Motivul principal pentru care românii aleg să emigreze, adică să părăsească ţara şi să se stabileacă într-o altă ţară, este, fără îndoială, "pentru o viaţă mai bună". Ştiu că sunt încă mulţi români care gândesc ca viaţa unuia care a ales să trăiască într-o ţară occidentală este, indiscutabil şi din oficiu, bună şi uşoară. Fals. Viaţa este cam peste tot la fel.
Şi într-o ţară occidentală tot dimineaţa te trezeşti cu soneria enervantă a deştepătatorului ca să mergi la muncă, la aceeaşi muncă unde munceşti până îţi sar capacele, ba poate şi mai mult. Şi într-o ţară occidentală îţi buchiseşti banii şi tânjeşti după timp liber.
Şi într-o ţară occidentală îţi blestemi săptămâna de concediu că n-a fost mai lungă şi îţi înjuri şeful că te pune să stai peste program. Tot frustrări se numesc şi tot ca atare se resimt. Doar că într-o ţară occidentală ele sunt într-un dozaj mai mic. Asta ar face diferenţa. Numai că şi aici e o chestiune. În firea omului stă ca el să se raporteze mai uşor la ceea ce în prezent i se întâmplă şi adesea să uite că se poate şi mai rău...Lăsând asta la o parte, Canada, de exemplu, nu este by default "un tărâm al făgăduinţei" pentru toată lumea. Nu este în sine "un tărâm a făgăduinţei", darămite pentru toată lumea.
Pentru că acea sintagmă de "viaţă mai bună" este, prin natura ei, subiectivă, prin urmare, înţeleasă de fiecare în felul lui. Unii găsesc aici un loc sub soare şi cam tot ce se cuvine pentru ca a lor viaţă să fie mai bună. Cum ar fi: o societate mai cuminte şi mai pe gustul lor într-un mediu economic mai stabil, locuri de muncă, să zicem, care să le asigure, din punct de vedere material, dar nu numai, o viaţă mai aşezată şi mai puţin trăită pe muchie. Ştiu eu, un trafic mai fluent, mai civilizat şi cu mai puţine gropi în asfalt, autostrăzi...Etc. Pentru ei acestea sunt motive suficiente să treacă cu vederea peste părţile mai puţin plăcute ale vieţii sub arţar. Unii însă nu găsesc nimic din toate acestea. Dar le găsesc pe celelalte. Nu le convine ca ţara este friguroasă (aşa şi este - pe aici abia au ieşit câteva păpădii, iar copacii abia zilele acestea au inmugurit). Nu le convine că orice distanţă între un oarecare punct A şi altul B este foarte mare, iar în maşină spre lucru şi înapoi pot petrece şi un sfert din zi, iar până la magazinul preferat pleacă în excursie, 50, 60 de kilometri. Nu le convine că sistemul de sănătate e total public şi nu au alternativă la privat...Etc. Şi colac peste pupăză, le este şi dor de casă.Ce vreau eu să zic e că o viaţă mai bună în Occident, în Canada, în cazul de faţă, nu o găsesc absolut toţi doar că-i pomul lăudat.
Referitor la ce scriam mai sus, după o experienţă canadeză unii români găsesc că o viaţă mai bună e de dus în România. Iar pe mine nu mă interesează deloc să judec opţiunile oamenilor, nici nu cred că am făcut-o vreodată, dar ce găsesc totuşi de bună cuviinţă şi aş semnala e că în orice decizie ar lua un oarecare, împăcarea cu ea, raportarea propriei vieţi la propria decizie şi propria decizie la propria viaţă şi nu la ale altora e cheia unei vieţi mai bune.Citiţi şi mai multe pe Expat în Canada...