Toate pânzele sus la Orleans, pentru Festivalul Loarei

După ce am avut un weekend pascal relaxant, iată-mă din nou la Orléans! De data asta pentru Festival de Loire (18-22 septembrie). Eu am prins weekend-ul. Care a fost plin-ochi. Pot spune că am

După ce am avut un weekend pascal relaxant, iată-mă din nou la Orléans! De data asta pentru Festival de Loire (18-22 septembrie). Eu am prins weekend-ul. Care a fost plin-ochi.

Pot spune că am deja ceva experienţă în festivaluri şi sărbători made in France. Am fost pe la Fêtes de Bayonne, una dintre cele mai importante şi la mari petreceri/sărbători din Franţa cu peste 1 milion de participanţi în fiecare an. O nebunie totală alb-roşie (culorile în care sunt îmbrăcaţi toţi participanţii).

Am mai frecventat câteva “fêtes de villages” (sărbători ale satelor) – toate prin sud-vestul Franţei, iar acolo petrecerile sunt foarte “efervescente” (se înţelege că Spania e aproape :) ), sângele circulă cu o viteză mai mare :) )).

Eiii, mai spre Nord, treburile se petrec altfel. Mai “pe silent”. În linişte şi pace. Fie vorba între noi – prefer nebunia Sudului ;) .

Weekend-ul la Orléans a fost destul de relaxant. Vineri seara am făcut o plimbare pe malul Loarei pentru a admira ambarcaţiunile, spectacolele, concertele susţinute, bineînţeles, pe apă etc. Sâmbătă, o vizită la castelul şi domeniul Chambord, ansamblu patrimonial unic în Europa, înscris de Unesco pe lista patrimoniului mondial al umanităţii.

Mică lecţie de istorie: Regele Francisc I, plecat să cucerească provincia Milano (Italia) se întoarce în Franţa îndrăgostit de arhitectura renanscentistă italiană şi ordonă în 1519 construirea castelului sus-numit.

O fortăreată medievală cu patru turnuri şi două aripi, cu o arhitectură care i-a atras faima în Franţa şi nu numai. E drept, nu am mai văzut aşa ceva: m-a uimit scara dublu spiralată din centrul donjonului care deserveşte cele trei etaje ale castelului. Am încercat un experiment: eu am urcat pe o scară şi prietenii mei pe cealaltă scară, cu gândul să ne regăsim la al 3-lea etaj. Ne vedeam prin deschizăturile scărilor, dar surpriză! Ne-am pierdut pe drum. Că deh, arhitectura e atent gândită.
Leonardo da Vinci style! Cel puţin aşa se crede – pictorul, sculptorul, inginerul, artistul, omul de ştiinta, botanistul, urbanistul, arhitectul, poetul etc da Vinci, venit în Franţa încă dn 1516, ar fi inspirat minunăţia de castel.

Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.