Deşi un oraş extrem de aglomerat, mai ales la orele de vârf, în Toronto este o plăcere să conduci. Cu toate că traficul poate fi şi bară la bară, mai ales pe autostradă, claxoanele nu se aud niciodată, iar şoferii îşi văd de drumul lor în linişte.
Traficul în orașul Toronto este un infern prin care zilnic sunt nevoiţi să treacă sute de mii de canadieni în drumul lor către serviciu și înapoi spre casă. Infernul este însă creat de aglomerația de mașini, și nu de comportamentul nepotrivit al șoferilor la volan. Oricât de aglomerat ar fi, să auzi claxoane disperate este o extremă raritate, iar de înjurături sau bătăi în plină stradă, nici pomeneală.
Aceasta în condițiile în care orașul este tranzitat de un segment al marii autostrăzi 401, pe segmentul respectiv fiind cea mai aglomerată autrostradă din America de Nord.Această civilizație în trafic se datorează, pe de o parte, comportamentului calm al canadienilor, în general, dar și unei situații în care nu vrea niciunul să ajungă: un accident cât de mic care le-ar putea scumpi și mai mult rata asigurării lunare la mașină. Dacă este începător, această asigurare poate costa un șofer și peste 350 de dolari pe lună. Iar implicarea într-un accident poate ridica prețul asigurării la cote pe care șoferul nici nu și le-ar mai putea permite. Pe de altă parte, în timp, asigurarea mai scade, dacă șoferul nu a dat vreodată dovadă de comportament deviant la volan.
Prețul asigurării la mașină poate sa difere de la provincie la provincie, dar și de la oraș la oraș în cadrul aceleași provincii. De exemplu, dacă Toronto are asigurări lunare foarte mari, nu același lucru se întâmplă și în Kitchener, un oraş mai mic, aflat la vreo sută de kilometri de metropolă, dar care nu este atât de aglomerat, iar incidența accidentelor este, implict, mai scăzută.Procedeul de obținere a carnetului de șoferi în Canada e diferit de cel din România. Ca să poată conduce o maşină în Canada, şoferul trebuie să aibă cel puţin16 ani. Licenţa pentru şoferi conţine trei niveluri, care se obţin într-un timp destul de îndelungat.
Nivelurile sunt denumite G1, G2 și respectiv, G full. G1 constă doar într-o examinare teoretică, dar şoferul are voie să conducă o maşină şi numai cu primul nivel trecut. Nu şi pe autostradă şi nu de unul singur în autovehicul. Un şofer mai experimentat trebuie să stea pe scaunul celălalt, din faţă. Cu G1, alcoolemia din sânge nu trebuie să depăşrească niciodată nivelul 0. Pentru obţinerea G2, trebuie trecut testul străzii.Între G 1 şi G2 trebuie să existe o perioadă de timp de circa un an. Testul străzii nu este evaluat de vreun poliţist, poliţia neavând nici un soi de implicare în acest sector, ci cu reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor.
Aceştia sunt însă extrem de exigenţi, iar la cea mai mică greşeală, examenul poate fi picat şi redat, ulterior, ori de câte ori este nevoie. G full constituie ultima treaptă în procesul de obţinere a licenţei pentru şofat, care presupune o nouă examinare, de această dată şi pe autostradă. Între G2 şi G full trebui să mai treacă un an. Abia un deţinător de G full este considerat un şofer deplin şi experimentat. Citiţi şi despre altele pe Expat în Canada...