cand "imi vine" cafeaua, le multumesc colegelor [niste doamne!] care insista sa intru prima in redactie cand venim de la tigara, ii multumesc soferului care ma duce in siguranta dintr-un oras in altul si lista poate continua. Nu am numarat niciodata de cate ori spun "multumesc" intr-o zi, pentru ca ar trebui sa ma studiez cu mare atentie. Spun "multumesc" din instinct, nu stau niciodata sa ma gandesc daca merita sau nu sa "lansez" o multumire.
Nu ma laud, dar de la oamenii cu care ma intersectez – si nu ma refer aici la al meu "circle of trust" – aud tot mai rar cuvantul asta magic. Parca oamenii sunt tot mai incruntati [incrancenati?], nu au timp si nici chef sa-ti multumeasca atunci cand faci un gest frumos. Sau mi se pare mie?
Eu zic ca un "“multumesc" n-a omorat pe nimeni si ar trebui sa-l spunem mai des. Eu ma simt bine atunci cand multumesc cuiva pentru ceva si mi-ar placea sa aud mai des rostit cuvantul asta. Chiar si cu variatiunea "merci", pe care eu o utilizez mai des."
"Am uitat 'sa multumim'"?
In incercarea de a gasi o explicatie a faptului ca suntem tot mai putini cei care mai spunem "Multumesc!". In incercarea de a gasi o solutie asupra acestei situatii care, incet, incet, ne va transforma in niste robotei fara valori, fara sentimente, un blogger - Piticu.ro - si-a folost aceasta forma de exprimare si a spus: "Undeva acum 5 ani, ma miram ca primeam multumesc de fiecare data de cate ori faceam o chestie. Si nu faceam lucruri mari, din contra, chestii mici care nici nu costau mult. Pentru asta primeam un multumesc si eram fericit. Acum s-a schimbat tot. Inca imi amintesc de povestea din iarna sau merg pe strada si vad oameni catraniti, suparati sau ingrijorati care uita sa spuna multumesc. De cate ori ati mai vazut ca o masina care va taie calea pe strada va semnalizeaza cu avariile dupa ce s-a bagat aiurea ca sa va multumeasca ca i-ati dat voie?
De cate ori cand depasiti totusi voi mutumiti mai departe? Sa fie asta o cauza a faptului ca avem mai multe griji sau ca ne chinuim sa traim incat uitam ca pe langa noi avem oameni care merita sa li se spui multumesc pentru ca au fost buni cu tine?". Toate acestea sunt intrebari la care incercam cu totii sa gasim raspunsuri.
Aceeasi idee este continuata si pe blog-ul Doipedoi.com. Si aici autorul incearca sa gaseasca explicatii, incearca sa gaseasca scuze, incearca intr-o oarecare masura sa ne aduca pe drumul cel mai bun: "Traim niste vremuri pe care le simtim putin cam dure. Experiente grele, momente stresante si crize propovaduite peste tot nu fac decat sa ne inraiasca. E o scuza ce incerc sa o formulez in minte cand ma gandesc la faptul ca am uitat "sa multumim". Nu am omis sa facem gestul, rostim cuvantul sau schitam zambetul ci chiar am uitat cum se multumeste. Putin prea rai si prea egocentristi luam tot ceea ce primim prea repede si prea fortat. Cu gandul poate ca ni se cuvine. Si chiar de ni s-ar cuveni, un multumesc rostit intr-o secunda e pretul cel mai mic pentru o stare buna."