Japonia este o țara organizată, ordonată, cu reguli adânc înrădăcinate în spiritul japonezilor, cu un respect de sine și de tot ce-i înconjoară foarte pronunțat. Ei, când japonezul ajunge la Paris și vede un caca de câine pe stradă (ceea ce e destul de rar, pentru că în general stăpânul franceaz curată după patrupedul lui) sau/și este nevoit să aibă contact fizic (pentru că aici dai noroc cu omua€™ când faci cunoștință sau/și te și pupi pe obraji) se panichează, pentru că sunt obiceiuri total străine și greu de acceptat pentru el. Ce să mai zic de faptul că atunci când intră într-un butic, fie brutărie, librărie, carmangerie, francezul salută vânzătorul. Ceea ce mi se pare o treabă de bun-simț și sănătoasă. Ei, japonezului nu îi stă în fire să facă treabă asta, el se înclină. Că așa este la el acasă. Ei, până și treabă asta îi face rău, îl face să devină anxios. Că să vezi cum treburile astea simple pot face rău...
Citeşte mai mult pe blogul meu Nicol Buburuza, între Franţa şi România, niciodată rătăcită sau urmăreşte-mă pe Facebook.